miercuri, 27 ianuarie 2016

FRACTURI

DEFINIŢIE: Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os.

Cauze:- Accidente de muncă
                - Accidente de circulaţie
                - Accidente casnice
                - Accidente în activitatea sportivă
                - Situaţii de catastrofă

Frecvenţă :
                                - Mai mare :
                                                la bărbatul adult în activitate (20-50 ani)
                                                la vârstnici
                                - Mai mici :
                                                la copii
Foarte importantă este prevenirea fracturilor  prin:
Adoptarea unor deprinderi de securitate în activitatea profesională, casnică, sportivă, etc.
Trebuie evitate:
                - Suprafeţe accidentate sau încărcate cu diferite obiecte (obstacole) : unelte, materiale, furtunuri, etc.
                - Pardoseli umede, murdare cu uleiuri, alunecoase, lipsa covoarelor, carpetelor sau traverselor.
                - Scările luminate insuficient şi blocate (aglomeraţie) cu obiecte diferite, fără balustrade, acoperite cu gheaţă şi/sau zăpadă.
                - Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri înalte, a scărilor pliante defecte, a scărilor neasigurate.
                - Neutilizarea balustradelor şi centurilor de siguranţă atunci când se lucrează la înălţime.

Tipuri de fracturi
În funcţie de mecanismul de producere:
I fractura directă
II fractura indirectă :
                                - Flexie
                                - Răsucire
                                - Tracţiune
                                - Presiune
În funcţie de grosimea interesată a osului:
I fractură completă
Cu deplasare ( mai grave )
Fără deplasare ( mai puţin grave )
II fractură incompletă
În funcţie de interesarea /nu a pielii:
I fractură închisă
II fractură deschisă
În funcţie de numărul de focare:
I fractură unică
II  fractură multiplă

Tipuri de fracturi
Alţi termeni utilizaţi pentru descrierea unor tipuri particulare de fracturi:
Fractură complicată
Fractură cominutivă
Fisură
Fractură epifizară
Fractură patologică
Fractură diafizară
Fractură de oboseală

Semne şi simptome
Trebuie suspectată o fractură dacă:
Traumatismul este produs de o forţă puternică externă
S-a auzit o troznitură sau pocnitură
N.B.! Examinarea accidentatului se realizează cu atenţie şi blândeţe pentru a nu produce leziuni suplimentare şi a nu provoca altele.

Semne de probabilitate
Durerea
Deformarea regiunii
Impotenţa funcţională
Scurtarea membrului
Vânătaia - echimoza

Semne de probabilitate
1. Durerea spontana, localizata intr-un punct fix, care creste in intensitate la palparea zonei sau la incercarea de a misca membrul presupus fracturat.
2. Impotenta functionala, care se manifesta prin incapacitatea de a efectua miscari cu membrul traumatizat.
3. Deformarea regiunii respective, care apare din cauza proeminentei sub piele a capetelor osoase fracturate.
4. Scurtarea membrului fracturat in urma deplasarii in sus a capatului inferior al fracturii ca urmare a contracturii musculare reflexe.
5. Echimozele – coloratia violacee a pielii contuzionate de deasupra focarului de fractura, ca urmare a leziunii concomitente si a unor vase de sange.
6. Tumefierea regiunii si cresterea temperaturii locale.

Semne sigure
                                Semnele de certitudine, daca este identificat macar unul dintre ele, pun diagnosticul sigur de fractura.
                                In mod practic, cautarea tuturor semnelor de certitudine este dureroasa si uneori chiar periculoasa.
                                In prezenta unor semne de probabilitate, este necesara efectuarea unei radiografii care va infirma sau va confirma fractura.
Semne sigure
1. Mobilitatea anormala in focarul de fractura evidentiata atunci cand, la incercarea de palpare, osul se misca in zona respectiva.
2. Netransmiterea miscarii cand se incearca ridicarea membrului presupus fracturat de capatul sau proximal (de dincoace de fractura). In acest caz, capatul proximal se ridica, dar capatul distal (de dincolo de fractura) ramane cazut.
3. Intreruperea clara a continuitatii osului - se poate determina palpand marginea osului. La un moment dat se poate sesiza discontinuitatea si la nivelul pielii se poate remarca chiar o mica depresiune.
4. Crepitatiile osoase – zgomote specifice (ca sunet, asemanatoare zgomotului produs la calcarea pe zapada inghetata) care apar la palparea fracturii si care sunt cauzate de frecarea intre ele a capetelor fracturate.
5. Evidentierea sub piele sau chiar prin piele (in cazul fracturilor deschise) a unuia sau a celor doua capete fracturate.
6. Modificarile radiologice, care permit aprecierea clara a fracturii si a detaliilor acesteia.

COMPLICATII
                                -embolia grasoasa
                                -distrugerea de parti moi din jurul focarului de fractura
                                -leziuni a vaselor si nervilor
                                -consolidare gresita
                                -redoare articulara

Leziuni periculoase pentru extremitati
Leziune arteriala
Sindromul de compartiment
Leziune prin strivire
Fractura deschisa

PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE FRACTURI
Scop: Prevenirea complicaţiilor şi leziunilor ulterioare şi să diminueze durerea şi umflarea zonei.
Reguli generale:
CE NU TREBUIE FĂCUT !?!
Nu se acţionează brutal
Nu se impun victimei mişcări inutile
Nu se face reducerea fracturii
Nu se ridică victima în picioare
Nu se transportă victima înainte de imobilizarea fracturii

CE TREBUIE FĂCUT !?!
Primul ajutor se acordă la locul accidentului şi constă în imobilizarea fracturii (cu ajutorul atelelor)
Diminuarea durerii prin administrarea unui calmant (antinevralgic, algocalmin, etc) şi asigurarea unui confort termic
În caz de fractură deschisă: oprirea hemoragiei, pansarea rănii şi apoi imobilizarea
Transportul victimei numai după realizarea imobilizării

                                Condiţia de imobilizare corectă: orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii (încheieturi) – cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului (proximal şi distal).
                                Atelele, fie că sunt confecţionate special fie că sunt improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de scândură sau placa, cozi de mătură, şipci paturi etc), trebuie să îndeplinească trei condiţii:
                                - să fie uşoare
                                - să fie rigide
                                - să fie suficient de lungi, să cuprindă articulaţia de desubtul şi deasupra focarului de fractură.
Ratiunile imobilizarii fracturilor:
Diminuarea durerii
Scăderea hematomului perifracturar
Facilitarea mobilizării pacientului
Prevenirea complicaţiilor provenite din mobilitatea anormală a fragmentelor fracturate, (compresiunea / dilacerarea axelor vasculare sau nervoase)
Se efectueaza in cadrul examinarii secundare
Trebuie efectuata inaintea mobilizarii pacientului
Atela sa cuprinda ariculatiile de deasupra si sub focarul de fractura/luxatie
Dupa aplicarea atelei se verifica pulsul distal
Degetele se lasa afara
Fractura deschisa se imobilizeaza in pozitia gasita dupa pansarea plagii
Atelele pneumatice nu se aplica pe haine
Scopul imobilizarii fracturilor
împiedica mişcările active şi pasive - repaus
menţine axarea corectă a membrului
diminuează durerea
evita complicaţiile provocate de  mişcarea în focar a unui fragment osos
amelirează tulburări funcţionale date de compresiunea unor vase sau nervi
Scopul imobilizarii fracturilor
                impiedicarea miscarilor fragmentelor osoase fracturate
                evitarea complicatiilor ce pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos
                scaderea durerii
                poate reduce sangerarea
                reduce probablitatea transformarii unei fracturi inchise in deschisa
                permite transportul pacientului si manipularea lui
Principiile unei bune imobilizari
doar după stabilizarea funcţiilor vitale
să realizeze axarea relativă a segmentului de imobilizat
să cuprindă articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură
să fie adaptată segmentului afectat
să fie simplă,necompresivă
în poziţia fiziologică a membrului
să nu determine durere
să permită vizibilitate asupra segmentului distal de fractură

DISPOZITIVE DE  IMOBILIZARE ÎN TRAUMATISME

Atela cutie
Ideala pentru imobilizarea segmentelor distale
Contentie buna
Oferă vizibilitate partiala asupra segmentului fracturat
Permite palparea pulsului distal
Lungime determinata
Atela vacuum si gonflabile

Atele vacum
Pentru imobilizarea segmentelor distale
Contentie excelenta
Stabile
Seturi (mai multe dimensiuni)
Acces ( vizual si sau palpator) partial asupra segmentului distal
Pot preta la sindrom de compresiune

Atele gonflabile
Pentru segmente distale
Poate fi utila in fracturile deschise cu hemoragii externe importante
Forma prestabilita – pentru diferite segmente (set)
Presiunea de umflare – la liberul arbitru al personalului medical
Risc de sindrom de compartiment/ ischemie acuta
Nu permite reevaluarea pulsurilor distale

Atela de extensie
Pentru segmente proximale ( femur), 1/ 3 medie
Variante constructive pentru un / ambele membre
Obtine si reducere, nu doar axare si imobilizare
Posibilitate bună de reevaluare in orice moment a segmentului distal
Extensie gradata
Atentie!!!!
NU – daca exista fractura instabila de bazin
NU – daca exista fractura de glezna
NU se elibereaza atela decat dupa preluarea extensiei

IMOBILIZAREA
Traumatism mana - atela palmara+esarfa
Traumatism antebrat - atela+esarfa
Traumatism cot - bandaj+esarfa
Traumatism humerus - atela+esarfa
Dislocarea anterioara a umarului - esarfa
Traumatism glezna - atela pneumatica
Traumatism femur – atela de tractiune (extensie)

Când suspicionăm leziune de coloană cervicală?
 politraumatism
 traumatism la nivelul extremităţii cefalice
 traumatism toracic în etajul superior
 tentativă de suicid prin spânzurare
 electrocutare
 durere la nivelul coloanei cervicale
 crepitaţii/deformări/spasm muscular
 status mental alterat / intoxicaţie acută etanolică
 examen neurologic modificat
IMOBILIZAREA  COLOANEI CERVICALE
                                                DE CE?
stabilizează focarul de fractură
 previne deteriorarea suplimentara a măduvei spinării
 limitează durerea
                                                CAND?
în timpul evaluării primare
                                CUM?
ž  imobilizare manuală în    axul fiziologic   
ž  prin sistemul complet de imobilizare în 3 puncte
                                - guler cervical
dispozitiv imobilizare cap, frunte şi menton
                                - targă de coloană BaxStrap
Guler cervical
Ajustare guler reglabil
Fixarea gulerului se realizeaza prin  4 pasi simpli:
Se masoara gâtul pacientului
Se face selectarea dimensiunii adecvate pentru pacient si se fixeaza gulerul la pozitia selectata
Se preformeaza gulerul
Se aplica gulerul
Gulerul cervical trebuie aplicat inainte ca pacientul sa fie asezat pe bord.
Se masoara gâtul pacientului
Se considera distanta dintre umar si barbie
se ajusteaza si se blocheaza gulerul
Se ajusteaza suportul barbiei la marimea selectata
Se blocheaza lateralele prin apasarea celor doua clipsuri de fixare si in timp ce capul este mentinut in pozitie neutra se aplica gulerul.
Se amplaseaza corect suportul barbiei sub barbia pacientului
Se trage de capatul gulerului in timp ce partea din fata se mentine fixata bine sub barbie apoi se inchide gulerul
Daca este nevoie de o alta dimensiune, se scoate gulerul  pentru a preveni intinderile sau traumatismele, apoi se redimensioneaza si se aplica din nou

Greseli frecvente
Se pre-formeaza insuficient
Se alege gresit dimensiunea
Se pozitioneaza incorect
Se strânge insuficient la inchidere
Pozitionarea este prea scurta
Dispozitiv imobilizare cap, frunte şi menton
Dispozitiv imobilizare cap, frunte şi menton - corect
Dispozitiv imobilizare cap, frunte şi menton - incorect
Leziunile de coloana
Când  mecanismul  leziunii  conduce  la  suspiciunea  existentei  leziunilor  de coloana, imobilizarea pacientilor trebuie efectuata folosind una din variantele de targi descrise.  Pentru  ca  imobilizarea  sa  fie  corect  realizata  este  nevoie  de  interventia  a minimum  3-5   salvatori.  Trebuie  sa  actioneze  unitar,  ca  o  echipa,  actiunile  fiind coordonate de un singur salvator. Folosirea oricarei variante de targi se realizeaza dupa o evaluare initiala a  traumatizatului, dupa fixarea coloanei cervicale si  dupa evaluarea secundara.

DISPOZITIVE DE IMOBILIZARE A COLOANEI VESTA EXTRACTOARE – KED
                (Kendrick Extrication Device)
                - dispozitiv ideal pentru:
extragerea pacientului încarcerat
imobilizarea coloanei vertebrale
                - realizează imobilizarea în cazul fracturilor de: şold si pelvine
                - permite aplicarea monitoarelor
                - nu împiedică utilizarea pantalonilor antişoc
                - rigidă pe verticală şi mobilă pe orizontală
                - poliuretan

                (Kendrick Extrication Device)

Etapele imobilizarii membrelor
Evaluare primară şi stabilizarea funcţiilor vitale
Evaluare secundarăşi bilanţ lezional complet
Alegerea şi pregătirea atelei
Administrare O2, acces I.V.
Analgezie + /- sedare ( hipnoză)
Axarea membrului fracturat + / - extensia uşoara
Plasarea mijlocului de imobilizare
Fixarea
Reexaminarea pulsului periferic, reumplere capilară, culoare, temperatură tegumente distal
Controlul RX
Decizia de terapie chirurgicală / toaletă, pansament, VTA

LUXATIA
DEFINITIE:suprafetele articulare ale oaselor care se intalnesc in mod normal in articuatie au fost deplasate complet si nu mai au legatura una cu cealalta.
CLASIFICARE:
                                -complete sau incomplete(subluxatia)
        -inchise sau deschise
COMPLICATII:
                                -asocierea cu fracturi
                                -leziuni ale vaselor
                                -leziuni ale nervilor



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu