sâmbătă, 31 octombrie 2015

Administrarea vaccinurilor

     
 Vaccinarea este provocarea unei imunitati active fata de anumite infectii pe cale artificiala, fara ca persoana sa se imbolnaveasca de boala respectiva. Aceasta se realizeaza cu ajutorul vaccinurilor care, introduse in organism, declanseaza formarea substantelor de aparare, anticorpii, care impiedica atacul germenilor sau al toxinelor acestora asupra organismului.

Vaccinurile sunt utilizate in primul rand cu scop profilactic. Ele se pot aplica si cu scop curativ in cursul bolilor infectioase care in urma tratamentului etiologic dau o imunitate nesigura, precum si in cazul bolilor cu evolutia lunga si tendinta la recaderi.

Vaccinurile pot fi reprezentate de agenti microbieni, rickettsii, sau virusuri atenuate, inactivate sau omorate, sau de toxinele lor, care si-au pastrat puterea imunizanta. Se obisnuieste a se denumi vaccinuri propriu-zise produsele imunizante microbiene  si anatoxine, produsele imunizante rezultate din toxinele lor. In mod curent insa,  termenul de vaccin inglobeaza ambele categorii de substante imunizante.
Vaccinurile si anatoxinele sunt produse biologice livrate in fiole sau flacoane inchise cu dopuri de cauciuc, care se altereaza foarte usor. Din acest motiv ele vor  fi pastrate in frigider pana la intrebuintare.

Vaccinurile si anatoxinele pot fi administrate pe cale subcutanata (vaccinul antitetanic, antirabic, antidifteric, vaccinul antitifoparatific), intramusculara(vaccinuri adsorbite, precipitate etc., vaccinul antihepatitic A-anti HVA si antihepatitic B-  anti HVB), percutanata (vaccinul antivariolic, B.C.G.), intradermica (vaccinul  antibrucelos), intravenoasa (vaccinul antibrucelos), digestiva (vaccinul antidizenteric, vaccinul antipoliomielitic, vaccinul B.C.G.) sau intranazala (vaccinul antigripal).  

Locul ales pentru vaccinare prin inoculare este de obicei fata externa a bratului sau a coapsei in treimea lor superioara, sau tesutul celular subcutanat al flancurilor abdominale.

Se poate vaccina cu 2-3 vaccinuri sau anatoxine deodata. De exemplu , vaccinul antitifo-peratific A-B, sau trivaccinul (antidifteric, antitetanic si antipertusis) .
Se vor utiliza numai vaccinurile cu termene de valabilitate. Inainte de deschidere, fiolele vor fi foarte bine agitate. Vaccinurile administrate sub forma de  injectii vor fi manipulate in conditii de asepsie perfecta.
Vaccinurile cuprinse in flacoane cu dopuri de cauciuc pot fi pastrate dupa o prima folosire. Daca insa vaccinul se gaseste in fiola, aceasta nu va mai fi pastrata dupa ce a fost deschisa. Daca intervalul intre cele doua inoculari nu este mai  mare de cateva zile, vaccinul poate fi pastrat, transpunandu-l in flacoane de  penicilina sau streptomicina cu capsula metalica intacta,  imprejurul dopului care se spala bine cu apa distilata, sterila prin doua ace introduse in dop, cu ajutorul  unei seringi, si apoi se sterilizeaza la autoclav cu acul lasat in  dop. Vaccinul ramas  neutilizat se introduce in aceste flacoane dupa ce s-au racit; din acest motiv ele vor fi pregatite inca inainte de a se deschide fiola de vaccin. Flaconul se  eticheteaza, mentionand, alaturi de continut, si data cand s-a deschis fiola, precum si  termenul de expirare a vaccinului. Pastrarea flaconului se face la frigider,  impreuna cu restul fiolelor de vaccin.
Dozele si intervalele dintre   inoculari sunt diferite de la vaccin la vaccine. Cantitatile administrate cresc in mod progresiv de la o inoculare la alta. Dozele  trebuie exact masurate, caci cantitatile mai mici decat cele prevazute determina   o imunitate slaba, iar cele mai mari pot declansa reactii postvaccinale intense si  daunatoare organismului. Intervalele dintre doua inoculari trebuie sa respecte timpul necesar pentru formarea anticorpilor dupa inocularea anterioara . Acest timp se evalueaza, in medie, la 2-3 saptamani. Dupa o perioada variabila de timp, este necesar sa se execute rapelul, pentru intarirea imunitatii, care scade cu timpul. Unele vaccinuri, cum este de exemplu vaccinul antivariolic, nu necesita decat o singura inoculare.

Toleranta organismului fata de vaccin este diferita. Nu este admisa administrarea dozei urmatoare, pana cand nu s-a rezolvat reactia fata de inocularea precedenta.
Reactia organismului fata de vaccin poate fi locala (roseata, tumefiere, dureri in locul injectiei), sau locala si generala (febra, inapetenta, stare generala alterata).
Toleranta  fata de vaccinuri este in functie si de varsta indivizilor. Astfel, anatoxina difterica, foarte bine tolerata de copiii mici, produce reactii puternice, locale si generale, la copiii mai mari si la adulti. In cazurile in care se poate astepta o reactie mai accentuata, se va tatona gradul de sensibilitate a organismului fata de vaccin prin administrarea, in prealabil, a unei doze de 0,1 ml.
In cazuri rare, vaccinarea poate fi insotita de complicatii hematologice, pulmonare, cardio-vasculare, renale, eruptii cutanate. Cele mai de temut sunt complicatiile nervoase: encefalita postvaccinala, meningita aseptica, paraplegii, convulsii, tulburari senzoriale etc. Vaccinarea la gravide poate fi insotita de complicatii materne si fetale provocand avorturi, nasteri cu feti morti sau cu anomalii congenitale.
Prevenirea complicatiilor postvaccinale se face prin respectarea contraindicatiilor (pentru fiecare vaccin aparte), aplicarea unei tehnici corecte, evitarea inocularilor traumatizante si aplicarea vaccinarilor la termen.
In cazul unor vaccinari cu complicatii nervoase ca vaccinarea antirujeolica sau antivariolica, se practica o preimunizare cu vaccin inactivat cu formol, si numai dupa aceasta se face inocularea cu vaccin viu, ceea ce previne lezarea sistemului nervos central.

Administrarea cortizonului si ACTH-ului

  Cortizonul = hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale, avand actiune complexa.
   Mod de prezentare :
-  tablete : ex: prednison;
-  solutii in fiole : ex: hemisuccinat de hidrocortizon;
-  flacoane: ex: hidrocortizon acetate, volon;
-  unguente: ex: fluometazona pivalat;
-  flacon presurizat: ex: beclomet (administrare pe cale respiratorie, aerosoli)
     Formele injectabile sunt solutii sau suspensii; acestea din urma, inainte de utilizare tre­buie bine agitate, deoarece unele cristale dispersate se depun pe fundul flaco­nului.
     Mod de administrate : cortizonul se poate administra sub forma de: tablete pe cale orala ; solotii prin injectare intramusculara, intravenoasa, intraarticulara, intrarahidiana, clisme terapeutice; aplicatii locale.
In administrarea cortizonului se va tine seama de necesitatea de a mentine concentratia lui in sange, la un nivel cat se poate de constant.
     Doza zilnica se va administra in 3-4 prize, la intervale egale de 6-8 ore.
    Cortizonul se administreaza la inceput in doze mai mari, scazand apoi cantitatile pana la doza minima de intretinere, doze pe care le stabileste intotdeauna medicul.
    Tratamentul  cu cortizon trebuie  terminat prin  administrarea  de   ACTH, hormon hipofizar care activeaza functia glandelor suprarenale.       
    Tratamentul se efectueaza  numai  in spital, bolnavii necesitand un regim dietetic hiposodat si ingrijiri speciale.
     Deoarece tratamentul hormonal scade rezistenta organismului fata  de infectii, administrarea hormonului se face asociat cu antibiotice, felul si doza fiind stabilite de medic.
    ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este  hormon secretat de hipofiza care stimuleaza secretia cortizonului si a altor hormoni ai glandelor suprarenale. Se prezinta ca o pulbere alba, ambalat in flacoane inchise.
Mod de administrare : inainte de administrare se va testa, prin metoda reactiei intradermice, toleranta organismului fata de substanta.
ACTH-ul  se dizolva in ser fiziologic sau apa distilata inainte de utilizare.


Dizolvarea continutului unui flacon se va face intr-o  cantitate   de  ser fiziologic sau apa distilata, egala cu numarul dozelor ce vor trebui sa se administreze; calculul dilutiilor se face ca si la antibiotice.
In stare dizolvata, pastrat pe gheata, isi poate mentine eficacitatea timpde cateva saptamani.         
Se administreaza pe cale intramusculara, intravenoasa sau eventual pe cale subcutanata.
    ACTH-ul se administreaza si in perfuzii intravenoase lente in solutie glucozata 5% ; viteza de administrare va fi de 6—8 picaturi/min.
     Forma cea mai buna de administrare este perfuzia continua, permanenta sau, daca nu este posibil, doza zilnica va fi impartita in doua perfuzii, cu o durata de 5—6 ore .
    Dozele de ACTH administrate sub forma de perfuzii pot fi mult mai mici decat cele injectate intramuscular.
    Administrarea de ACTH picatura cu picatura poate fi facuta si pe cale sub­cutanata sau intramusculara. Exista preparate de ACTH care asigura resorbtia sa lenta; aceste preparate depozit pot fi administrate printr-o singura injectie.
ACTH-ul se administreaza in primele zile in doze progresive, pentru ca stimularea secretiei suprarenale si nu se faca brusc.
Administrarea hormonului se face numai asociat cu antibiotice.

 Reacţii adverse ale administrării cortizonului
-scăderea rezistenţei organismului la infecţii:
-creşterea secreţiei gastrice de HCl:
-perturbarea metabolismului sodiului, apei, glucidelor:
-alte efecte : insomnie; stare de euforie, anxietate; HTA, dureri epigastrice, creşteri în greutate; se recoltează analize pentru determinarea glicemiei etc.
Ingrijirea bolnavulni in timpul tratamentnlui cu  cortizon si ACTH:
- respectarea măsurilor de igienă a tegumentelor, mucoaselor, a lenjeriei de pat şi de corp a pacientului pentru prevenirea apariţiei infecţiilor locale
 lenjeria de pat si corp va fi schimbata zilnic. De asemenea, orice infectie a tegumentelor sau mucoaselor va fi tratata si ingrijita in mod corespunzator.
- regimul alimentar   va fi sarac in clorura de sodiu, hipoglucidic, hiperproteic cu suplimentarea de Ca, K şi P; se va administra zilnic 1- 3 g clorura de potasiu, pentru recuperarea potasiului pierdut, ACTH-ul marind eliminarea acestuia; alimentatia va fi saraca in glucide si bogata in substante proteice.
- se administrează eventual antiacide şi pansamente gastrice;
- zilnic se vor masura si nota in foaia de observatie a bolnavuluicantitatea de lchide ingerate, greutatea corporala, tensiunea arteriala, cantitatea de urina eliminate,raportul ingesta/excreta;
se-va raporta zilnic medicului orice modificare survenita in starea bolnavului, de aceea tratamentul se efectueaza numai in spital, sub o atenta supraveghere medicala.
AtentieAntibioticele si hormonii nu se vor aspira in aceeasi seringa.


Administrarea interferonului

      Interferonul este substanta a organismului dotata cu proprietati anti-virale, anticanceroase si modulatoare ale functiei imunitare.
Exista  trei  tipuri  de interferoni:
-  Alfa - produs de monocite;
-  Beta - produs de catre fibroblasti;
-  Gama - produs de catre limfocitele T.
Interferonii obtinuti prin inginerie genetica sunt utilizati in tratamentul sarcomului Kaposi (din cadrul SIDA), in hepatitele cronice si al unor cancere. Interferonul beta -in tratamentul sclerozei mul­tiple; interferon alfa - in trata­mentul hepatitelor cronice cu virus C.
Mod de prezentare:
-    Intron A- injectabila (subcutanata)
-    Betaferon-  flacoane cu pulbere (subcutanata).
Efecte adverse:
-    sindrom pseudogripal
-    tulburari digestive (anorexie, greata, diaree)
-    tulburari neurologice
-    tulburari cardiovasculare
-    tulburari renale (proteinurie si hematurie).
Interventiile asistentei, reguli de respectat:
-    respecta prescriptiile medicului privind doza,calea si ritmul de administrare;
-    verifica valabilitatea produsului;
-    pregateste instrumentele si materialele necesare in conditii de asepsie pentru administrarea produsului.
Ex.: pentru Betaferon:
        - flacon cu solvent (NaCI   0,54%) 2 ml, cu apacel alb
        - flacon cu Betaferon pulbere, cu capacel albastru
- celelalte materiale pentru injectia subcutanata
- prepararea solutiei se face cu o seringa de 2 ml in care se aspira 1,2 ml solvent ce se introduce in sticluta cu pulbere - se agita ansamblul flacon -
seringa. Se obtine o solutie limpede care se aspira in seringa si apoi se injecteaza.
- injectarea subcutanata se face dupa tehnica obisnuita;
- supravegheaza pacientul  pentru  a sesiza efectele adverse, informand medicul;
- monitorizeaza TA. mentine o buna hidratare a pacientului pentru a preveni hipovolemia;
-recolteaza produsele biologice pentru examenele de laborator, pentru monitorizare GOT, GPT, leucograma;
- invata pacientul tratat ambulatoriu cu Betaferon sa-si prepare solutia si sa-si administreze singur doza prescrisa.
Atentie:
-        Betaferonul  se  pastreaza  la  frigider, se transporta in containere termoizolante (T 0,8°C).
-        nu se ingheata
-        solutia preparata se injecteaza imediat
-        daca la prepararea solutiei apar grunji, solutia nu se va utiliza.

Administrarea citostaticelor

     Citostaticele (chimioterapice sau anticanceroase) au efec­te citotoxice asupra celulelor cu proliferare intensa. Ele inhiba si celulele normale care se multiplica activ. Citostaticele  favorizeaza dezvoltarea   infectiilor   prin deprimarea mecanismelor de aparare a organismului.
Mod de prezentare:
-  flacoane cu pulbere liofilizata ex: Ciclofosfamida (Endoxan) , Vincristin,  Vinblastin,  Metrotexat (injectii intravenoase, perfuzii intravenoase si intraarteriale, intratumorale, intrapleurale, intraperitoneale )
-  tablete ex: Metrotexat (orala ) .
Interventiile asistentei, reguli de respectat :
-  respecta indicatiile medicului privind doza, calea si ritmul de administrare;
-  verifica termenul de valabilitate a produsului;
-  pregateste instrumentele si materialele necesare tehnicii de administrare;
-  informeaza pacientul privind efectele secun­dare ale tratamentului (gastrointestinale, alopecie reversibila) etc;
-  prepara   solutia   in   functie   de   produsul administrat (ex: Vincristin - un flacon de 200 mg, se dizolva m 10 ml apa distilata sau glucoza 5%;
sau   ser  fiziologic);   dizolvarea  se  face   fara incalzire, prin agitare puternica la temperatura camerei.   Se   utilizeaza   solutia  obtinuta   la maximum doua ore de la preparare;
-  administreaza  solutia  prin  injectare  strict intravenoasa  (pentru  Vincristin,  1   ml  intr-un minut) sau in perfuzia lenta aflata in curs, in  tubul perfuzorului.
Atentie:
-  substanta este iritanta si impune verificarea pozitiei acului  in vena, inainte si in timpul injectarii.
-  daca solutia patrunde accidental in tesutul perivenos, se intrerupe injectarea si se continua in alta vena; - - - local, se injecteaza hialuronidaza, pentru a reduce disconfortul
-  nu se administreaza chimioterapice intravenos, in venele bratului, de partea sanului pentru care s-a practicat mastectomie urmata sau nu de roentgenoterapie.
-  asistenta sesizeaza fenomenele  neuro- si ototoxice digestive aparute si informeaza medicul;
-  monitorizeaza functiile vitale si  recolteaza sange si urina pentru evaluarea functiilor renale, hepatice si medulare;
-  hidrateaza suficient pacientul pentru a avea o buna diureza (ex: la administrarea cisplatinului, hidratarea se face cu  6-8  ore inainte,  prin administrarea de 1-2 litri de lichid, si provocarea diurezei cu manitol).


Administrarea antibioticelor

Antibioticele = substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza, avand proprietati bacteriostatice, bactericide sau antimicotice.

Chimioterapicele = substante care au actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat, fara a fi  toxice pentru organismul gazda.

Scopul administrarii este dat de actiunea lor: distrug microbii sau impiedica dezvoltarea lor, fara sa exercite vreun efect nociv asupra tesuturilor organismului.  
Avand actiune selectiva, administrarea antibioticelor trebuie sa fie precedata de identificarea germenului patogen cauzator al bolii si determinarea sensibilitatii lui la anbiotice (antibiograma).
In cazuri de urgenta, cand nu este timp pentru asteptarea rezultatelor de laborator, se poate incepe imediat tratamentul cu antibiotice cu spectru larg fara a se astepta identificarea germenului si testarea sensibilitatii sale fata  de medicamente. Tratamentul ulterior se va stabili numai dupa identificarea agentului cauzal si a sensibilitatii lui fata de antibiotice; dupa ce se obtine rezultatul de laborator, tratamentul se va continua conform antibiogramei.

Spectrul de activitate al antibioticelor:
-  ingust : penicilina, streptomicina, etc.
-  larg : tetraciclinele, cloramfenicol, etc.

Avand in vedere ca eliminarea antibioticelor si chimioterapicelor din organism  este destul de rapida, ritmul de administrare   va urmari mentinerea unei concentratii  eficiente in  sange, care sa actioneze in mod continuu asupra agentilor patogeni.
Ritmul de administrare indicat de medic (la 3-4 ore penicilina cristalina,  la 4-6 ore tetraciclina, cloramfenicolul, la 12-24 ore streptomicina) va fi respectat  cu strictete. In caz contrar, microorganismele patogene isi creeaza o rezistenta fata de antibiotice sau chimioterapice.
Cand se urmareste o absorbtie lenta a antibioticelor, acestea sunt inglobate  in anumite substante. De. exemplu, moldaminul, printr-o absorbtie lenta de la locul injectarii, are o actiune care dureaza  4-5 zile.

Antibioticele si chimioterapicele se prezinta sub forma de: 
- tablete ( ex: penicilina V),  
- capsule  operculate ( ex: ampicilina, oxacilina 250 mg, doxiciclina), 
- pulberi (ex: penicilina G 400.000 u.i.) , 
- siropuri, solutii injectabile (ex: gentamicina), 
- unguente ( ex: neomicina) .
Ele pot fi administrate pe diferite cai :
- calea   orala,   
- parenterala   (intramusculara,   intravenoasa), 
- intrarahidiana,   percutana,  in functie de scopul urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze  si compatibilitatea dintre medicament si calea de administrare (de exemplu, penicilina este distrusa  de sucul gastric,   cu    exceptia Penicilinei  V;   streptomicina nu se absoarbe la nivelul intestinului) ; calea intramusculara este preferata  pentru penicilina si streptomicina;
calea subcutanata nu se utilizeaza   pentru administrarea antibioticelor,  din cauza resorbtiei neregulate din acest tesut;
calea intravenoasa se utilizeaza pentru tetracicline injectabile
calea intrarahidiana se utilizeaza in cazuri grave de infectii meningiene.

Aplicarea locala a antibioticelor trebuie evitata, deoarece au un efect foarte puternic sensibilizant, iar daca totusi este necesara, se vor utiliza acelea care sunt mai putin sensibilizante (neomicina, gentamicina etc.).
Dozele de antibiotice trebuie strict respectate.
In cazul administrarii per orale, se imparte numarul tabletelor sau capsulelor la numarul prizelor. In cazul administrarii intramusculare este bine sa se dizolve numai cantitatea ce se injecteaza imediat, deoarece solutiile se degradeaza, iar administrarea lor devine mai dureroasa.
Daca insa  nu sunt la dispozitie flacoane de monodoze de medicament, se va dizolva deodata cantitatea necesara pentru 24 ore. Doza va fi impartita conform orarului de administrare in doze unice, egale care vor fi administrate la 4, 6, 12 ore etc. De exemplu, pantru a administra 1 600 000 u.i. la 6 h, se va calcula: 24 h : 6 h = 4 prize.
1 600 000 : 4 prize = 400 000 u.i./doza unica.

Cantitatile de antibiotice si chimioterapice se exprima in unitati si grame.
In asociatii de antibiotice, fiecare substanta este bine sa se administreze separat.

Administrarea antibioticelor si chimioterapicelor injectabile se va face respectandu-se cele mai riguroase conditii de asepsie pentru a nu introduce, in organismul partial sterilizat, germeni patogeni care ar putea produce o suprainfectie cu  urmari fatale.

Pulberile injectabile se dizolva in prealabil in lichidul de dizolvare. Seringa  se incarca intai cu solvent, dupa tehnica indicata, apoi se deschide fiola cu pulbere si se injecteaza in ea solventul; dupa dizolvarea completa se extrage continutul in seringa.

Antibioticele administrate per os trebuie asociate cu vitamina B complex,  iaurt, pentru a echilibra flora intenstinala.

In afara actiunii toxice pe care o au asupra organelor hematopoietice, a rinichiului etc. actualmente se citeaza cazuri de hipersensibilitate fata de anti­biotice si mai ales fata de penicilina, care poate produce reactii alergice, soc anafilactic, deces.
Pentru personalul care administreaza antibiotice exista pericolul de sensibilizare, recomandandu-se sa se lucreze cu manusi de cauciuc, masca etc.

Administrarea insulinei

Insulina este secretata de celulele beta, ale insulelor Langerhans ale pancreasului. Este singurul hormon hipoglicemiant cunoscut.
DEFINIȚIE
- Insulina este medicamentatul care asigură supraviețuirea pacienților cu diabet zaharat tip 1 şi controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (în creştere) dintre pacienții cu diabet zaharat 2 şi gravide cu diabet gestațional.

OBIECTIVE

- Promovarea şi menținerea stării de bine, clinic şi psihologic al pacienților

- Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice şi a cetoacidozei.


INDICAȚII

- Diabet zaharat tip 1 (indicație absolută )

- Diabet zaharat tip 2:

• Atunci când cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiante orale combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice

Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecții moderate sau severe)

• Pre- şi intra- şi postoperator când se suspendă medicația orală 
• În cazul contraindicațiilor preparatelor orale (insuficiența hepatică şi renal )
• Reacții adverse ale unor preparate orale
- Diabetul zaharat gestațional care nu se rezolvă prin dietă
- Urgențe hiperglicemice (cetoacidoză , hiperglicemie osmolară)

TIPURI DE INSULINĂ

- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu acțiune scurtă sunt singurele care se folosesc în situații de urgență metabolică pentru că se pot administra intravenos, acționând în mai puțin de 10 min. 

- Insuline intermediare (cu acțiune prelungită ): Monotard, Insulatard, Humulin basal, Insuman basal

- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long.

- Insuline premixate (cu acțiune rapidă şi intermediară ). Mixtard. Humulin.Insuman Comb .

PĂSTRAREA INSULINEI
- Se păstrează de regulă la frigider între 2 - 8°, nu în congelator sau aproape de acesta.
- În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nu se încălzeşte înainte de administrare.
- Flaconul integru şi/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub 30° la întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depăşit se pierde valabilitatea.

STABILIREA DOZEI ŞI TIPULUI DE INSULINĂ
- Se face de către medic, individualizat
- Medicul instruieşte pacientul cum să-şi ajusteze dozele în funcție de conținutul de hidrocarbonați din dietă
- Tipul de insulină este ales în funcție de toleranța pacientului
- Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic

PRECAUȚII GENERALE
- Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele rapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fără flocoane. Prezența flocoanelor presupune schimbarea flaconului.
- Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în poziție orizontală şi rulare blând între palme de 30-40 de ori. Agitația în poziție verticală produce bule şi imperfecțiuni la dozare. Dacă nu se omogenizează , nu se administrează .
- Nu se amestecă insuline cu concentrații diferite şi nici tipuri diferite de insulină. Dacă este necesar se folosesc seringi separate.

PRECAUȚII SPECIALE
 
- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situații de urgență metabolică , în stări febrile, boli infecțioase, traumatisme, intervenții chirurgicale.
- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrând în acțiune în mai puțin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. şi I.M.
Alegerea locului în funcție de tipul de insulina:
Pentru insulinele rapide - abdominal - cu excepția a 5 cm în jurul ombilicului, zonă în care absorbția e cea mai rapidă 
• Insuline intermediare: coapsă , fesă
• Pentru pacienții slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zona deltoidiană şi coapsă , într-un unghi de 45°
• În regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face începând sub un unghi de 90°
- Exercițiul fizic creşte rata absorbției prin creşterea fluxului sanguin
- Deasemenea expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă ) favorizează absorbția mai rapidă şi glucidele se administrează cu câteva minute mai devreme
- Expunerea la frig încetineşte absorbția, alimentele fiind administrate cu câteva minute mai târziu.
- Rotația locului de injecție (în aceeaşi arie ținând seama de timpul de absorbție al insulinei) este important pentru prevenirea complicațiilor (lipohipertrofia -depunere excesivă de grăsime sau lipoatrofia - topirea țesutului grăsos subcutanat).
- Dacă sângerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără să se maseze pentru a nu grăbi absorbția insulinei
Reducerea durerii este posibilă dacă:
• Soluția se injectează la temperatura camerei
• Aerul se elimină corect
• Zona se spală sau se dă cu alcool şi se aşteaptă evaporarea
• Zona trebuie să fie relaxată 
• Pătrunderea în piele se face rapid
• Nu se schimbă direcția acului
• Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) în funcție de regiune

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
- Pot apare complicații:
Hipoglicemia - pacientul trebuie să aibă asupra lui 15 gr hidrocarbonați (3bucăți de zahăr)
Edemul insulinic - apare la pacienții nou descoperiți din cauza retenției hidrosaline la începutul inițierii tratamentului cu insulină
Lipodistrofia hipertrofică - creşterea în volum a țesutului adipos nevascularizat ceea ce încetineşte mult absorbția insulinei 
Lipodistrofia atrofică - diminuarea țesutului adipos subcutanat la locul administrării insulinei, mai frecvent la femeile tinere
Alergia locală - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros
Alergia generalizată - de la urticarie până la şocul anafilactic

Cu excepția hipoglicemiei pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fi interpretate şi evaluate de medicul specialist.

Administrarea medicatiei anticoagulante


Tratamentul anticoagulant are ca tinta fluidizarea sangelui in interiorul arterelor. Persoanele cu o stare de sanatate buna nu sunt pasibile de a forma cheaguri decat atunci cand sufera o hemoragie, iar sangele se coaguleaza in afara arterelor. Tratamentul anticoagulant poate fi o solutie foarte buna pentru pacientii cu afectiuni cardiace, insa este important ca acesta sa fie condus si monitorizat corect. 

Definitie :

Anticoagulantele sunt medicamente care impiedica coagularea sangelui, actionand asupra factorilor plasmatici responsabili de coagulare.

 

Mod de prezentare :

Heparina

   - fiole a 1ml solutie apoasa injectabila continand heparina sodica 5000 unitati internationale (cutie cu 5 bucati)

    - fiole/flacoane cu 25 000 u.i./5 ml; 

Calciparina (heparina calcica)

    - seringi preumplute 0,2 ml - 5000 u.

    - fiole de 1 ml -25000 u.

Fraxiparine

    - solutie 9500 u/ml

    - seringi preumplute negradate 0,3-0,4ml; seringi gradate 0,6-0,8 ml ;

Clexane (enoxaparina sodica )

    - seringi preumplute continand enoxaparina sodica 2000 UI anti-Xa/ 0,2 ml; 4000 UI anti-Xa/0,4 ml; 6000UI anti-Xa/0,6ml; 8000 UI anti-Xa/0,8 ml; 10000 UI anti-Xa/1 ml.

    -1mg enoxaparina sodica (0,01ml sol. injectabila) corespunde la aproximativ 100 UI anti-Xa.

Trombostop (Acecumarol )

    - comprimate de 2 mg

Simtrom

    - comprimate de 4 mg 

Hepatrombin

   -gel ce contine la 100g:50.000 ui heparina

 

Cale de administrare:

Se face in functie de efectul acestora:

Heparina- anticoagulant fiziologic, inactiveaza trombina si factorul X din plasma.

 - se injecteaza intravenos: efectul este imediat si se mentine 4-8 ore.

 - se adm. 5000 u la 4, maxim 6 ore.

- pentru mentinerea nivelului constant de heparina in sange se prefera administrarea in perfuzie continua pe seringa automata, 1000 u/h; initial se administreaza 5000 u in bolus.

-  injectarea se face in zonele de electie cunoscute dupa tehnicile invatate.

Tratamentul se face sub control clinic si de laborator: la 6h se recolteaza a PTT (timpul partial de tromboplastina activata ). Pentru o anticoagulare eficienta valoarea a PTT trebuie sa se dubleze. Ajustarea dozelor se face in functie de valoarea aPTT.

Heparina cu greutate moleculara mica, inactiveaza factorul X dar nu si trombina :

            Calciparina

            Fraxiparine

            Clexane

  - se injecteaza subcutanat, in solutie concentrata avand avantajul administrarii o data sau de doua ori pe zi, doar in scop profilactic .

 

 Anticoagulante cumarinice (orale ) - efect de tip  antivitamina K, impiedicand sinteza hepatica a protrombinei si a celorlalti factori ai coagularii dependenti de vitamina K:

            Trombostop

            Sintrom

   - se administreaza oral, efectul se instaleaza dupa un timp de latenta de cateva zile; este prelungit. 

 

Indicaţii terapeutice:

Heparina

-tratament de urgenta al afectiunilor trombembolice: embolie pulmonara masiva, tromboza venoasa profunda ca tratament initial, infarct acut de miocard, angina instabila, coagulare intravasculara diseminata.


Trombostop, Sintrom

-se administreaza in continuarea heparinoterapiei in tratamentul curativ si preventiv al bolii trombembolice.


Hepathrombin

-prevenirea si tratarea majoritatii afectiunilor venoase: varice, tromboflebite

-leziuni posttraumatice: hematoame, contuzii, intinderi ligamentare.


Heparine cu greutate moleculara mica:

-profilaxia bolii tromb-embolice venoase in chirurgia generala si/sau ortopedica;

-profilaxia trombo-embolismului venos la pacientii imobilizati la pat datorita unor afectiuni medicale acute, inclusiv insuficienta cardiaca, respiratorie, infectiile severe si bolile reumatismale

-tratamentul trombozei venoase profunde cu sau fara embolism pulmonar

-tratamentul anginei pectorale instabile si al infarctului miocardic non-Q

-profilaxia coagularii in circuitul extracorporeal in timpul sedintelor de hemodializa

Calciparina, Fraxiparine, Clexane

Cale de administrare : injectie subcutanata

Locul de electie: tesutul celular subcutanat al peretelui abdominal anterolateral sau posterolateral, alternativ in dreapta si stanga.

Tehnica de administrare :

-      Pozitia pacientului: decubit dorsal

-      Se inspecteaza regiunea, se dezinfecteaza tegumentele

-      Seringa preumpluta este gata de utilizare, nu trebuie eliminata bula de aer

-      Injectarea consta in introducerea acului perpendicular, nu tangential, pe toata lungimea lui intr-un pliu al pielii tinut intre police si index

-      Pliul trebuie tinut pe toata durata injectarii

-      Dupa retragerea acului nu se maseaza locul injectarii

Examinari de laborator: timpul Quick,INR (International Normalized Ratio )


Trombostop, Sintrom

Cale de administrare: orala, sub control TQ, INR repetat periodic; continua tratamentul cu Heparina cu masa moleculara mica.


Hepathrombin

Cale de administrare: aplicatii locale pe tegumente si mucoase de mai multe ori pe zi.


Interventiile asistentei medicale :

Administreaza medicatia respectand indicatiile medicului privind doza, calea si ritmul de administrare

Verifica calitatea produselor: termen de valabilitate, aspect, culoare, integritate

Pregateste instrumentele si materialele necesare tehnicii de administrare in functie de calea prescrisa de medic, respectand masurile de asepsie.

 

Astfel:

Heparina-prin injectie subcutanata, intravenoasa sau perfuzie cloruro-sodica izotona.

Calciparina, Fraxiparine, Clexane- injectie subcutanata.


Accidente :

- durerea in timpul injectarii impune retragerea imediata a acului si injectarea in alta parte

- hematom prin atingerea unui vas de sange

Trombostop, Sintrom

- se administeraza pe cale orala Recolteaza periodic sange pentru monitorizarea TQ, INR

- se tine seama de medicamentele care influenteaza efectul produsului. Cresc efectul: aspirina, paracetamol, fenilbutazona. Scad efectul : pansamentele gastrice, carbunele medicinal.

 -  recolteaza periodic sange pentru monitorizarea TQ,INR

Hepatothrombin

- aplica gelul sau ungventul de mai multe ori pe zi pe zone cu contuzii, hematoame, entorse, facand masaje in sensul circulatiei venoase.

- aplica ungventul pe o compresa fina de tifon si apoi pe zonele cu afectiuni venoase inflamatorii

 

     Supravegheaza pacientul si sesizeaza aparitia unor complicatii,hemoragii (epistaxis, gingivoragie, hematurie, metroragie, hematoame) reactii adverse la heparina (alergii, febra, frison, eruptii cutanate, soc anafilactic) si le raporteza medicului.


ATENTIE:

Nu se asociaza heparina in solutie perfuzabila salina izotona cu alte medicamente

In timpul tratamentului cu anticoagulante nu se efectueaza injectii intramusculare

Tratamentul cu anticoagulante se incepe cu heparina si se continua cu trombostop

Nu se fac masaje cu hepathrombina in caz de tromboze sau tromboflebite

Nu se aplica unguentul sau gelul pe mucoase sau rani deschise