joi, 11 februarie 2016

Prevenţia este medicina viitorului

Ce ne sfătuieşte cu privire la păstrarea sănătăţii şi tinereţii unul dintre cei mai apreciaţi cercetători din lume? Ce ar trebui să mâncăm? Ce analize, încă nepopulare la noi în ţară, ne-ar ajuta să controlăm sănătatea? Ce s-a mai aflat despre temutul virus HIV? Răspunde chiar prof. Luc Montagnier, laureat al premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în 2008 pentru descoperirea virusului HIV (împreună cu prof. Françoise Barre-Sinoussi) în 1983.

De curând, la invitaţia iniţiatorilor proiectului Momentul Magellan al Medicinei s-a aflat în Capitală una dintre somităţile medicinii mondiale – profesorul Luc Montagnier, preşedinte din 1993 al Fundaţiei Mondiale de cercetare şi prevenire contra SIDA, asociată UNESCO. În paralel, cercetătorul studiază bolile cronice, stresul oxidativ şi posibila origine infecţioasă a unor afecţiuni. “Ce se întâmplă, doctore?” a aflat care sunt soluţiile pentru a avea o sănătate de fier şi o viaţă îndelungată în viziunea laureatului Nobel, printr-un interviu live, dar şi din cartea lansată în România “Laureatul Nobelul şi Călugărul” – inteviuri realizate de Philippe Harrouard, editura Spandugino.

Medicina are nevoie de o nouă abordare

Speranţa de viaţă a crescut în medie cu 30 de ani, viaţa se îmbunătăţeşte considerabil datorită noilor descoperiri tehnologice ce se aplică în toate domeniile de la medicină, alimentaţie, construcţii, industria cosmetică etc. Cu toate acestea, pe frontul opus virusurile, bacteriile, maladiile atacă. Apar boli grave la vârste fragede şi foarte fragede spre şocul medicilor, dar mai ales la maturitate: cancere, reumatisme, boli neuro-degenerative, cardiovasculare – probleme care uneori pot fi ţinute în frâu cu tratamente corespunzătoare, dar foarte rar complet vindecabile.

Prof. Luc Montagnier face parte din acei specialişti care consideră că la vremuri noi, apar situaţii noi (astăzi în multe cazuri, un pacient suferă nu doar de una, ci de mai multe afecţiuni grave simultan) şi se impun soluţii noi – este timpul ca medicina să aibă o altă abordare: “Medicul se găseşte azi, de multe ori, în faţa unor boli complexe care au cauze multiple, ce se adaugă una celeilalte, pentru ca, într-o zi, să se declanşeze o catastrofă neprevăzută dinainte, dar nu imposibil de prevăzut. Iată marele pariu al medicinei actuale: să prevină apariţia bolilor cronice şi să ne înarmeze anticipat în acest scop!”

Astfel s-a născut conceputul de “medicina celor 4 P”: P1 – predictivă (anticipativă), P2 – preventivă, P3 – personalizată şi P4 – participativă. Montagnier porneşte de la ideea că pacientul nu este o cifră, un caz, un subiect, ci este o fiinţă umană căreia trebuie i se acorde timp, să fie ascultată şi alături de care să se poarte un dialog constructiv. Pentru a putea fi aplicată Medicina celor 4 P, sistemul de sănătate trebuie să-şi reînnoiască metodele în direcţia unei abordări holistice a îngrijirilor centrate pe persoană şi pe relaţii interpersonale şi nu pe boală. De asemenea, profesorul consideră că populaţia trebuie educată în spiritul prevenţiei sănătăţii: “Să scoatem sănătatea din spitale şi să o dezvoltăm mai mult în şcoli, în întreprinderi, oriunde în cotidianul indivizilor”.

Despre alimentaţie
Din păcate, nici cei mai iscusiţi medici nu pot avea grijă de sănătatea noastră aşa cum putem avea noi zi de zi. Acordându-i organismului şi psihicului nostru hrană de calitate, practicând exerciţii fizice moderate şi odihnindu-ne, putem preveni instalarea bolilor. Pentru buna funcţionare a organismului, profesorul recomandă să alegem fructe, legume, plante proaspete sau cât mai puţin prelucrate termic deoarece doar aşa ne putem bucura de antioxidanţii de care dispun:

“Cei mai buni antioxidanţi vin din surse naturale”. Aceştia contraatacă radicalii liberi menţinând astfel starea de sănătate. “Este indicat să utilizăm combinaţii de antioxidanţi, nu doar unul singur, spre exemplu, vitaminele E şi C formează împreună una dintre cele mai bune combinaţii antioxidante”, completează cercetătorul. Însă tot ceea ce este în exces strică, inclusiv o cantitate prea mare de antioxidanţi în organism dăunează:

“Nu luaţi suplimente alimentare fără consultul unui specialist”, avertizează acesta. La întrebarea: “Ce părere aveţi despre aşa-numitele fructe-minune ce fac furori în întreaga lumea – acai, goji – pentru puterea lor antioxidantă?”, profesorul atrage din nou atenţia că o cantitate prea mare de antioxidanţi nu aduce beneficii organismului, din contră. Deci, a nu se consuma în exces! Foarte important! O alimentaţie echilibrată trebuie să conţină cantităţi moderate de zaharuri, de proteine şi grăsimi, mai ales sub formă de acizi graşi polinesaturaţi. Eficacitatea acestor lipide depinde de un bun echilibru: raportul între Omega 6 (dintre care, acidul linoleic) şi Omega 3 (dintre care, acidul alfa-linoleic) trebuie să respecte o proporţie de 5 la 1. Sursele de Omega 3 şi Omega 6 sunt reprezentate de somon, ton, sardine, ulei de măsline extravirgin, nuci, seminţe de cânepă, ulei de cânepă etc.

Despre virusul HIV
Speranţa de viaţă a bolnavilor de SIDA a crescut, ei pot trăi la fel de mult ca orice om neinfectat cu condiţia să-şi administreze corect şi la timp medicaţia. Cu toate acestea, lupta pentru eradicarea virusului încă se dă în laboratoare. Iată câteva caracteristici ale acestui virus explicate de Montagnier în cartea “Laureatul Nobel şi Călugărul”.

“Un virus este un parazit care are nevoie de celulele noastre pentru a se reproduce. Este un obiect biologic, un mic magnetofon care pătrunde în celulele noastre şi profită ca să se reproducă. Este inteligent sau mai degrabă are o capacitate de inteligenţă, fiindcă variază enorm de mult, se adaptează tratamentelor şi sistemului imunitar. Spre exemplu, virusul SIDA, informaţia lui genetică este formată dintr-un singur fir de acid ribonucleic. Când acesta este copiat, apar greşeli de transcriere, cele care sunt în avantajul virusului sunt imediat reţinute.” În ultimii 25 de ani care au urmat izolării virusului, au existat mai multe faze.

La început, nu se putea face altceva decât prevenţie, se ştia că nu este contagios şi că se transmite decât prin relaţii sexuale şi prin sânge... Acum s-a ajuns la o nouă etapă: cum se poate eradica infecţia. Cercetătorul explică: “E complicat, pentru că ne dăm seama că acest virus este foarte viclean. Se strecoară găsind forme invizibile. Se observă la pacienţii trataţi o schimbare de strategie legată de capacitatea sa de mutaţie. Chiar tratamentul în sine selecţionează aceste forme invizibile rezistente.

Cred că am găsit ceva important. Informaţia genetică a virusului este un acid ribonucleic, un filament dintr-un fir unic care transportă codul genetic din ADN. Acidul ribonucleic este diferit de ADN, căci este mai puţin stabil. Strategia normală a virusului este de a transcrie acest acid ribonucleic al particulei virale în ADN-ul celular. În mod normal, acest ADN se va introduce în cromozomii celulei. După care, va înşela celula, făcând-o să creadă că este o nouă genă. În realitate, va codifica proteinele constitutive ale particulei virale ce vor fi produse de celulă. Inhibitorii tratamentelor actuale împiedică acest ciclu.

Virusul nu mai poate să-l folosească. Virusul, după părerea mea continuă să se menţină sub formă de ADN care se copiază fără să treacă prin acidul ribonucleic. Am descoperit că se ascunde în ţesuturi, acolo unde nu se aştepta nimeni. <<Care ţesuturi?>> În mod normal, virusul se copiază în globulele albe, limfocitele, şi în acest caz nu mai este găsit după o triterapie. Circulă prin plasmă, în lichidul sângelui şi este asociat globulelor roşii. Este o adevărată surpriză, fiindcă globulele roşii nu au ADN.

Nimeni nu mai căutase ADN viral în globulele roşii”. Prof. Montagnier a descoperit în urmă cu 13, 14 ani că virusul HIV are complici, cum sunt Mycoplasme, mici bacterii care se asociază cu globulele roşii, această descoperire a fost făcută la copii orfani din România infectaţi cu HIV în timpul comunismului, prin transfuzii de sânge. Pe baza acesteia a ajuns la observaţia de mai sus, răsturnând încă o dată teoriile despre acest virus. De altfel, profesorul a menţionat că pe parcursul vieţii, o persoană activă din punct de vedere sexual ce are mai mulţi parteneri prezintă riscul de a întâlni virusul HIV, însă nu se infectează neapărat deoarece sistemul imunitar respinge virusul.

Controlarea nivelului stresului oxidativ
Nu sunt puţini doctorii care enumeră printre factorii care au declanşat o anumită afecţiune şi stresul. Până la un punct, are un rol pozitiv în buna funcţionare a organismului, însă atunci când ne supunem ani de zile unor situaţii extrem de stresante, nu ne odihnim suficient, nu ne alimentăm, hidratăm corespunzător, suntem sedentari, tratăm cu superficialitate anumite afecţiuni, există riscul să apară îmbolnăvirea, fiecare din aceşti factori având contribuţia sa.

“La 45 de ani, toţi ne confruntăm cu stresul oxidativ, aşa că trebuie să facem teste biologice pentru a depista nivelurile oxidanţi/antioxidanţi şi carenţele acestora”, atrage atenţia prof. Montagnier. Putem ajunge la echilibru prin alimentaţie specifică şi suplimente alimentare prescrise de medic în urma rezultatelor analizelor. Stresul oxidativ este un sindrom biochimic, cauzat de radicalii liberi. “Plăcerea duce la dispariţia stresului, deci nu uitaţi să faceţi zi de zi activităţi care vă fac plăcere”, continuă cercetătorul.

Despre reproducerea asistată
Medicina are succese în ceea ce priveşte reproducerea umană, însă “nu noi suntem Creatorul”, atrage atenţia Montagnier în cartea amintită. Iată un exemplu: mamele purtătoare, procedură des întâlnită: “Multă prudenţă – oul este total străin mamei. Fixarea pe uter nu reuşeşte deci întotdeauna, iar când se produce, nu putem cunoaşte efectele pe termen lung asupra copilului.

Eu sunt contra principiului mamelor purtătoare, din cauze biologice. Din punct de vedere etic este contra naturii”. Dar despre diagnosticul preimplantator? “Primele celule pot forma fiecare un embrion total, dacă extrageţi una şi constataţi o anomalie le puteţi spune părinţilor să se oprească, este posibil deoarece ea nu a fost încă implantată în uterul mamei. Însă nu este o procedură lipsită de riscuri.”

Dieta unui laureat Nobel
Prof. Montagnier pe care am avut onoarea să-l intervievez, foto mai sus, are 80 de ani, dar arată cu 20 de ani mai tânăr şi este activ ca unul de 
40 de ani. Din cartea “Laureatul Nobel şi Călugărul” am aflat dieta sa şi factorii de stres la care este supus. “Am gene bune de la mama mea, o piele bună, care îmi dă un aspect tânăr.

Negative sunt călătoriile cu avionul, stresul, radiaţiile de la altitudine, schimbarea alimentaţiei. Stresul pentru strângerea de fonduri pentru continuarea cercetărilor alături de colegii mei este cea mai mare problemă... Fructele şi legumele sunt importante, peştele este benefic, dar nu dă aceeaşi energie ca proteinele animale. Carnea mă întăreşte la nivel imunitar.
Când am un început de infecţie, mănânc o friptură de vită. Vinul conţine un factor de oxidare care este alcoolul, însă conţine şi antioxidanţi puternici, polifenoli, resveratrol, taninuri în cazul vinurilor roşii. De ce să nu bei un pahar de vin la fiecare masă?”


Nimic nu e întâmplător?
În acelaşi volum, prof. Montagnier mărturiseşte că în copilărie a fost la un pas de moarte şi a fost în comă 48 de ore. Din fericire pentru întreaga omenire, şi-a revenit, altfel cine ştie cât timp ar fi durat ca alţi cercetători să facă asemenea descoperiri... “Traversam o şosea naţională pe lângă Poitiers. După o curbă destul de strânsă am fost răsturnat de o maşină ce mergea cu viteză mare... 48 de ore mai târziu m-am trezit 
într-o cameră albă cu o masă rulantă lângă pat pe care se găsea o farfurie cu legume şi unt.

Mama era lângă pat. Avem mai multe răni, dar cel mai grav era un început de fractură craniană. Nu am văzut nici o lumină, nimic. Este cam acelaşi lucru ca la leşin, nu se întâmplă nimic după care te trezeşti. <<Şi dacă nu te trezeşti?>> Aceea este moartea. Ceea ce se poate chema “non-viaţă”. Totul se opreşte. Dacă creierul, mare consumator de oxigen şi de zahăr este în pană şi dacă durează mai mult de câteva minute, neuronii, foarte gurmanzi, nu mai sunt alimentaţi. Mor. Şi s-a terminat. Este ireversibil.”
Sursa: http://www.csid.ro/health/sanatate/preventia-este-medicina-viitorului-10283165/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu