sâmbătă, 31 octombrie 2015

Administrarea vaccinurilor

     
 Vaccinarea este provocarea unei imunitati active fata de anumite infectii pe cale artificiala, fara ca persoana sa se imbolnaveasca de boala respectiva. Aceasta se realizeaza cu ajutorul vaccinurilor care, introduse in organism, declanseaza formarea substantelor de aparare, anticorpii, care impiedica atacul germenilor sau al toxinelor acestora asupra organismului.

Vaccinurile sunt utilizate in primul rand cu scop profilactic. Ele se pot aplica si cu scop curativ in cursul bolilor infectioase care in urma tratamentului etiologic dau o imunitate nesigura, precum si in cazul bolilor cu evolutia lunga si tendinta la recaderi.

Vaccinurile pot fi reprezentate de agenti microbieni, rickettsii, sau virusuri atenuate, inactivate sau omorate, sau de toxinele lor, care si-au pastrat puterea imunizanta. Se obisnuieste a se denumi vaccinuri propriu-zise produsele imunizante microbiene  si anatoxine, produsele imunizante rezultate din toxinele lor. In mod curent insa,  termenul de vaccin inglobeaza ambele categorii de substante imunizante.
Vaccinurile si anatoxinele sunt produse biologice livrate in fiole sau flacoane inchise cu dopuri de cauciuc, care se altereaza foarte usor. Din acest motiv ele vor  fi pastrate in frigider pana la intrebuintare.

Vaccinurile si anatoxinele pot fi administrate pe cale subcutanata (vaccinul antitetanic, antirabic, antidifteric, vaccinul antitifoparatific), intramusculara(vaccinuri adsorbite, precipitate etc., vaccinul antihepatitic A-anti HVA si antihepatitic B-  anti HVB), percutanata (vaccinul antivariolic, B.C.G.), intradermica (vaccinul  antibrucelos), intravenoasa (vaccinul antibrucelos), digestiva (vaccinul antidizenteric, vaccinul antipoliomielitic, vaccinul B.C.G.) sau intranazala (vaccinul antigripal).  

Locul ales pentru vaccinare prin inoculare este de obicei fata externa a bratului sau a coapsei in treimea lor superioara, sau tesutul celular subcutanat al flancurilor abdominale.

Se poate vaccina cu 2-3 vaccinuri sau anatoxine deodata. De exemplu , vaccinul antitifo-peratific A-B, sau trivaccinul (antidifteric, antitetanic si antipertusis) .
Se vor utiliza numai vaccinurile cu termene de valabilitate. Inainte de deschidere, fiolele vor fi foarte bine agitate. Vaccinurile administrate sub forma de  injectii vor fi manipulate in conditii de asepsie perfecta.
Vaccinurile cuprinse in flacoane cu dopuri de cauciuc pot fi pastrate dupa o prima folosire. Daca insa vaccinul se gaseste in fiola, aceasta nu va mai fi pastrata dupa ce a fost deschisa. Daca intervalul intre cele doua inoculari nu este mai  mare de cateva zile, vaccinul poate fi pastrat, transpunandu-l in flacoane de  penicilina sau streptomicina cu capsula metalica intacta,  imprejurul dopului care se spala bine cu apa distilata, sterila prin doua ace introduse in dop, cu ajutorul  unei seringi, si apoi se sterilizeaza la autoclav cu acul lasat in  dop. Vaccinul ramas  neutilizat se introduce in aceste flacoane dupa ce s-au racit; din acest motiv ele vor fi pregatite inca inainte de a se deschide fiola de vaccin. Flaconul se  eticheteaza, mentionand, alaturi de continut, si data cand s-a deschis fiola, precum si  termenul de expirare a vaccinului. Pastrarea flaconului se face la frigider,  impreuna cu restul fiolelor de vaccin.
Dozele si intervalele dintre   inoculari sunt diferite de la vaccin la vaccine. Cantitatile administrate cresc in mod progresiv de la o inoculare la alta. Dozele  trebuie exact masurate, caci cantitatile mai mici decat cele prevazute determina   o imunitate slaba, iar cele mai mari pot declansa reactii postvaccinale intense si  daunatoare organismului. Intervalele dintre doua inoculari trebuie sa respecte timpul necesar pentru formarea anticorpilor dupa inocularea anterioara . Acest timp se evalueaza, in medie, la 2-3 saptamani. Dupa o perioada variabila de timp, este necesar sa se execute rapelul, pentru intarirea imunitatii, care scade cu timpul. Unele vaccinuri, cum este de exemplu vaccinul antivariolic, nu necesita decat o singura inoculare.

Toleranta organismului fata de vaccin este diferita. Nu este admisa administrarea dozei urmatoare, pana cand nu s-a rezolvat reactia fata de inocularea precedenta.
Reactia organismului fata de vaccin poate fi locala (roseata, tumefiere, dureri in locul injectiei), sau locala si generala (febra, inapetenta, stare generala alterata).
Toleranta  fata de vaccinuri este in functie si de varsta indivizilor. Astfel, anatoxina difterica, foarte bine tolerata de copiii mici, produce reactii puternice, locale si generale, la copiii mai mari si la adulti. In cazurile in care se poate astepta o reactie mai accentuata, se va tatona gradul de sensibilitate a organismului fata de vaccin prin administrarea, in prealabil, a unei doze de 0,1 ml.
In cazuri rare, vaccinarea poate fi insotita de complicatii hematologice, pulmonare, cardio-vasculare, renale, eruptii cutanate. Cele mai de temut sunt complicatiile nervoase: encefalita postvaccinala, meningita aseptica, paraplegii, convulsii, tulburari senzoriale etc. Vaccinarea la gravide poate fi insotita de complicatii materne si fetale provocand avorturi, nasteri cu feti morti sau cu anomalii congenitale.
Prevenirea complicatiilor postvaccinale se face prin respectarea contraindicatiilor (pentru fiecare vaccin aparte), aplicarea unei tehnici corecte, evitarea inocularilor traumatizante si aplicarea vaccinarilor la termen.
In cazul unor vaccinari cu complicatii nervoase ca vaccinarea antirujeolica sau antivariolica, se practica o preimunizare cu vaccin inactivat cu formol, si numai dupa aceasta se face inocularea cu vaccin viu, ceea ce previne lezarea sistemului nervos central.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu