joi, 18 februarie 2016

Rolul potasiului (K) în organism



stock-photo-products-containing-potassium-157421450


Potasiul este al treilea mineral esenţial din organismul uman după calciu şi fosfor ce susţine creierul, inima, oasele, muşchii, rinichii şi alte organe într-o bună stare de sănătate. Corpul uman conţine 120-160 g de potasiu, din care peste 98% se află în interiorul celulelor. La nivel sanguin concentraţia potasiului este mult mai mare în interiorul celulei (150-160 mEq/l), faţă de cea din exteriorul celulei (3,5 – 4,5 mEq/l).

Alimentarea celulelor cu potasiu se face numai în prezenţa magneziului. Importanţa potasiului pentru ţesuturile moi este identică cu cea a calciului pentru ţesuturile tari ale corpului.

În tabelul lui Mendeleev, potasiul are simbolul K, iar numele neo-latin kalium a fost împrumutat de la cuvântul arab alkali (al-qalyah = „cenuşă de plante”). Denumirea de potasiu derivă de la cuvântul porash care înseamnă ,,cenuşă rămasă după arderea subsanţelor vegetale”Potasa este denumirea populară a carbonatului de potasiu, obţinut din resturile vegetale carbonizate, care în contact cu pielea provoacă arsuri.

Distribuţia complementară a potasiului intracelular şi a sodiului extracelular, creează o tensiune dinamică, încât orice suprimare a circulaţiei lor în organism (depleţie) ar reduce capacitatea celulei de răspunde la stimuli.

Împreună cu sodiul coordonează potenţialul electric al sistemului nervos şi transmiterea impulsurilor nervoase în tot corpul, combate stresul mental, îmbătrânirea prematură, stimulează metabolismul, menţin echilibrul hidric necesar contracţiilor inimii pentru a preveni aritmia şi echilibrul acido-bazic, uşor alcalin (pH = 7,36).

Foarte important pentru organism este menţinerea constantă a raportului de 2/1 dintre potasiu şi sodiu pentru a preveni hipertensiunea arterială, hipoxia, anoxemia, spasmofilia, tetania, tahicardia, miocarditele senile, enteritele acute, acidoza metabolică, diabetul, reumatismul cronic, poliartrita cronică evolutivă, apariţia cancerelor şi a multor altor boli.

Laureatul Premiului Nobel în Fiziologie sau Medicină din 1931, Otto Heinrich Warburg, arată cât de important este acest echilibru în metabolismul celular şi în respiraţia celulară. El demonstrează că celulele canceroase pot trăi şi se pot dezvolta, chiar în absenţa oxigenului.

Conform teoriei sale alimentaţia antifiziologică şi un stil de viaţă antifiziologic (alimentaţia acidă şi sedentarismul) elimină oxigenul din celule: “Lipsa de oxigen şi aciditatea sunt două feţe ale aceleiaşi monezi: dacă o aveţi pe una, o aveţi şi pe cealaltă. Substanţele acide resping oxigenul; în schimb, substanţele alcaline atrag oxigenul. Privarea unei celule de 35% din oxigenul său timp de 48  ore o poate transforma în celulă canceroasă.”

Rolul potasiului în organism

Conexiuni-nervoase-Captura-Vimeo5-         reglează permeabilitatea celulară;

-         echilibrează sistemul nervos;

-         îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de învăţare;

-         intervine în transportul oxigenului la creier;

-         ajută la gândirea clară;

-         reglează activitatea unor hormoni (insulină, adrenalină);

-         previne şi controlează anxietatea şi stresul;

-         împiedică accidentele cerebrale;

-         ajută activitatea suprarenalelor;

-         reglează activitatea electroliţilor în organism;

-         echilibrează nivelul de hidratare al corpului împreună cu sodiu;

-         controlează folosirea calciului în oraganism;

-         activează unele enzime;

-         asigură formarea glicogenului şi proteinelor;

-         alcalinizează sângele;

-         ajută la transportul biosubstanţelor;

-         creşte tonusul muscular;

-         ameliorează crampele musculare ce apar în cazul hipocalemiei;

-         anulează efectul sodiului asupra sistemului cardiovascular;

infarct-         reglează tensiunea arterială;

-         ajută la tratarea alergiilor;

-         previne afecţiunile renale;

-         stimulează detoxifierea corpului:

-         ajută corpul să elimine deşeurile;

-        grăbeşte refacerea ţesuturilor în caz de arsuri, intervenţii chirurgicale.

Deficitul potasiului în organism

Descoperirile de laborator au pus în evidenţă faptul că, la debutul tuturor afecţiunilor cronice se află pierderea de potasiu din celule şi pătrunderea sodiului, calciului, clorului în celule. Un aport prea ridicat de săruri de potasiu (clorură de potasiu sau bicarbonat), malnutriţiile severe, scăderile bruşte de proteine din alimentaţie, consumul în exces de alcool, zahăr şi cafea, razele X, intervenţiile chirurgicale, arsurile sau febra prelungită provoacă tulburări metabolice în corp. 

Atât carenţa, cât şi excesul de potasiu nu fac bine organismului. Simptomele deficienţei se manifestă  prin oboseală, odihnă dificilă, lipsa poftei de mâncare, anemie, hipotensiune arterială, dureri de cap severe, anorexie, vomă, balonare, sete, scăderea memoriei, dezorientare, confuzie, nervozitate, depresie, hiperexcibilitate neuro-musculară, tremurături, contracţii tectanice ale ploapelor şi colţurile gurii, cârcei, dureri la încheieturi, crampe musculare, reumatism, sensibilitate la răceală, mâini şi picioare reci, bătături şi calozităţi pe tălpi, mâncărimi ale pielii, carii, acenee, umflarea glandelor, aritmie cardiacă, reţineri de apă în ţesuturi (edeme), dureri intestinale, diaree, constipaţie, creşterea glicemiei, ulcer, cancer.

Concentraţia scăzută a potasiului în sânge (hipokaliemia –sub 3,5mEq / L) modifică intensitatea impulsurilor nervoase şi poate duce la paralizii. Hipokaliemia apare în urma vărsăturilor abundente, diaree, aspiraţie gastrică, în timpul terapiei cu insulină, după administrarea cu cortizon, glucoză, la persoanele subnutrite, sau la cele care ţin post, în Sindromul Cushig (glaucom, sinuzită cronică, artrită cronică, Parkinson), în maladia Westphal, în cazuri medii sau avansate de cancer.

Concentraţia prea ridicată de potasiului (hiperkalemia – peste 5,5 mEq / L) afectează funcţia renală, reduce efectul medicamentelor anticoagulante, diuretice şi laxative, modifică activitatea inimii (aritmia) care în cazuri grave duce la stop cardiac. Hiperkalemia apare în caz de: sângerare, deshidratare, anurie, uremie, astm acut şi cronic, alergii degenerative, epilepsie, boala Addison, cancer (în perioada trecerii la stadiul terminal). Niciodată nu apare la pacienţii de cancer în perioada refacerii.

Surse alimentare de potasiu

Modernizarea societăţii şi industrializarea a dus la o schimbare radicală a alimentaţiei. Cercetătorii cred că această deficienţă a potasiului din dietele moderne, foarte sărate, bogate în sodiu şi sărace în fructe şi legume, joacă un rol important în patologia unor boli cronice.

Dr. Max Gerson, considerat de laureatul Premiului Nobel, Dr. Albert Schweitzer, unul dintre cele mai eminente genii din istoria medicinei, spunea: Înainte de toate, consumaţi cât mai multe alimente crude, nepoluate, menţineţi nivelul potasiului ridicat şi luaţi iod”.

potasiu 13

Potasiu se găseşte din abundenţă într-o gamă largă de alimenteierburi aromatice – pătrunjel, mărar, busuioc, coriandru, (4740 mg/100 g), roşii uscate (3427 mg/100 g)ciocolata neagră şi pudra de cacao (2509 mg/100 g)ciuperci uscate(2440 mg/100g), boia de ardei (2300 mg/100g), pudra de zer (2289 mg/100 g), ceai (2100 mg/100g), cafea prăjită măcinată(2000 mg/100g), alge uscate – Spirulina (1363mg /100 g), fructe uscate – stafide, prune, caise, piersici (1162 mg/100 g), castane, tărâţe de grâu (1100 mg/ 100 g), fructe oleaginoase – fistic, nuci, alune (1000 mg/ 100 g), smochine uscate(840 mg/ 100 g), migdale (700 mg/ 100 g), peşte (628 mg/100 g), fasole albă (561 mg/100 g), legume cu frunze verzi (558 mg/100 g)cartofi copţi (535 mg/100 g)avocado (485 mg/100 g), struguri (must), broccoli (460 mg/100 g),dovleac copt (437 mg/100 g)pere (410 mg/100g), ciuperci (396 mg/100 g)banane (358 mg/100 g)coacăze negre (240 -872 mg/100g), cireşe (259 mg/100g),  caise (255 mg/100g), iaurt (255 mg/100g), coacăze roşii (244 mg/100g), smochine proaspete (240 mg/100g), măceşe (220mg/100g), mure (208 mg/100g), mandarine (190 mg/100g), gutui (185 mg/100g), grapefruit (170 mg/100g), prune (167 mg/100g), cătină (165 mg/100g), căpşune (161 mg/100g), lămâi (149 mg/100g), mere ( 130 mg/100g), miere, polen, oţet de mere, drojdia de bere, carnea, puiul.

Acest macroelement este prezent în aproape toate fructele şi este responsabil de calitataea lor (culoare, aromă, rezistenţă la păstrare).

Doza zilnică recomandată

Necesarul zilnic de potasiu în alimentaţia unei persoane este de 1,5 – 2,5 g. Organismul are nevoie de o doză mărită (4,7 g/zi) în perioada verii când apetitul scade şi o cantitate mare de potasiu se elimină prin transpiraţie.

Sfaturi utile

Ţine la distanţă duşmanii potasiului: stresul, alcoolul, cafeaua, zahărul, steroizii, diureticele şi laxativele. Evită pe cât posibil să consumi, conserve, mezeluri, alimente congelate sau prea sărate.

Acordă o impotranţă deosebită metodei de gătit. Ideală este gătirea pe abur, prin care se pierde cam 3% din cantitatea de potasiul, în timp ce prin fierbere sau prăjire se pierde peste 50% din acest mineral.

iCookPentru a găti sănătos alege alimente naturale, integrale,  dar şi vase de cea mai bună calitate. Poţi opta pentru cele din lut, sticlă, ceramică, oţel inoxidabil, email (să nu aibă sărit smalţul), Wok.

Cele mai bune vase de gătit sunt
Cele mai bune vase de gătit sunt

Poţi folosi vase din aluminiu acoperite cu teflon sau ceramică, dar dacă le-ai zgâriat renunţă la ele, deoarece în timpul gătitului ioni de aluminiu pătrund prin aceste fisuri şi odată ajunşi în corp provoacă ravagii, în special asupra creierului. 

Vasele din teflon conţin o serie de substanţe periculoase (acidul perfluorooctanoic (PFOA), plumbul, cadmiul, care favorizează apariţia cancerului. Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA a solicitat ca până în 2015 producătorii să înlocuiască aceste substanţe nocive din compoziţia vaselor (în special PFOA) cu alte materiale.

Oboseala continuă, un ritm anormal al bătăilor inimii, furnicăturile şi amorţeala musculară, constipaţia, senzaţia de vomă şi greaţă inexplicabilă sunt doar câteva semnale a carenţei de potasiu şi pe care ar trebui să le discuţi cu medicul de familie sau cu un medic specialist.

Este bine ca periodic să verifici nivelul de potasiu din corp pentru a preveni numeroasele deficienţe. De obicei se face analiza mineralelor sau ionograma (sodiuclor, calciufosfor, potasiu, fiermagneziu, plumb, iod).

Cu toare că excesul de potasiu este eliminat de rinichi, dacă suferi de insuficienţă renală ar fi bine să nu consumi suplimente cu potasiu şi să restricţionezi consumul alimentelor bogate în acest mineral. Tratamentele cu prednison provoacă pierderi de potasiu şi reţinerea sodiului în corp.

Mare atenţie la interacţiunea potasiului cu medicamentele. Unele pot creşte nivelul de potasiu (antiinflamatoarele nesteroidiene, inhibitorii ACE, betablocantele, ciclosporina, Bactrim, Septra, Hesparina), iar altele scad nivelul de potasiu (insulina, diureticele, corticoizii, antiacidele, laxativele).

Suplimentele de potasiu se recomandă în hipertensiune, enterite acute, diabet de tip 2, în tulburări cardiace sau vasculare date de aportul mărit de sare. Cantităţi ridicate de potasiu sau suplimente cu potasiu poţi fi luate numai sub îndrumarea unui specialist.

Cu drag,

Aura  Mihăilescu

- See more at: http://revitalizeazasanatatea.ro/rolul-potasiului-k-in-organism/#sthash.jZkCtBot.dpuf

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu