luni, 26 octombrie 2015

Criteriile sănătății mintale

Am auzit in ultima perioada foarte des folosindu-se cuvantul „nebun”. E simplu sa pui etichete. Dar ce in seamna de fapt a fi nebun?

Sa stabilim ce insemna a fi in deplinatatea facultatilor mentale.

•Sănătatea mintală poate fi conceptualizată ca o stare de bine în care individul este conştient de propriile abilităţi, în care poate face faţă stresului vieţii, poate lucra productiv, fructificându-şi abilităţile şi este capabil să-şi aducă contribuţia în comunitatea în care trăieşte.
• În acest sens, sănătatea mintală este baza stării de bine şi a funcţionării eficiente pentru un individ sau pentru o comunitate.

Dimensiunea esenţială a sănătăţii mintale este formulată clar  în definiţia sănătăţii din Constituţia OMS: „Sănătatea este o stare de completă bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu doar absenţa bolii sau infirmităţii.” Sănătatea mintală este o parte integrantă din această definiţie.

Sănătatea mintală este o noțiune utilizată în domeniul medicinii, pentru a defini nevoile omului sănătos, a realiza desprinderea de conceptul medical  al bolii psihice și a deschide un orizont intervenției preventive. Protecția sănătății mintale prin acțiuni preventive devine o cale pozitivă, marcată de măsuri de psihoigienă șimăsuri de creștere a calitații vieții (N. Sartorius, 1998; C. Enachescu,1999) distincte față de cele de apărare împotriva bolii.

După Asociația Psihiatrică Americană (cf. G. Stuart și S. Sundeen, 1991) sănătatea mintală este definită prin succesul simultan în muncă, dragoste și capacitatea de a rezolva cu maturitate și flexibilitate conflictul dintre instincte, conștiință, persoane apropiate și realitate

Fiecare individ își are limitele proprii și nimeni nu atinge idealul în toate criteriile.

Criteriile  sănătății  mintale  după   A.  Maslow (1970)   sunt:

1. Se acceptă pe sine și pe alții așa cum sunt. Cu alte cuvinte, ei au o părere bună despre ei înșiși și au relații bune cu ceilalți din jurul lor.

2. Sunt în relații strânse cu alte persoane, sunt buni, răbdători,  înțelegători față de alții.

3. Ei văd lumea așa cum este și pe oameni așa cum sunt ei de fapt. Rezolvă orice problemă pentru că iau decizii realiste și nu fanteziste.

4. Apreciază viața și se bucură de ea. Răspund cu optimism oricui și în orice împrejurare.

5. Gândesc și acționează independent și autonom bazându-se pe standardele personale de atitudini și valori. Astfel de persoane pot face față cu seninatate și bucurie circumstanțelor care ar putea conduce pe alții la suicid.

6. Sunt creativi, abordând problemele în mod variat pentru a le rezolva sau pentru a îndeplini o sarcină.

7. Ei apreciază și respectă drepturile altora, doresc să asculte și să învețe de la alții și dovedesc considerație față de individualitatea și unicitatea altora.

Se poate vorbi de un continuum între starea de sănătate mintală și cea de boală, cu o larga zonă „gri”, intermediară, de marginalitate  psihică.

Sănătatea mintală este raportată la alte concepte importante, cum ar fi normalitatea psihică, considerate a avea un spațiu mai mare. Sănătatea mintală poate fi privită din mai multe perspective: filosofică (Iacob și Iacob, 2000), statistică, psihologică, culturală și socială. Ea poate fi apreciată în antiteză cu anormalitatea (M. Lăzărescu, 2000).

Sănătatea mintală circumscrie perimetrul normalității psihologice și are ca substanță funcționalitatea, homeostazia adică echilibrul, capacitatea de adaptare, de intercomunicare. Adaptarea aduce în atenție perspectiva dinamică a evoluției, prin dezvoltare, devenire, integrare, ce devin repere ale procesului de maturizare (D. Prelipceanu, 2000), descris atât de bine de către Erickson (1965).

Ea este o noțiune, calitativă, „ești sănătos”, dar și cantitativă, modelul pozitiv înregistrează un număr de calități, variabil de la un autor la altul, ca precondiție a sănătații mintale (R. Teodorescu, 1999): abilitățilesociale cotidiene, asertivitatea, autoaprecierea. Acest model al sănătății, ce reprezintă o stare dinamică, o rezultantă, un sistem bine organizat, oscilant, aflat în echilibru, înglobează acțiunea sinergică sau antagonică a o mulțime de factori nocivi sau, din contră, protectivi, de reziliență, de menținere, cum ar fi atațamentul, grupul social de suport (Enătescu, Săvulescu, 1978). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu