duminică, 6 noiembrie 2016

Cutremurător: Tată, tu m-ai ucis!

Conducând pe un mare bulevard, înaintea ochilor unei doamne a avut loc un accident, în care a fost rănit grav un tânăr. Cu ajutorul unor oameni l-a pus pe tânăr, care avea în jur de 20 de ani, în mașina ei, ca să-l ducă la spitalul de urgență. Tânărul avea hemoragie, iar doamna a ajuns la spital cât de repede a putut. A fost luat de personalul de serviciu al spitalului și dus înăuntru.
Împreună cu ei a intrat și doamna, ca să afle cine este, iar apoi să înștiințeze rudele lui. Medici de serviciu au constatat că tânărul trebuia să intre urgent în operație. L-au înștiințat pe medicul chirurg, care, pentru a-l opera, a cerut 1.000 de dolari. Medicii au înștiințat-o pe doamnă, iar ea le-a spus cum s-a întâmplat accidentul și că nu-l cunoaște pe tânăr. Au comunicat din nou cu chirurgul, însă acela a rămas neînduplecat. Voia bani.
Doamna văzând pe tânăr cum se stinge, a spus:
– Începeți și salvați-l pe tânăr, căci eu merg să aduc banii.
Și într-adevăr, doamna a adus banii și numai după aceea a venit medicul chirurg.
Însă, ironia sorții! Ce i-a rezervat in această noapte iubirea sa de bani?!! De îndată ce l-a văzut pe tânăr, a rămas ca trăsnit; s-a făcut alb ca un mort. A căzut peste el urlând de durere. Atunci tânărul i-a spus ultimele cuvinte:
– Tată, tu m-ai ucis!
Și zicând acestea, și-a dat duhul.
Doamna, cutremurată de cele întâmplate, a luat banii și i-a aruncat în fața medicului, spunându-i:
– Ia-i și fă înmormântarea fiului tău!
Pe lângă toate acestea era și singurul lui copil.
http://marturieathonita.ro/cutremurator-tata-tu-m-ai-ucis/

miercuri, 2 noiembrie 2016

Tonifiere fizica si psihica fara medicamente

Povestea radacinii vietii

Cei care vad pentru prima oara o radacina de ginseng sunt uluiti la propriu de asemanarea acesteia cu un corp omenesc. Practic, asemanarea este atat de mare incat multe persoane au impresia ca privesc o papusa, stangaci realizata. Astfel numele sau este derivat din termenul Ren-Shen care se traduce Radacina – Om. Bazandu-se pe acest aspect deosebit, chinezii au dezvoltat un adevarat folclor referitor la paralela dintre aspectul fiziologic al ginsengului si valentele sale de vindecare si regenerare a organismului uman. 

De-a lungul timpului, chinezii l-au considerat, fara indoiala, ca fiind secretul care asigura longevitatea. Observatiile lor, bazate pe experimente care au vizat generatii intregi de centenari, au relevat faptul ca toti acestia au consumat ginseng sub diferite forme pe intreaga perioada a vietii. Cele mai noi descoperiri ale savantilor care studiaza ginsengul au evidentiat ca substantele active din acesta, ginsenoizi, dupa cum sunt denumite au proprietati antiinflamatorii, antioxidante si chiar stopeaza dezvoltarea tumorilor de tip malign si benign.

GINSENG COREEAN (Panax ginseng)

Ginsengul coreean, cunoscut si sub numele de ginseng chinezesc, este disponibil in intreaga lume in diferite preparate, iar in Asia este folosit de peste 7.000 de ani datorita proprietatilor sale curative.

Este utilizat de cel putin 2000 de ani in medicina traditionala chineza si coreeana in ziua de astazi fiind prezent in farmacopeele de pe intregul glob. Cuvantul “ginseng” inseamna “in forma de om” in limba chineza, nume datorat radacinii ginsengului, care are o forma humanoida. Panax vine de la grecescul “panakos”(pan = "toate", iar akos = "tratament") sau “panacea” si sugereaza capacitatea ginsengului coreean de a vindeca orice boala.

Literalmente, cuvantul "gin" inseamna om, iar "seng" simbolizeaza esenta, fiind reprezentarea ideogramica chinezeasca pentru "cristalizarea esentei pamantului in forma unui om" si se refera la aspectul radacinii.

Principalii constituenti

Principalii constituenti biologici activi din radacinile de Ginseng sunt un amestec de saponine triterpenice denumite ginsenozide.

Radacinile mature, de cel putin sase ani de ciclu vegetativ al plantei, contin 2-3% ginsenozide. Cel putin 30 ginsenozide au fost identificate pana in prezent.
Pe langa aceste componente s-au mai identificat si polizaharide complexe, panaxinol, polipeptide, vitamine in special din grupul B, saruri minerale, microelemente, urme de ulei esential.

Recomandari terapeutice

Actiunea biologica si rezultatele clinice descrise in literatura de specialitate pentru produsele pe baza de Panax ginseng sunt:

Actiunea adaptogena. Marirea randamentului fizic si mental
Actiunea farmacologica a produselor pe baza de Ginseng este foarte variata si complexa, dar in prezent s-a demonstrat stiintific ca mareste eficienta fizica si mentala, precum si capacitatea de adaptare a organismului in conditii defavorabile, de suprasolicitare la reactii adverse ale mediului. Datorita acestei actiuni, produsele din Ginseng sunt folosite in medicina occidentala pentru capacitatea adaptogenica, ca tonic, energetic si stimulant al functiei cognitive, in special in situatiile de activitate mentala si fizica fiind indicate si sportivilor de performanta.
Actiunea ginsenozidelor este datorata, cu precadere, efectelor asupra hipotalamusului, hipofizei si suprarenalei, cu marirea producerii de glucocorticoizi (considerati ca "hormoni" ai stresului).
Un studiu recent (1996) clinic controlat prin metoda "dublu-orb" a confirmat actiunea preparatelor pe baza de Panax ginseng asupra ameliorarii calitatii vietii pe 625 pacienti de ambele sexe ca fiind superioara comparativ cu alte suplimente nutritionale.

Actiune antiamnezica

Numeroase studii privind actiunea extractelor din Panax ginseng asupra capacitatii de intelegere si de consolidare a memoriei la sobolanii in varsta si modelele experimentale de amnezie au dat rezultate foarte bune. Efectele sunt comparabile cu efectele produselor farmaceutice specifice.
Asupra neuronilor, ginsenozidele au o remarcabila actiune de potentare si protectie, care explica si efectele produselor pe baza de Ginseng asupra fenomenului de imbatranire cerebrala.

Alte efecte asupra sistemului nervos central si periferic
Extractele selective de Panax ginseng prelungesc vitalitatea neuronilor cerebrali cultivati "in vitro". "In vivo", in doze de 200 mg/kg, saponozidele triterpenice din Panax ginseng previn cresterea temperaturii corporale si concentratia intracerebrala a corticosteroizilor in timpul stresului dat de caldura.

Alte studii au demonstrat si actiunea protectiva a extractelor pe baza de Ginseng in toxicitatea cauzata de alcoolism sau de alte substante nocive care pot impiedica dezvoltarea normala a embrionului fetal.

Actiune imunostimulanta

Ginsenozidele stimuleaza, in urma cercetarilor "in vitro", activitatea macrofagilor si mitogeneza limfocitelor B si T, avand rolul de reglare a eliberarii neurochininei (NK), a interferonului (ITF) si interleuchinei -1 (IL-1) si a interactiunii reciproce.

Actiune in fenomenele de imbatranire

Consecinta a actiunilor imunostimulante si asupra memoriei, preparatele pe baza de Panax ginseng au fost propuse fie ca atare, fie in asociatie cu alti fitocomplecsi, ca remediu in fenomenele de imbatranire.
S-a constatat influenta pozitiva prin intarzierea procesului de imbatranire a celulelor neuronale, caracteristic la varsta inaintata.

Actiune antiagreganta asupra trombocitelor

Extractele din Panax ginseng reduc formarea cheagurilor (tromboza). In urma administrarii de ginsenozide in doze cuprinse intre 25 si 100 mg/kg, oral, pe iepuri, s-a constatat stimularea producerii de prostaciclina si reducerea trombogenezei.

Actiune asupra aparatului cardiovascular

Preparatele pe baza de Panax ginseng si a ginsenozidelor in special sunt active in multe modele de ischemie la nivel cerebral in doze de 100 mg/kg administrate intravenos, iar la nivelul miocardului in doze de 100-200 mg/kg.
In asociere cu alte preparate pe baza de plante, actiunea asupra aparatului cardiovascular se potenteaza. Astfel, la oameni, administrarea de 200 mg de Ginseng in asociere cu Ginkgo biloba determina o reducere a presiunii arteriale, a frecventei cardiace si a agregarii plachetare. Rezultate analoage s-au obtinut prin asocierea de Panax ginseng cu preparate din radacina de Paeoniae aeba.
Printre efectele preparatelor pe baza de Panax ginseng, in prezent se ia in considerare actiunea asupra sistemului cardiovascular, in special de protectie in evolutia aterosclerozei.

Actiune hipoglicemianta

S-a constatat ca ginsenozidele au o actiune eficienta hipoglicemianta. Mecanismul activitatii hipoglicemiante a ginsenozidelor nu este inca elucidat complet.
De asemenea, unele polipeptide din Panax ginseng au o actiune hipoglicemianta dupa administrarea parenterala de 50-200 mg/kg, atat la animalele normale, cat si la animalele de laborator cu diabet experimental. Ambele polipeptide par a fi private de actiune asupra metabolismului lipidic si de reducerea glicogenezei hepatice.
Eficienta terapeutica adjuvanta a preparatelor pe baza de Ginseng a fost demonstrate clinic pe pacienti diabetici de tipul II.

Actiune in gastrite si ulcere

Preparatele pe baza de Ginseng previn formarea leziunilor in ulcerul gastric.

Alte actiuni

Fitocomplecsii din Ginseng au actiune antioxidanta, in special asupra radicalilor liberi.
S-a semnalat si o actiune impotriva impotentei masculine datorata producerii de nitrozizi in corpii cavernosi.
FDA (USA) considera produsele pe baza de Panax ginseng ca fiind sigure si fara reactii adverse. La doze excesive pot da stari de agitate si insomnie la unele persoane sensibile.
Cura cu Ginseng se va face cu pauza, conform prospectelor. Deoarece nu sunt date suficiente, se va evita la gravide, la hipertensivi si cu afectiuni cardiovasculare grave.

Planta, care are nevoie de patru ani de zile pentru a ajunge la maturitate, ofera energie si stimuleaza sistemul imunitar, arata Digherbs.

Acesta a fost folosit ca un afrodisiac pentru barbati, dar si ca un tonic pentru oamenii in varsta. Daca ai probleme cu stresul, ginsengul coreean te poate ajuta sa treci mult mai usor peste momentele grele pentru ca te face mai puternic si imbunatateste starea mentala. In plus, reduce oboseala si ajuta organismul sa se acomodeze mult mai usor unor schimbari.

Sindromul oboselii cronice - simptome, cauza si remedii

In medicina traditionala chineza planta este utilizata pentru normalizarea glicemiei, dar si in caz de tensiune arteriala.

Numeroase studii au demonstrat ca Panax ginseng, denumirea in latina, protejeaza ficatul si inima de diferite afectiuni, normalizeaza nivelul colesterolului si imbunatateste memoria.

Atunci cand este consumat in doze recomandate, ginsengul nu face rau, insa nu il folosi in cantitati mari si in combinatie cu produse ce contin cafeina. Trebuie sa fie evitat de cei care sufera de anxietate, cei care au hipoglicemie, tulburari cardiace, astm bronsic, cei care sufera de insomnie si de femeile insarcinate sau cele care alapteaza.

Efectele secundare pot include insomnie si tulburari menstruale.

Panax ginseng este una dintre cele mai folosite si studiate specii de ginseng. Aceasta planta care creste in China, Coreea si Rusia a fost timp de milenii cel mai important remediu herbal din farmacopeea traditionala chinezeasca. Vechii chinezi o foloseau in principal pentru remedierea starilor de oboseala cronica si accelerarea proceselor de vindecare. Remediile herbaliste bazate pe ginseng folosesc de fapt doar radacinile acestei plante cu virtuti incredibile. Extractele din aceste radacini sunt printre cele mai redutabile adaptogene, adica substante tonice naturale, din intreg regnul vegetal!

Un CV naturist de neegalat

In prezent, ginsengul este folosit in principal pentru a imbunatati toate functiile fiziologice ale organismului, a creste performantele atletilor si sportivilor si a lupta contra declansarii si amplificarii diabetului. Totusi, beneficiile acestei plante sunt mult mai variate, iar efectul sau vindecator nu a fost pe deplin descifrat, oferind in viitor multe surprize pentru cercetatori. Astfel, un studiu recent din 2006 efectuat de o echipa de medici coreeni asupra unui lot de barbati cu disfunctii erectile a demonstrat ca, dupa doar doua saptamani de tratament, mai mult de doua treimi dintre subiecti si-au putut relua fara probleme viata sexuala. De asemenea, falcarinolul, o alta substanta continuta de ginsengul rosu, este considerata ca avand cel mai puternic efect anticancerigen dintre toate substantele naturale. Alte principii active continute de panaxacol, panaxydol si panaxytriol au proprietati antibiotice deosebite. Un alt studiu menit sa evidentieze capacitatea de imunostimulent fara egal a ginsengului a intrecut si cele mai optimiste asteptari. Bunaoara, unui lot de 227 voluntari i s-au administrat circa 100 mg de extract din ginseng timp de 12 saptamani. Toti subiectii acestui experiment au demonstrat stari de imunitate naturala asemanatoare efectelor unui puternic vaccin antivirus polivalent. In cazuri de alcoolism, tabagism cronic, toxiinfectii alimentare, avitaminoze, anemii, bronsite, abcese, afectiuni coronare, decalcifieri, depresii, migrene, ginsengul s-a dovedit un aliat extraordinar de eficient. Totusi, se impun unele indicatii legate de administrarea acestuia. De obicei, in cazuri de menstruatii abundente, astm, sarcina, cazuri particulare de diabet se impune consultarea medicului.

La marginea miraculosului

Ginsengul era folosit si in India din cele mai vechi timpuri. Textele ayurvedice mentioneaza ca acesta da „Puterea unui taur” barbatilor tineri, dar mai ales varstnicilor. Studiile medicilor chinezi au facut o descoperire uimitoare, ginsengul nu doar ca stimuleaza producerea de spermatozoizi, dar, o data ce este administrat femeilor, asigura reglarea fluxului de hormoni feminini in acelasi timp cu incetinirea considerabila a procesului de osteoporoza. Cercetarile stiintifice din Rusia au revelat un fapt uimitor: radacina de ginseng contine o combinatie de substante – Panaxim, Panaquilon, schingenin – care sustin fluxul hormonal, intaresc inima si sistemul nervos. Oamenii de stiinta rusi au mai descoperit o radiatie mitogenica subtila generata de ginseng. In cadrul spectrului electromagnetic, radiatia este aproape de ultraviolete si stimuleaza cresterea tesuturilor care alcatuiesc sistemul endocrin uman.
Ginsengul siberian (Eleutherococcus senticosus din familia Araliacee) este o varietate care se cultivă în Siberia (de unde i se trage şi numele), dar şi în China, Coreea şi Japonia. El nu este rudă cu Ginsengul Chinzesc (Panax ginseng) decât prin unele proprietăţi terapeutice, însă compoziţia lor chimică diferă. 

GINSENG SIBERIAN (Eleutherococcus senticosus)

Acţiuni terapeutice

Adaptarea la stres. 
În condiţiile unei existenţe cotidiene plină de stres, adaptogenii din compoziţie cresc capacitatea organismului de a se adapta, reducând nivelul cortizolului circulant (hormonul stresului). În plus, ginsengul siberian reuşeşte să echilibreze tensiunea arterială crescută sau scăzută şi conferă o mai bună rezistenţă psihică la eforturile de lungă durată. Astfel, ginsengul siberian şi-a dovedit utilitatea în cazurile de epuizare, neurastenie, dureri localizate la nivelul muşchilor gâtului, tremurături ale limbii şi cearcăne. Doze recomandate: 500 -3000 mg, timp de 3 luni, urmate de 2-3 săptămâni de pauză.

Stimularea imunităţii.
Polizaharidele îmbunătăţesc funcţia sistemului imunitar în situaţiile când activitatea lui este deficitară. Administrarea de ginseng siberian creşte producţia de celule imunocompetente şi le activează pe cele deja existente. S-a confirmat acţiunea plantei în tratarea simptomelor de supresie a măduvei osoase prezentă la pacienţii aflaţi sub chimioterapie sau radioterapie, în cazul bolilor canceroase.

Tonifierea sistemului nervos central.
 Planta măreşte capacitatea de efort fizic (în special anduranţa, coordonarea şi îmbunătăţirea reflexelor), efectul fiind constatat la sortivii de performanţă. Ea îmbunătăţeşte şi memoria, ameliorează vigoarea mintală şi vigilenţa, creşte capacitatea de muncă şi viteza de reacţie. Doze (în convalescenţă): 2-3 g pulbere pe zi, timp de 1-2 luni. În doze de 4-6 g împărţite în 3 părţi pe zi, cu ultima administrare cu 3 ore înainte de culcare, ginsengul are acţiune sedativă utilă în insomnii, îmbunătăţind calitatea somnului profund (fără vise).

Diabetul. 
Planta are acţiune hipoglicemiantă prin stimularea metabolismului glucidic la diabeticii cronici. Doze: 3-4 g pe zi, 1-2 luni.

Inima şi vasele. 
Datorită antioxidanţilor continuţi, ginsengul siberian este un stimulant cardiac, un agent hipotensiv, având şi indicaţii certe în fragilitatea capilară, ateroscleroză (scade valoarea colesterolului) şi angină pectorală.

Infecţiile. 
Ginsengul siberian creşte rezistenţa organismului faţă de infecţii, fiind eficient în virozele respiratorii (răceli şi gripe), afecţiunile genito-urinare (unde reduce durerile) şi infecţiile cu virus herpetic tip 2 (reducând durata puseelor şi frecvenţa lor).

Bolile inflamatorii. 
Planta reduce inflamaţia la nivel articular la bolnavii cu artrită reumatoidă, încetinind sau chiar oprind procesele degenerative.

Sistemul endocrin şi bolile sexuale. Ginsengul siberian este indicat în impotenţa de origine hormonală, în tulburări de dinamică sexuală masculină (libidou scăzut), în sterilitatea femenină şi masculină, în dereglările de ciclu menstrual şi în menopauză (reducând bufeurile datorită efectelor similare estrogenilor). Doze în impotenţă: 3-5 g de pulbere pe zi,timp de 3-4 luni, în special la bărbaţii aflaţi la vârsta a treia (se poate lua şi în hipertrofia de prostată).

Reacţii secundare şi contraindicaţii

La începutul administrării, unii dintre bolnavii hipertensivi pot constata o creştere moderată a tensiunii arteriale, ceea ce a condus la recomandarea privind administrarea cu prudenţă a ginsengului siberian, în doze mici sau moderate, sub controlul medical al tensiunii.
Alte neplăceri ce pot apărea în urma administrării plantei sunt insomnia, somnolenţa, vărsăturile, durerile de cap datorate efectului stimulativ la persoanele hipersensibile, confuzia sau aritmiile cardiace. La femeile aflate la menopauză pot apărea sângerări vaginale datorate efectului substanţelor fitoestrogene din compoziţie. În acest caz se va consulta medicul pentru a reduce sau stopa adminstrarea.
Planta creşte acţiunea antibioticelor din clasa "Mycine", necesitând reducerea dozelor. Bolnavii care iau Digoxină sau preparate similare trebuie să evite ginsengul siberian deoarece acesta creşte concentraţia plasmatică a Digoxinei. Se va evita administrarea şi la pacienţii care iau barbiturice pentru tratamentul insomniei sau a epilepsiei, la bolnavii cu apnee obstructivă în timpul somnului, cu narcolepsie, cu diabet (pentru a se evita hipoglicemia) sau care iau medicamente anti-trombotice.

Sursa:  

http://plantevitalizante.blogspot.ro/2012/05/povestea-radacinii-vietii-cei-care-vad.html

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Cele mai PERICULOASE 16 ALIMENTE din LUME!

Cele mai PERICULOASE 16 ALIMENTE din LUME! Sunt atât de DĂUNĂTOARE încât au fost INTERZISE!


În fiecare zi consumăm alimente procesate care au în compoziţia lor elemente atât de dăunătoare pentru sănătate, încât în unele ţări au fost interzise.
În ultima perioadă, Uniunea Europeană, China, precum şi alte mari state de pe mapamond au început să elimine de pe piaţă mâncărurile procesate care pun în pericol viaţa oamenilor, lucru care nu se întâmplă însă şi în Statele Unite ale Americii. Aşadar, nu este de mirare de ce obezitatea şi bolile asociate acesteia (diabet, boli de inimă etc.) sunt principala cauză a deceselor din SUA. Dacă vara aceasta vei călători peste Ocean, iată 16 alimente pe care ar trebui să le eviţi cu orice preţ!
1. Carnea de vită şi laptele cu hormoni
Majoritatea vitelor crescute pentru lapte sau carne sunt, în SUA, hrănite cu hormoni sintetici înainte de a fi mulse, respectiv măcelărite, astfel încât să se poată obţine cât mai multă materie primă. De când vitele au început să fie hrănite astfel, Asociaţia Naţională de Oncologie a observat o creştere alarmantă a cazurilor de cancer hormonal.
Aceste produse periculoase au fost interzise în UE, Japonia, Australia şi China.
2. Pink Slime
Este denumirea pe care o poartă carnea de vită procesată îmbibat în amoniac. "Pink slime" constă într-un amestec de resturi de carne care mai demult erau considerate bune de consum doar ca mâncare pentru câini. Puii crescuţi în fabrică sunt hrăniţi cu arsenic pentru a avea carnea mai roz. Întrucât este direct desprinsă de pe os şi procesată, această "carne" conţine mult mai mulţi patogeni decât în mod normal. "Pink slime" se găseşte în compoziţia cărnii de burgeri şi crenvurşti. Ea a fost interzisă în UE.
3. Puii hrăniţi cu arsenic
Dacă întrebi pe cineva să numească o otravă, arsenicul ar putea fi prima care le vine în minte. Totuşi, arsenicul este dat spre consum puilor, întrucât face ca vasele de sânge să fie mai roz şi carnea să pară mai proaspătă. Mai mult, bălegarul de la pui este apoi dat vitelor, contaminându-le. Consumul de arsenic duce la apariţia cancerului. Puii crescuţi cu arsenic au fost interzişi în UE.
4. Carnea de porc cu ractopamină
Ractopamina este un aditiv alimentar utilizat pentru creşterea masei musculare a animalelor. O substanţă similară este folosită pentru producerea medicamentelor contra astmului. Consumată de om, carnea cu ractopamină conduce la obezitate, probleme cardiace, insomnie, dureri de cap şi tremurat necontrolat. Deloc surprinzător, a fost interzisă în UE, Rusia şi China.
5. Băuturile energizante
Uleiul vegetal bromat (BVO) este un ingredient folosit de companiile producătoare de băuturi răcoritoare ca emulgator şi stabilizator încă din anii '30, în special la sucurile cu aromă de citrice, pentru a evita separarea acestora în timpul distribuţiei. Este un element controversat, deoarece este folosit şi la soluţiile ignifuge.
Este interzis în peste 100 de ţări (inclusiv în UE) deoarece afectează tiroida, faciliteză apariţia bolilor autoimune şi defectelor genetice, afectează iremediabil organele, afectează creşterea şi poate conduce la apariţia schizofreniei.
6. Alimentele cu coloranţi artificiali
Coloranţii artificiali, precum Roşu 40 şi Galben 5, sunt creaţi din gudron de cărbune şi petrol şi sunt un adevărat pericol pentru oameni. Cercetările au demonstrat că alimentele colorate sunt mai atrăgătoare pentru consumatori, astfel că producătorii pompează la greu coloranţi artificiali . Aproape tot ce consumăm la ora actuală conţine coloranţi artificiali, care favorizează apariţia cancerui la tiroida şi creier, deteriorarea celulelor şi hiperactivitatea la copii. Coloranţii artificiali au fost interzişi în majoritatea statelor din UE.
7. Puii spălaţi în... clor
Sute de mii de pui sunt îngrămădite în depozite mici, fapt ce duce la contaminarea puilor cu numeroşi patogeni extrem de periculoşi. Pentru a scăpa de pericol, producătorii spală carnea de pui cu substanţe chimice folosind aparate asemănătoare aruncătoarelor de flăcări. UE a interzis comercializarea cărnii de pui tratate cu clor.
8. Pâinea toxică
Acidul bromic îşi face din nou apariţia, de această dată în compoziţia unui agent folosit la coacerea pâinii, care scurtează timpul necesar dospirii. Consumul de pâine cu acid bromic poate duce la dereglări ale rinichilor şi sistemului nervos, disconfort digestiv şi cancer. A fost interzisă în UE, Canada, Brazilia şi China.
9. Făina cu înălbitori
Pentru a albi făina artificial, producătorii din SUA utilizează azodicarbonamida, o substanţa folosită de regulă la producerea cauciucului, a saltelelor sau a unor produse de plastic. Deoarece azodicarbonamida poate duce la apariţia astmului,  în Singapore cei care folosesc această substanţă în alimentaţie riscă până la 15 ani de închisoare.
10. Mai bine carne stricată...
Pentru a preveni râncezirea cărnii, în alimentaţie se folosesc două chimicale ce se fac responsabile pentru apariţia cancerului: hidroxianizol butilat şi hidroxitoluen butilat. Aceste substanţe se mai regăsesc în cereale, unt şi guma de mestecat. Ele au fost interzise în Marea Britanie şi Japonia.
11. Carne "sănătoasă"
Dacă eşti bolnav, nu trebuie să mergi la medic pentru a te tratat. Tot ce trebuie să faci este să consumi puţină carne de vită sau de somon. În SUA, 80% din atibioticele folosite se regăsesc în carnea  vacilor şi a altor animale. Consumul excesiv  conduce la creşterea rezistenţei organismului la antibiotice, ceea ce înseamnă o vulnerabilitate mult mai ridicată în faţa bolilor. Carnea cu antibiotice a fost interzisă în UE, Australia şi Noua Zeelandă.
12. Carnea iradiata
Deşi pare incredibil, pentru conservare, carnea este expusă unor nivele reduse de radiaţie. În UE, este permisă iradierea doar a unor anumite plante şi mirodenii. Iradiereea ar putea produce modificări chimice în alimente.
13. Alimentele modificate genetic
Pentru a fi rezistente la diverse boli şi dăunători, legumele şi fructele (porumb, papaya, tomate etc.) sunt modificate genetic. Chiar dacă nu sunt cunoscute exact efectele pe care alimentele modificate genetic le au asupra oamenilor, unele ţări europene au interzis comercializarea lor. La animalele hrănite cu astfel de alimente s-au constatat afecţiuni ale tractului digestiv, tumori, defecte genetice, moarte prematură şi sterilitate. Astfel,  Franţa, Austria, Germania, Grecia, Ungaria şi Luxemburg le-au interzis.
14. Laptele cu caragenan
Caragenanul (E407) este folosit ca emulsificator, stabilizator şi ca agent de îngroşare la produsele lactate, inclusiv la cele destinate bebeluşilor. Aceasta substanţă s-a constatat că provoacă inflamări gastrointestinale, care pot pune în pericol viaţa copiilor mici. A fost interzis în UE.
15. Pericolul din legume
Pentru protejarea culturilor de dăunători, fermierii din SUA folosesc ierbicidul numit atrazină. Despre atrazină se ştia deja că provoacă anomalii sexuale la broaşte şi peşti, iar cercetătorii de la Universitatea California din San Francisco (UCSF) au descoperit că aceasta alterează semnalele hormonale în celulele umane.  Atrazina este al doilea cel mai folosit ierbicid în agricultura din SUA.
Studiile arată că femeile însărcinate şi copiii sunt cei mai afectaţi de pesticidele din legume şi fructe. Cu atrazină sunt tratate culturile mari de porumb şi sorg, dar substanţa e folosită şi de familiile americane în grădini sau pe pajişti. În Europa, atrazina a fost interzisă după ce mai multe studii au relevat că substanţa creează tulburări endocrine la peşti şi amfibii.
16. Chipsurile care "nu îngraşă"
Majoritatea produselor despre care producătorii afirmă că nu îngraşă, conţin olestră.
Olestra este un substituent (creat de om) pentru grăsime care adaugă zero colesterol, calorii sau grăsimi efective produselor alimentare, dar care cauzează scurgeri anale şi afectează asimilarea vitaminelor de către organism.
http://www.ziarulring.ro/sanatate/cele-mai-periculoase-16-alimente-din-lume-sunt-att-de-duntoare-nct-au-fost-interzise

84% din peştele din întreaga lume conţine un nivel periculos de mercur

84% din peştele din întreaga lume conţine un nivel periculos de mercur, potrivit unui nou studiu al Institutului de Cercetare a Biodiversităţii din Maine, SUA.
Reducerea poluării cu mercur se află pe agenda conferinţei ONU de la Geneva din această săptămână, unde delegaţiile vor stabilii ultimele detalii ale unui tratat susţinut de SUA.
Richard Gelfond s-a considerat atletic, dintotdeauna, până într-o zi. “M-am dus să alerg şi am simţit că o să cad“, povesteşte Gelfond, adăugând că avea probleme cu echilibrul. Gelfond, care este preşedintele companiei de filme IMAX, a consultat doctorii din toată ţara. Aceştia nu au găsit niciun răspuns. “Am ajuns să nu mai pot nici să traversez strada. Trebuia să mă ţin de soţia mea“, mai spune Gelfond.
După o groază de teste, un neurolog l-a întrebat dacă mănâncă mult peşte. El a răspus că da, de două ori pe zi. Diagnosticul a fost otrăvire cu mercur.“Credeam că fac ceva bun pentru corpul meu, dar se pare că, de fapt, îl otrăveam”, spune preşedintele IMAX.
Consumul de peşte este principala cale prin care oamenii se otrăvesc cu mercur. Tonul, tilefish, rechinul, macroul şi peştele spadă conţin cea mai mare cantitate de mercur, care poate afecta pentru totdeauna creierul şi rinichiiSomonul conţine cea mai mică cantitate de mercur.Întrucât poluarea cu mercur este globală, nicio ţară nu poate lupta singură împotriva ei.
Tratatul propus de SUA cere filtrarea emisiilor de mercur rezultate din arderea cărbunilor, reducerea folosirii mercurului în mineritul de aur şi reducerea utilizării mercurului în producerea de întrerupătoare electronice şi de baterii.
“Sunt doar 75% din ce am fost înainte. Nu pot să alerg, de exemplu. Cred că nu o să mai pot să fac niciodată ce făceam înainte”, spune cu tristeţe Gelfond.
Gelfond finanţează acum o universitate din SUA pentru studierea efectelor mercurului asupra sănătăţii umane.
Din arderea cărbunelui în termocentrale rezultă un gaz ce conţine mercur care, prin intermediul ploii, ajunge în sol şi în ape, acumulându-se apoi în peşti, mai ales în cei oceanici.
Peştele era considerat o sursă excelentă de proteine, fosfor, iod, proteine. În ultimii ani totuşi peştele a devenit ţinta îngrijorării nutriţioniştilor. Argumentele pe care le aduc aceştia împotriva consumului de peşte, în special al peştelui oceanic, este faptul că aceste vertebrate marine acumulează, din cauza poluării, cantităţi însemnate de mercur. Mai precis, metil-mercurul care provine, în principal, din arderea cărbunelui în termocentrale. Statisticile informează că numai Statele Unite eliberează anual în atmosferă sute de tone de mercur.Purtat de vânt, mercurul se depune în ocean, unde este transformat de bacterii în metil-mercur. Peştii înghit plante cu metil-mercur, iar carnea lor devine toxică.
Una dintre principalele calităţi ale cărnii de peşte este conţinutul redus de grăsimi saturate. Ea este, în schimb, foarte bogată în acizi graşi polinesaturaţi de tip omega trei şi omega şase, de origine animală. La ce ajută aceşti acizi polinesaturaţi? Studii de specialitate au demonstrat că un consum regulat de peşte conferă un grad ridicat de protecţie vaselor de sânge şi inimii. De asemenea, unele boli care solicită sistemul imunitar, cum ar fi psoriazisul, astmul bronşic sau poliartrita reumatoidă pot fi ameliorate dacă persoanele suferinde se hotărăsc să mănânce mai mult peşte. Nu degeaba se spune că peştele “deşteaptă”. Dacă mamele lor au mâncat peşte în timpul sarcinii, copiii au o dezvoltare neuropsihică mai rapidă şi sunt mai inteligenţi. Şi bătrânii au de câştigat. Carnea de peşte consumată de două ori pe săptămână îi poate feri de boli grave ale sistemului nervos.
Toxic şi pe cale de dispariţie
Nu doar poluarea pune în pericol platourile cu peşte şi legume, ci şi scăderea cursurilor de apă, ca urmare a folosirii acestora în scopuri energetice, sau schimbările climatice, ambele fiind cauze importante ale reducerii cantităţii de peşte din apele Terrei. Specialiştii spun că numai construirea barajelor a avut, de pildă, un impact major asupra peştilor din fluvii şi a determinat dispariţia locală a numeroase specii migratoare. De exemplu în Europa, o treime din speciile de peşti care trăiesc în apele curgătoare se află pe listele cu vieţuitoare pe cale de dispariţie. Peştii, confirmă cercetătorii, sunt mai ameninţaţi cu dispariţia decât păsările şi mamiferele.
Dinamitarea apelor, un veritabil masacru
Devastatoare pentru peşti este şi dinamitarea lacurilor. După orice explozie, la suprafaţa apelor plutesc peşti morţi, care nici măcar nu mai pot fi socotoţi hrană pentru alte vieţuitoare. În Indonezia, această practică este folosită la scară industrială, distrugând recifele de corali. Unele state de coastă folosesc chiar şi cianura pentru pescuit. Peştii otrăviţi sunt apoi serviţi în restaurante de lux. În 1900, cantitatea de peşte adusă din ocean se ridica la trei milioane de tone. Graţie tehnologiei avansate, în 1990, numărul tonelor de peşti capturaţi a ajuns la 86 milioane de tone! Cercetătorii estimează că toate cele 17 mari regiuni de pe glob în care se pescuieşte sunt exploatate la maximum. Chiar dacă acvacultura pare să fie în acest moment doar o sursă de materie primă pentru industriile conexe, cei care au exploatat nemilos această resursă vor constata pe pielea lor că lipsa peştelui va provoca în curând multe falimente răsunătoare şi va genera o criză pe piaţa alimentelor care o va depăşi pe cea a petrolului. Pentru a fi construite lacuri artficiale, destinate creşterii peştilor, va fi nevoie să fie defrişate hectare întregi de vegetaţie din apropierea mărilor sau oceanelor. Şi chiar şi aşa, peştele produs în crescătorii nu va mai fi niciodată suficient pentru toţi pământenii.
“Uzină” de somoni in Canada
Somonul este vedeta meniurilor pe bază de peşte. În Quebec, numărul fermelor piscicole care livrează somon este într-o continuă creştere, aflându-se deja în concurenţă cu cele din Chile. Somonul este un peşte gurmand, care consumă cantităţi mari de alte specii marine pentru a se hrăni. În captivitate, el este hrănit cu făină de peşte. Cel puţin jumătate din cantitatea de peşte prins în apele globului este destinată pregătirii făinurilor de peşte cu care apoi se hrănesc puii sau peştii de lux, ca somonul. Pentru obţinerea unui kilogram de făină de peşte sunt necesare cinci kilograme de peşte! Peru, Chile şi Japonia sunt principalele producătoare de făină de peşte. Cantitatea de peşte capturată în lume pentru obţinerea acestor făinuri se ridică la 35 milioane de tone anual. Prin urmare, oceanele nu sunt golite numai pentru a hrăni omenirea. Animalele destinate sacrificării sunt hrănite, şi ele, tot cu făină de peşte. Culoarea roz a somonului crescut în captivitate se obţine cu ajutorul pigmenţilor artificiali sau naturali, cum ar fi, de exemplu, betacarotenul. Pe lângă aceşti aditivi meniţi să dea iluzia unui produs autentic, somonii din captivitate sunt “îmbibaţi” cu cantităţi impresionante de antibiotice şi medicamente de sinteză. Populaţii întregi de somoni închişi în rezervaţii se îmbolnăvesc. În Quebec o maladie necunoscută a făcut ravagii printre somoni, atacându-le sistemul imunitar. Peştii bolnavi au fost sacrificaţi, crescătorii nereuşind să găsească niciun tratament care i-ar fi putut salva. În Pacific, pescarii au văzut somoni evadaţi din crescătorii. Cu siguranţă, aceste exemplare pot transmite faunei acvatice sălbatice viruşi necunoscuţi, capabili să infesteze mediul marin. Somonii modificaţi genetic, din ce în ce mai întâlniţi în crescătorii, sunt susceptibili de a le transmite peştilor care se află în stare de libertate gene periculoase.
Analiştii spun că dacă este luată “la bani mărunţi” piscicultura, concluzia e una singură: aproape nimic nu este ecologic în această industrie. Şi atunci, de ce mai alergăm după peşte, dacă el ne poate otrăvi cu atâta uşurinţă? Peştii suferă şi comunică între ei În ciuda aparenţelor, lumea animală acvatică este deosebit de complexă. Peştii, ca şi oamenii, au percepţii, suferă şi comunică între ei. Cei mai mulţi peşti produc sunete atunci când sunt atinşi sau îi urmăreşte un prădător. Senzaţiile lor sunt foarte dezvoltate, iar sistemul lor nervos reacţionează la durere la fel ca sistemul nervos uman.Peştilor le este frică, iar inima lor bate mai repede atunci când simt pericolul, nu le place captivitatea sau stresul, urăsc acvariile, poluarea sonică şi suferă exact ca oamenii otrăviţi dacă trăiesc în ape poluate. De multe ori, peştii mor ori sunt răniţi în timp ce sunt capturaţi. Cei care supravieţuiesc suferă de stres sau prezintă tulburări diverse. Miliarde de peşti agonizează zile întregi în pieţele agroalimentare. Pescarii amatori au obiceiuri care mai de care mai sângeroase. Atunci când aruncă harponul, “prada” lor se zbate, de multe ori cu coloana vertebrală perforată. Chiar dacă “trofeul” scapă, urmează o agonie fără sfârşit, timp în care peştii nu mai pot mânca şi zac exact ca şi un om bolnav până îşi văd sfârşitul. Peştii, ca şi alte animale, sunt asimilaţi de oameni cu obiectele. Mulţi cred că pot să-i otrăvească, să-i mutileze, să-i captureze, că pe ei nu-i doare. Dar nu este aşa.
Peştele şi sănătatea
Compasiunea şi grija pe care omul trebuie să le arate faţă de natură şi faţă de vieţuitoarele Pământului nu presupune ca el să se lipsească de hrană sau de adăpost. Peştele era amintit din cele mai îndepărtate timpuri ca aliment de bază în alimentaţia majorităţii popoarelor. Şi Iisus a împărţit peşti discipolilor săi. Consumat de două ori pe săptămână, peştele poate preveni infarctul de miocard şi poate reduce riscul aritmiilor cardiace sau al altor boli ale sistemului cardiovascular. Bolile sistemului nervos pot fi, de asemenea, prevenite, mai ales boala Alzheimer, care se manifestă în rândul persoanelor de vârsta a treia. Mamele care în timpul sarcinii au avut un meniu bogat în peşte au copii mai sănătoşi. S-a demonstrat că, la vârsta de un an, aceşti copii înţeleg mult mai multe cuvinte şi au un grad superior de dezvoltare a creierului.
Uleiul de peşte echilibrează sistemul imunitar
Uleiul de peşte ne ajută să facem faţă viruşilor şi infecţiilor. El echilibrează sistemul imunitar şi încetineşte procesul de îmbătrânire.Este un bun antiinflamator şi scade grăsimile “rele” din sânge, protejează pielea şi linişteşte sistemul nervos. S-a dovedit ştiinţific faptul că o alimentaţie bogată în peşte şi un tratament cu acizi omega 3 şi omega 6, polinesaturaţi, opresc dezvoltarea celor mai frecvente tipuri de cancer.
Ar trebui sa consum sau sa evit carnea de peste? Oare riscul de otravire cu mercur si toxine PCB (bifenili policlorurati) depasesc beneficiile pentru sanatate aduse prin consumul de peste?
Cand Hipocrate a spus “Sa fie alimentul medicamentul tau!” cu siguranta a facut referire la consumul de peste. Pestele contine grasimi omega-3 care ofera protectie organismului (DHA, EPA), reducand riscul de boli inflamatorii (boli de inima, diabet, artrita reumatoida, de intestin iritabil) si fibrilatie atriala. Dar decretul lui Hipocrate de a lasa alimentul sa fie medicament a fost cu mult timp in urma, inainte de poluarea cu mercur si PCB infiltrat in oceane si fluxuri si contaminand mult din pestele pe care il mancam astazi.
Prin urmare [?!. n.n.], este putin probabil sa fii infestat cu mercur si PCB daca mananci peste cu moderatie.
Beneficiile consumului de peste
Pentru sportivi, nu exista nici o indoiala ca pestele este o excelenta sursa de proteine slabe utilizate pentru construirea si recuperarea tesuturilor musculare. 170 de grame de peste ofera aproximativ 40 de grame de proteine – o bucata consistenta zilnica de 75 – 135 de grame de proteine acopera necesarul unui sportiv de 68 kg.
Proteina din peste este printre cea mai sanatoasa sursa de proteina animala. Asta deoarece pestele are continut scazut in grasimi saturate, un fel de grasime care este asociat cu bolile de inima. Cand mananci peste, nu mananci antricoate, hamburgeri grasi sau mese pe baza de paste cu branza care favorizeaza infundarea arterelor.
Spre deosebire de grasimile saturate “rele” din carnea de vita sau branza care nu poate fi tinuta la temperatura camerei, grasimile de peste polinesaturate omega-3 (numite EPA si DHA) sunt atat de moi deoarece sunt pe baza de ulei. Acest ulei permite pestelui sa ramana flexibil, (spre deosebire de untura din carnea de vita), si sa poata inota in pofida apelor oceanice reci sau izvoarelor de munte.
Uleiul de peste Omega-3 reduce semnificativ formarea de cheaguri care duce la infarct si accident vascular cerebral. Omega-3 are efect benefic asupra sistemului electric al inimii, protejand impotriva batailor neregulate care provoaca moarte subita. Omega-3 reduce, de asemenea, nivelul trigliceridelor. Nu este de mirare ca “American Heart Association” (AHA) recomanda consumul a 170 de grame de peste pe saptamana, in special peste gras cum ar fi pastrav, somon salbatic, ton si sardine. Pentru persoanele carora nu le place pestele, pastilele din uleiul de peste reprezinta o optiune optima.
Daca aveti deja un istoric al bolilor de inima, AHA recomanda consumul a 200 – 400 de grame de peste saptamanal (doua sau trei mese de peste pe saptamana).
Consumul de peste vine si cu riscuri legate de mercur si PCB (bifenili policlorurati)
Iata ce trebuie sa stiti despre aceste substante toxice
Riscurile consumului de peste – Mercurul
Pestii care traiesc in apele poluate acumuleaza metilmercur. Prin urmare, pestii mari rapitori se hranesc cu pesti mai mici, in lantul alimentar avand cele mai inalte niveluri de mercur.
Mercurul este strans legat de proteinele musculare din carnea de peste. Se acumuleaza mai mult in carne decat in uleiul de peste, astfel suplimentele din ulei de peste par sa nu contina aproape deloc mercur.
Cei mai multi barbati si femei in varsta pot consuma in siguranta pana la 200 de grame de peste cu continut scazut de mercur saptamanal. Persoanele sanatoase se detoxifiaza mai usor de mercur decat cele bolnave sau in varsta.
Administratia Alimentelor si Medicamentelor (FDA) si Agentia pentru Protectia Mediului (EPA) sfatuiesc femeile care raman insarcinate sau care alapteaza si copiii lor, sa evite pestii cu cea mai mare infestare in mercur (rechin, peste-spada, tilefish). Cantitatile mari de metilmercur pot dauna copilului nenascut sau tinerilor in curs de dezvoltare – sistemului nervos, ducand la probleme cu IQ, atentie, citire si memorie.
Toata lumea, inclusiv femeile insarcinate, pot consuma in conditii de siguranta pana la 340 de grame pe saptamana de peste cu continut scazut de mercur si crustacee: creveti, somon, somn, conserve de ton, cod negru.
Dar atentie: daca sunteti la pescuit sportiv, mancati sushi sau aveti o dieta de ton pentru pranzul zilnic si consumati peste cu un continut ridicat de mercur de mai multe ori pe saptamana, mercurul se poate acumula in organismul dumneavoastra si poate crea probleme de sanatate precum amorteala si furnicaturi in maini si picioare, oboseala si dureri musculare.
De asemenea, tonul alb are de trei ori mai mult mercur decat tonul “light” (ton dungat, rosu, galben, tongol – pesti mai mici decat tonul alb). Pentru femeile insarcinate, FDA recomanda o limita de 170 de grame de ton alb pe saptamana.
Riscurile consumului de peste – PCB (bifenili policlorurati)
Contaminarea pestilor cu PCB-uri este un alt motiv de ingrijorare. PCB au fost folositi in scopuri industriale pana in 1976 cand au fost interzisi si sunt asociate cu problemele de comportament, diabet, cancer si alte probleme de sanatate. PCB persista in mediu pentru perioade lungi de timp si se acumuleaza in lantul alimentar. Somonul de crescatorie tinde sa aiba unul dintre cele mai inalte niveluri de PCB, deoarece sunt hraniti cu faina de peste cu continut ridicat de PCB. 
http://www.cuvantul-ortodox.ro/riscam-sa-ne-otravim-cu-mercur-mancand-frecvent-peste/

marți, 20 septembrie 2016

Vrei sa fii sanatos? Alege corect ceea ce bei

Cafeaua verde a devenit cunoscuta datorita beneficiilor pe care le are asupra sanatatii.
Cafeaua verde poate fi cu usurinta incadrata la categoria superalimentelor, datorita complexului de antioxidanti care mentine starea de bine a organismului.
Cafeaua verde este cafeaua neprocesata, neprajita si neprelucrata termic, avand o aroma mai intensa si net superioara calitativ celei clasice.
 

Prin procesul de prajire, se diminueaza cantitatea de acid clorogenic care este o substanta naturala, un antioxidant ce lupta cu succes impotriva afectiunilor organismului.
Desi putem gasi acidul clorogenic atat in legume, cat si in anumite fructe, cea mai cunoscuta sursa si totodata cea mai promovata, este cafeaua verde
Iata care sunt cele mai importante propietati ale cafelei verzi.

Cafeaua verde are un procent ridicat de antioxidanti

Organismul nostru lupta zilnic cu factori nocivi care duc la un dezechilibru celular. Antioxidantii joaca un rol important in consolidarea metabolismului, avand elemente si enzime necesare reducerii efectelor toxice ale radicalilor liberi.

S-a descoperit ca boabele de cafea verde, in stare pura, contin un nivel ridicat de antioxidanti, care ajuta la imbunatatire starii generale de sanatate.

Cafeaua verde ajuta la reglarea nivelului de zahar din sange

Studiile arata ca acidul clorogenic prezent in extractul de cafea verde stabilizeaza nivelul tensiunii arteriale si a zaharului din sange, reduce efectele toxice ale radicalilor si scade riscul aparitiei diabetului.

Creste nivelul de concentrare

Consumul unei cani de cafea verde de zi intensifica activitatea creierului, lucru care duce la o mai buna concentrare. Cercetarile arata ca boabele de cafea verde au capacitatea de a imbunatati abilitatile de invatare si gandirea cognitiva.

Cafeaua verde ajuta in procesul de detoxifiere a ficatului

Extractul de cafea verde protejeaza ficatul impotriva toxinelor, elimina acumularile de grasimi si nivelul ridicat de colesterol din organism. Cafeaua verde ajuta la procesul de detoxifierea a ficatului, astfel incat sistemul celular sa functioneze normal.

Cafea verde anticelulita

Datorita continutului ridicat de acid clorogenic, se accelereaza metabolismul, iar aportul de glucoza este micsorat. Cercetatorii au demonstrat ca 10 grame de cafea consumate inaintea principalelor mese reducere nivelul grasimilor din corp. 

Cafeaua verde, beneficii pentru slabit

• Scade pofta de mancare
• Scade nivelul glicemiei din organism
• Acidul cafeic actioneaza ca un tonic general
• Stimuleaza arderea grasimilor din organism
• Scade absorbtia zaharului la nivelul tubului digestiv   

 

Contraindicatii 

Cafeaua verde incetineste procesul de imbatranire. Antioxidantii din cafeaua verde sunt mai puternici chiar si decat cei care se afla in ceaiul verde. De asemenea, cafeaua verde nu are efecte negative ca in cazul consumului de cafea clasica prajita. Astfel, este redus riscul de tahicardie, de crestere a tensiunii arteriale sau insomnie. 
Pentru rezultate optime, sunt recomandate doua cesti de cafea verde pe zi, de preferat in prima parte a zilei.
http://www.divahair.ro/recomandari_alimentatie/cafea_verde:_proprietati,_beneficii_si_contraindicatii