principiul 22. Principiul combinării corecte al alimentelor
Alimentele sunt substanţe comestibile care conţin un anumit număr de elemente organice, precum : proteine, lipide, glucide, săruri minerale şi vitamine, apă şi materii nedigerabile (ca fibrele).
Proteinele – Acestea sunt celule organice ale muşchilor, organelor, creierului, oaselor. Sunt formate din cele mai simple elemente, numite “aminoacizi”. Problema care se pune în cazul unei alimentaţii “tradiţionale” nu este să duci lipsă de proteine, ci cum să nu mănânci prea multe. Prea multe proteine sunt periculoase pentru corpul uman în aceeaşi măsura cu a avea prea puţine. Proteinele sunt cele mai complexe alimente, iar asimilarea şi utilizarea lor, reprezintă procesele cele mai complicate.
Dacă alimentul cel mai uşor de descompus este fructul, cel mai greu de separat în elemente pe care corpul nostru le poate folosi, este proteina. Când consumăm proteine, corpul cheltuie pentru digestie o energie mai mare decât pentru orice alt aliment. Cu cât mâncăm mai multe proteine, cu atât mai mult ne este consumată energia pentru descompunerea lor. Noi nu avem nevoie atât de mult de proteine, deoarece corpul uman reciclează doar 70% din reziduurile proteice; şi apoi, noi ne pierdem numai 23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urină, păr, piele moartă şi transpiraţie. Pentru a completa aceastăcantitate pierdută ar trebui să mâncăm 750 grame proteine, ori unii mănânca mai mult. Consumând mai mult decât avem nevoie, corpul este suprasolicitat în încercarea lui de a elimina surplusul. Proteinele în exces nu numai că vă “fură” energie, dar trebuie să fie depozitate în corp ca reziduu toxic, determinând şi o creştere în greutate, deoarece nu există energia necesară pentru a-l elimina. A doua zi, un alt surplus de proteine apare şi situaţia se agravează.
Proteina nu apare în corpul omului prin consumul de proteine, ci prin aminoacizii din mâncare. Proteina animalelor consumată diferă de proteina umană. Corpul nu poate folosi sau asimila proteine în forma lor originală. Ele trebuie descompuse în aminoacizii care o formează. Apoi, corpul recompune aminoacizii (îi sintetizează) în proteine proprii corpului uman. Valoarea unui aliment este dată de aminoacizii care îl compun. Animalele însă nu au puterea să sintetizeze cei 8 aminoacizi esenţiali şi de aceea trebuie să-l ia din plante. Plantele îi pot sintetiza din aer, apă, pământ, dar animalele, inclusiv omul, sunt dependente de proteinele din plante – fiedirect, mâncând plantele, fie indirect, mâncând animalele care au mâncat plante.
Există 23 de aminoacizi diferiţi. Toţi sunt esenţiali, altfel nu ar mai exista. 15 dintre ei pot fi sintetizaţi de corpul uman, dar 8 trebuie luaţi direct din mâncarea consumată. Consumarea regulată a fructelor, vegetalelor, nucilor, seminţelor, mugurilor vă asigură toţi aminoacizii necesari, exact ca şi la alte mamifere, care nu consumă carne şi care totuşi nu suferă de vreo deficienţă proteică. Din alimentele digerate şi din reciclarea reziduurilor proteice, corpul are în permanenţă aminoacizi, care circulă prin sânge şi prin sistemul limfatic. Când corpul are nevoie de aminoacizi, îi ia de aici.
Circulaţia aminoacizilor este ca o bancă deschisă toată ziua. Ficatul şi celulele depun şi scot permanent aminoacizii necesari din sânge şi limfă. Când în sânge sunt prea mulţi, ficatul îi scoate şi îi depune (stochează) până este din nou nevoie de ei. Dacă scade nivelul lor din sânge datorită consumării acestora de către celule, ficatul îi repune înapoi în circulaţie. Şi celulele îi pot depozita şi repune în circulaţie. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizează mai multe proteine decât este necesar pentru susţinerea vieţii, celelalte celule retransformă proteinele repartizate lor în aminoacizi, depozitându-i în sânge. Acest circuit al aminoacizilor este esenţial în înţelegerea faptului că proteinele complete (animale) nu sunt necesare în dietă. Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu îi poate sintetiza trebuie luaţi din alimente. Fructele şi vegetalele conţin majoritatea celor 8 aminoacizi, iar morcovii, bananele, varza, conopida, porumbul, castraveţii, vinetele, mazărea, cartofii, dovlecii, roşiile, nucile, seminţele de floarea-soarelui, susanul, alunele şi fasolea îi conţin pe toţi opt. Aminoacizii continuţi în plante sunt într-o cantitate mai mare decât cei conţinuţi în cărnuri.
Trebuie urmărite următoarele aspecte :
1. Cărnurile nu ne furnizează combustibil; energia se gaseşte în carbohidraţi. Carnea nu conţine carbohidraţi, deci nu furnizează energie.
2. Grăsimile pot furniza energie, dar descompunerea lor este mai greoaie şi mai puţin eficientă. Ele sunt descompuse în combustibil numai când rezervele de carbohidraţi sunt epuizate. Grăsimea din corp nu provine numai de la consumul lor direct. Când se consumă în exces carbohidraţi, aceştia sunt transformaţi de organism în grăsime şi sunt depuşi ca atare. Astfel, corpul poate înmagazina şi folosi grăsime fără a consuma mâncăruri grase. Depozitele de grăsime pot fi privite ca o bancă de carbohidraţi, unde se fac restituiri sau depuneri, când este necesar.
3. Sănătatea noastră depinde foarte mult de fibrele celulozice pe care le consumăm. Printre multe alte lucruri, ele previn constipaţia şi hemoroizii. Carnea nu conţine fibre celulozice.
4. Un lanţ de aminoacizi conţine de la 51 până la 200.000 de aminoacizi. Când mâncăm carne, acest lanţ trebuie descompus (rupt) complet şi reasamblat în proteina umană. Aminoacizii sunt foarte delicaţi. Căldura gătitului îi coagulează sau îi distruge, făcându-I inutilizabili pentru organism. Astfel, devin toxici depunându-se, mărind consumul de energie.
5. Carnea este foarte bogată în grăsimi saturate, diferite de cele folosite pentru energie; provoacă atacul de cord (datorat colesterolului).
6. Sinteza vitaminei B12 este îngreunată mult, provocând stările anemice.
7. Toxinele conţinute de carnea animalelor au o extraordinar de mare influenţă în perturbarea metabolismului hidraţilor de carbon, de aici până la diabet nemaifiind decât doi paşi.
8. Mare parte a tumorilor, adesea maligne, au la origine substanţe create în timpul digestiei cărnii, care nu au putut fi asimilate de organism.
9. Foarte puţină lume ştie că, pentru a înlocui culoarea gri-verzuie a cărnii, după tăierea animalului, cu acea culoare roşiatică, plăcută, a produsului din galantar, majoritatea fabricilor de prelucrat folosesc nitraţi şi conservanţi foarte dăunători organismului uman, predispunându-l în timp la cancer.
10. În urma procesării termice, calităţile cărnii se modifică :
•Valoarea nutritivă a cărnii scade cu 2/3.
•Fierul devine anorganic, deci nefolositor corpului uman.
•Vitaminele dispar aproape complet din carnea friptă sau fiartă.
•Noul aliment încarcă şi acidulează organismul uman favorizând apariţia bolilor.
Se pune întrebarea dacă organismul UMAN este alcătuit şi proiectat pentru a consuma carne.
Deci pentru digestia cărnii este necesară o cantitate enormă de energie, ceea ce face şi mai dificilă sarcina scăderii greutăţii celor care nu şi-o doresc şi o au.
Aş dori să vă întrebaţi : unde aţi dori să serviţi masa ? Într-o grădină cultivată cu legume şi cu pomi fructiferi sau într-un abator, în ambele cazuri aşteptând la faţa locului să vi se aducă masa proaspătă ?
Dacă veţi continua să mâncaţi carne, pentru a minimaliza efectele negative căutaţi să :
  1. Să găsiţi o sursă de carne nechimizată.
  2. Nu mâncaţi carne decât o dată pe zi, pentru a economisi energia internă.
  3. Combinaţi corect carnea cu alte alimente.
În cazul unor activităţi fizice grele, gândiţi-vă că :
  • proteinele nu vă cresc forţa, ci, prin descompunerea lor, v-o cheltuiesc.
  • proteinele sunt dezastruoase, întrucât ele nu produc energie, ci o consumă.
Exemple :
•Un leu care mănâncă carne doarme 20 ore/zi.
•Un urangutan care mănâncă numai vegatale doarme 6 ore/zi.
•Populaţiile care trăiesc în zona arctică şi au ca aliment preponderent carnea au o medie de viaţă de numai 27 de ani.
http://deweekend.ro/principiile-alimentatiei-corecte-principiul-2/