marți, 26 ianuarie 2016

HEMORAGIILE

       Definiţie:
            Prin hemoragie se înţelege revărsarea sângelui în afara vaselor sanguine, ca urmare a ruperii, tăierii, înţepării sau zdrobirii acesteia, deci a deschiderii sistemului circulator printr-un proces distructiv, la orice nivel al său.
       N.B.!  Gravitatea unei hemoragii este dată de cantitatea de sânge scursă în unitatea de timp.
       N.B.!  Orice hemoragie constituie o urgenţă medicală / medico-chirurgicală.
       Clasificare
     1. după vasul de sânge lezat
                         ♦ arterială
                         ♦ venoasă
                         ♦ capilară
            2. după locul în care curge sângele
                         ● externe
                         ● interne : prin ruperea unui vas din interiorul organismului sau a unui organ bogat vascularizat (ex. splina)
             ● direct : scurgerea sângelui din vas, la distanţă = hemoragii interne exteriorizate
     În cazul hemoragiilor interne, pot fi prezente mai multe situaţii:
            - Sângele se poate acumula în cavităţi preexistente. Exemple: hemotorax (sânge în cutia toracică); hemartroză (sânge într-o articulaţie).
            - Hemoragia are loc într-un organ, de unde sângele este eliminat pe cale naturală (poartă denumirea de hemoragie exteriorizată). Exemple: epistaxis (sânge eliminat pe nas); hematemeză (sânge eliminat pe gură, provenit din stomac; în acest caz  sângele are aspect de “zaţ de cafea”); hemoptizie (sânge eliminat pe gură, provenit din plămâni; în acest caz sângele are aspect aerat); melenă (sânge eliminat prin materiile fecale, acestea având culoare neagră-luciosă); hematurie(sânge eliminat prin urină).
            - Sângele se acumulează în ţesuturi (în acest caz este vorba despre o hemoragie interstiţială). Exemplu: hematom.
       Clasificare
3 . în funcţie de cantitatea de sânge pierdută:
                        - hemoragii mici (până la 500 ml de sânge)
                        - hemoragii moderate (până la 1000 ml de sânge)
                        - hemoragii mari (mai mult de 1000 ml de sânge
       Clasificare
4. în funcţie de timpul scurs de la momentul traumatismului până la producerea hemoragiei:      
            - hemoragii primitive, când vasul sangvin se rupe în momentul traumatismului
            - hemoragii secundare, când lezarea vasului sangvin se produce la un interval liber de momentul traumatismului (ore, zile, săptămâni)
       Clasificare
5.în funcţie de efectul hemoragiei asupra organismului:
            - hemoragii compensate, când efectele generale sunt discrete sau moderate
            - hemoragii decompensate, când efectele asupra organismului sunt importante
       Simptome
             Piele lividă (paloare) rece şi transpiraţie
            Puls accelerat (100 -140 bătăi/minut) ce slăbeşte treptat
            Ameţeli, dureri de cap, vâjâieli în urechi
            Sete, greaţă
            Nelinişte, teamă
           Respiraţie întretăiată, care îl face pe pacient să caşte, să ofteze sau să se înece (aşa numita „foame de aer”)
            Leşin
       Simptome
                        Pentru hemoragiile arteriale:
             sângele este de culoare roşu-aprins
            sângele curge în jet continuu la capătul distal al plăgii şi în jet intermitent, concordant cu bătăile cardiace, la capătul distal al plăgii
                        Pentru hemoragiile venoase:
            sângele are culoare roşu-închis
            sângele curge în jet continuu la ambele capete ale plăgii
           
                        Pentru hemoragiile capilare:
            sângele este de culoare roşu-închis
            sângerarea este difuză,în suprafaţă, nu în jet
                        Pentru hemoragiile externe:
            aspectul sângelui este în funcţie de tipul de vas sangvin lezat
            pot apare semne ale unei stări de şoc: extremităţi reci; puls egal sau mai mare de 100-120 b/min. şi de amplitudine mică; tahicardie (alura ventriculară mai mare decât valoarea normală); scăderea tensiunii arteriale; respiraţie superficială şi  accelerată (polipnee); stare de lipotimie
Pentru hemoragiile interne:  
            paloare
            stare de ameţeală (vertij)
            vâjâituri în urechi (acufene)
            senzaţie de sete accentuată, asociată cu senzaţie de “gură uscată”
            se poate instala starea de şoc
       Gravitatea unei hemoragii depinde de următorii parametri
       cantitatea de sânge pierdut în unitatea de timp
       „terenul” accidentatului (boli asociate, tare)
            Exemple:
            Dacă se pierde o cantitate mai mică de 500 ml de sânge, la un om sănătos, nu apar efecte generale asupra organismului. Pierderea unei cantităţi de 1000 ml de sânge, dacă se produce brusc, va fi urmată de instalarea unei stări de şoc; dacă se produce lent, va fi urmată de instalarea unei anemii. Pierderea bruscă a unei cantităţi egale cu 50% din masa circulantă poate provoca decesul.

Semne si simptome in soc
       Confuzie, agitatie, anxietate
       Tegumente reci, transpirate, palide
       Respiratie accelerata.
       Puls rapid, slab batut.
       Timp de reumplere capilara crescut
       Greata, voma
       Slabiciune, lesin
       Sete.

       PRIMUL AJUTOR
Oprirea unei hemoragii (hemostază) reprezintă un act de prim ajutor ce trebuie executat, chiar provizoriu, cu cea mai mare urgenţă, până la internarea în spital.
Hemostaza:
       spontană
       provizorie
       definitivă
În cazul hemoragiilor externe:
                        poziţionarea accidentatului în decubit, cu plaga orientată în poziţie „optimă” (în sus  şi orizontal)
                        efectuarea hemostazei provizorii adecvată
În cazul hemoragiilor interne:
            posturarea accidentatului în poziţie Trendelemburg (pe plan înclinat la 300-400, cu capul mai jos, sub nivelul picioarelor)
            accidentaţii inconştienţi se poziţionează în decubit lateral
            accidentatul este dezbrăcat de hainele groase şi se deschid nasturii, cravata, cureaua (în regiunea gâtului, toracelui şi abdomenului)
            se controlează funcţiile vitale: dacă este necesar, se execută  resuscitare cardio-respiratorie
            crioterapie locală (dacă poate fi precizat locul hemoragiei) 
            asigurarea protecţiei termice (învelirea accidentatului)
       În cazul hemoragiilor interne:
                        Accidentatul se mobilizează cât mai puţin (deoarece nu se cunoaşte exact locul şi dimensiunea leziunii care a provocat hemoragia).
                        Nu se administrează cantităţi mari de lichide pe cale orală (p.o.), deoarece există riscul apariţiei vărsăturilor, care vor duce la instalarea unui dezechilibru
ATENŢIE!
       Nu ridicaţi în picioare un accidentat cu hemoragie importantă şi nu-l mişcaţi . Aşezaţi-l cu capul mai jos decât restul corpului.
       Nu creaţi panică în faţa lui, nu vă speriaţi, liniştiţi-l şi insuflaţi-i încredere.
       Când sângele curge în valuri sau inundă rana nu vă repeziţi să comprimaţi rana cu orice vă vine la îndemână.
       Comprimaţi artera şi numai după încetarea hemoragiei pansaţi rana, respectând regulile cunoscute sau imobilizaţi fractura.
       PRIMUL AJUTOR
În cazul hemoragiilor exteriorizate:
            dacă accidentatul este inconţtient, se poziţionează în decubit lateral
            crioterapie
            se interzice orice efort fizic 
În cazul şocului hemoragic (cea mai gravă complicaţie):
            poziţionarea accidentatului cu membrele inferioare în flexie de 900 pe bazin, obţinându-se astfel un volum de sânge suplimentar de aproximativ 1000 ml
            măsurarea şi notarea funcţiilor vitale (alura ventriculară, tensiunea arterială, frecvenţa respiratorie)
            se montează o perfuzie endovenoasă
            mobilizare minimă a accidentatului
            dacă este posibil, administrare de oxigen pe sondă nazală
            transport urgent la o unitate sanitară
       Hemostaza reprezintă oprirea sângerării.
            Hemostaza poate fi:
            - spont a  nă:  se instalează prin intervenţia mecanismelor de autoapărare ale organismului (vasoconstricţie; coagulare) care duc la formarea trombusului (cheagul sangvin). Aceasta poate fi stimulată prin administrarea medicamentelor hemostatice şi aplicarea locală a unor substanţe hemostatice (vitamina K; Adrenostazin; Gelaspor; gheaţă).
            - provizorie: reprezintă oprirea temporară a hemoragiei. Este metoda specifică de prim ajutor în cazul hemoragiilor.
                        definitivă: reprezintă oprirea definitivă a hemoragiei. De obicei, se efectuează la nivelul unui serviciu medical. Metode utilizate: ligatura vaselor; sutura vaselor; cauterizarea chimică (cu nitrat de argint) sau termică (cu electrocauterul); criochirurgia (azot lichid, care realizează o temperatură locală de  –19 6 0C).
                        Dacă după asigurarea hemostazei provizorii transportul la unitatea sanitară durează mai multe ore, la fiecare jumătate de oră se reface hemostaza, indiferent de metoda folosită, pentru a permite irigarea sangvină a ţesuturilor situate distal, altfel existând riscul apariţiei unei necroze tisulare.
Metode de hemostază provizorie:
            compresiune digitală;
            flexie forţată;
            aplicarea garoului

            Pentru hemostaza arterială provizorie:
            1. Compresiune digitală:
                        Reguli de executare:
                                    este prima intervenţie, efectuată cu maximă rapiditate
                                    se comprimă manual artera lezată, sau dacă este posibil artera mare din care provine 
                                    locul comprimării este totdeauna proximal de plagă: se palpează artera până se simte pulsul, apoi se apasă puternic până se opreşte sângerarea
                                    comprimarea trebuie făcută în loc accesibil, de preferat pe un plan osos
       Presiunea directa
       Majoritatea hemoragiilor externe pot fi controlate aplicând presiune directa pe plaga. Aplicati un pansament uscat steril, direct pe plaga si apasati cu mâna (cu manusa chirurgicala).
       Presiunea directa
       Daca nu dispuneti de comprese sterile, utilizati cea mai curata bucata de material disponibila.
       Pentru a mentine presiune directa la nivelul plagii, legati strâns plaga si compresa cu un bandaj compresiv.
       Nu indepartati compresa dupa aplicare, chiar daca se imbiba cu sânge.
       Aplicati alta compresa deasupra si apasati-le pe ambele.
       Presiunea directa
       Daca presiunea directa nu opreste hemoragia de la nivelul unei extremitati, ridicati   membrul  traumatizat,  mentinând  presiunea  directa.  
       Ridicarea  membrului,impreuna cu presiunea directa, vor opri in mod normal o hemoragie severa.  
       Punctele  de presiune
       Punctul de presiune al arterei brahiale si punctul de presiune al arterei femurale sunt cele mai importante.
       Pentru a gasi punctul de presiune al arterei brahiale procedati astfel:
       Plasati membrul superior al pacientul astfel incât cotul sa formeze un unghi de 90°; indepartati membrul superior afectat de corpul pacientului;
       Impingeti in lateral bicepsul la jumatatea distantei dintre cot si umar;
       ·Apasati contra humerusului (osul membrului superior) si va trebui sasimtiti pulsul arterei brahiale.
       Punctul de presiune al arterei brahiale este localizat intre umar si cot;
       este folosit pentru determinarea tensiunii arteriale si pentru verificarea pulsului la copii
       Punctele  de presiune
       Punctul de presiune  al arterei femurale  este localizat inghinal, unde artera femurala este plasata superficial.
       Daca este efectuata corect, aceasta tehnica (in combinatie cu presiunea directa si ridicarea membrului) va opri imediat orice hemoragie distal de punctul de aplicare.
       Punctele  de presiune
       Punctul de presiune al arterei femurale este mai dificil de localizat.
       Procedati
                        Pozitionati pacientul pe spate si ingenuncheati lânga coapsa acestuia, cu fata spre capul pacientului. Trebuie sa stati pe partea opusa membrului lezat.
                        Gasiti creasta anterioara a osului iliac de partea lezata si alunecati cu degetul mic de-a lungul ei.
       Punctele  de presiune
       Rotiti mâna catre regiunea inghinala si apasati ferm. Prin aceasta manevra se va comprima artera femurala si, in mod normal, impreuna cu presiunea directa si ridicarea membrului, va opri sângerarea
       Daca hemoragia nu se opreste imediat, repozitionati mâna
       Compresiune digitală
       Trebuie ca vasul lezat să treacă peste un plan osos.
       Inconvenient: salvatorul are tot timpul o mână ocupată şi nu poate să mai execute alte manevre de evaluare stare victimă sau acordare prim ajutor.
       Metode de hemostază provizorie
2..  Flexie forţată:
                        Se execută cu ajutorul unui “obiect dur” interpus între segmentele de membru flectate, care exercită o presiune asupra vasului lezat, având o rezistenţă (osul respectiv). Exemple de “obiect dur”: rulou de faşă; prosop; porţiuni din hainele accidentatului; un corp dur învelit în vată etc.
                        Iniţial se execută compresiunea manuală a vasului mare lezat şi apoi această metodă de hemostază provizorie.
       Metode de hemostază provizorie
3. Compresiunea circulara -GAROUL
Garoul nu este aproape niciodata necesar pentru controlul unei hemoragii.
Trebuie sa va  concentrati asupra combinatiei dintre presiunea directa, ridicarea membrului si punctele de presiune pentru hemostaza.
 Fiti atenti la mobilizarea gâtului si a capului!
            Nu poate fi menţinut mai mult de 2 (două) ore deoarece prin lipsa circulaţiei sângelui în regiunea de sub garou se pot produce leziuni grave.
       REGULI DE APLICARE GAROU
  1. Garoul trebuie folosit doar în ultimă instanţă sau pe timpul curăţării şi pansării plăgii.
 2. Garoul se utilizează numai în cazul rănilor membrelor.
 3. Compresiunea se realizează după ce membrul rănit este ridicat în sus câteva secunde pentru a se goli de o parte din sângele venos.
  
       REGULI DE APLICARE GAROU
4. Garoul nu se aplică direct pe piele ci peste un înveliş textil ( pânză, vată, etc).
 5. Locul aplicării garoului diferă după locul producerii hemoragiei:
      În hemoragia venoasă Þ garoul se plasează distal, sub nivelul plăgii.
      În hemoragia arterială Þ garoul se aplică p
       REGULI DE APLICARE GAROU
6. Garoul se înfăşoară la rădăcina membrului, ceea ce duce la compresiunea trunchiurilor vasculare principale şi la oprirea intrării sângelui arterial în membrul respectiv.
7. Garoul se aplică acolo unde vasul de sânge este mai la suprafaţă trecând totodată peste un plan osos:
                        ◊ La rădăcina braţelor – la patru laturi de deget sub axilă
                         ◊ La rădăcina coapsei – la nivelul stinghiei
       REGULI DE APLICARE GAROU
8. Pentru o eficienţă mai crescută este necesar, uneori, să se aplice un rulou textil între piele şi garou, deoarece vasele pot fi ascunse în defileele formate de masele musculare.
9. Dacă garoul nu este din cauciuc sunt necesare următoarele măsuri suplimentare:
            ♥ se face laţ de pânză, strâns la rădăcina membrului respectiv;
            ♥ în nod se introduce un băţ sau un creion şi se răsuceşte la 180° pentru creşterea compresiunii circulare; capătul răsturnat în jos al băţului se fixează cu un al doilea laţ de pânză.
       REGULI DE APLICARE GAROU
N.B.!
 GAROUL NU POATE FI MENŢINUT MAI MULT  D E O ORĂ      D E ACEEA TREBUIE NOTATE ORA ŞI MINUTUL APLIC Ă RII SALE PE UN BILEŢEL AT   RNAT   D  E GAROU !
Accidente care pot apare prin aplicarea garoului:
                        ♦ Cianozarea zonei distale: garoul este prea strâns, provocând staza venoasă, putându-se ajunge până la gangrenarea membrului respective.
                        ♦ Apariţia de dureri vii, insuportabile: s-a produs comprimarea nervilor, care poate fi generatoare de şoc grav, sau paralizii definitive.
                        ♦ Dilatarea foarte mare a vaselor sangvine, caz în care la scoaterea garoului se poate instala o scădere bruscă a tensiunii arteriale (cunoscută sub denumirea de şocul degarotaţilor) care poate fi letală.
Pentru prevenirea acestor accidente, este recomandată respectarea următoarelor reguli:
                          garoul va fi menţinut maximum 20-30 min. Dacă este necesară păstrarea lui pentru o perioadă mai mare, la un interval de 10-15 min. se scoate pentru 2 – 3 min., timp în care se face compresiune manuală, apoi se remontează garoul
                        scoaterea garoului trebuie executată foarte lent (uneori durează până la  3-5 min.) pentru ca circulaţia sangvină să se adapteze la noul pat vascular
                        accidentatul va fi supravegheat foarte atent după scoaterea garoului
       Pentru hemostaza venoasă provizorie
                        s e folosesc aceleaşi metode ca la hemostaza arterială provizorie, dar compresiunea şi aplicarea garoului se execută distal de plagă.
       Pentru hemostaza capilară provizorie
       Se efectuează un pansament compresiv, aplicat pe segmentul lezat, care este ridicat la verticală (deasupra nivelului inimii, pentru încetinirea circulaţiei sangvine de la inimă spre periferie
N.B.
       NU ridicaţi în picioare un accidentat cu hemoragie importantă şi nu-l mişcaţi!
       NU creaţi panică, nu vă speriaţi, liniştiţi pacientul şi insuflaţi-i încredere!
       Când sângele curge în valuri sau inundă rana NU vă repeziţi să comprimaţi cu orice vă vine la îndemână!
       Comprimaţi vasul şi numai dupa încetarea sau reducerea semnificativă a hemoragiei pansaţi rana, respectând regulile cunoscute, sau imobilizaţi fractura!

       Tratamentul general in soc
          Ca prim ajutor, puteti combate cauzele socului si impiedica agravarea acestuia, urmând câtiva pasi simpli dar importanti.
       pozitionarea corecta a pacientului
       mentinerea ABC-ului
       tratamentul cauzei (daca e posibil)
       mentinerea temperaturii
       asigurati-va ca pacientul nu manânca sau bea
       oxigenoterapie
       evaluarea si urmarirea functiilor vitale
       transportul  cât  mai  rapid  (cu  ambulanta)  la  cea  mai  apropiata unitate medicala.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu