marți, 19 mai 2015

LEGE PRIVIND REFORMA IN DOMENIUL SANATATII


TITLUL XV Răspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice 

Cap. I. Răspunderea personalului medical 

Art. 642 (1) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, neglijenta sau cunoştinţe medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. 

(2) De asemenea, personalul medical este răspunzător pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor prezentei legi privind confidenţialitatea, consimţământul informat si obligativitatea acordării asistentei medicale. 

(3) Personalul medical este responsabil pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei atunci când isi depăşeşte limitele competentei, cu excepţia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara.

 (4) Răspunderea civila reglementata prin prezenta lege nu înlătura angajarea răspunderii penale daca fapta care a cauzat prejudiciul, constitue infracţiune conform legii. 

Art. 643 (1) Toate persoanele implicate in actul medical vor răspunde proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăruia. 

(2) Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii: 
a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigaţie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale si substanţelor medicale medicale si sanitare folosite;
 b) când acţionează cu buna-credinţa in situaţii de urgenta. 

Cap. II. Răspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatura, dispozitive medicale si medicamente. 

Art.644 (1) Unităţile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale sunt răspunzătoare pentru prejudiciile produse in activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, in situaţia in care acestea sunt consecinţa: 
a) Infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauza externa ce nu a putut fi controlata de către instituţie; 
b) Defectelelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv fără a fi reparate; 
c) Folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase si sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora după caz. 
d) Acceptării de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase si sanitare de la furnizori fără asigurarea prevăzuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de malpraxis. 
(2) De asemenea, unităţile prevăzute la alin.1 răspund in condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar cu acesta.

 Art. 645 Unităţile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale răspund si pentru nerespectarea reglementarilor interne ale unităţii furnizoare de servicii medicale, in mod direct sau indirect 

 Art. 646 Unităţile sanitare publice sau private furnizatoare de servicii medicale si producătorii de echipamente si dispozitive medicale, substanţe medicamentoase si materiale sanitare răspund pentru prejudiciile produse in activitatea de prevenţie, diagnostic si tratament ca urmare directa sau indirecta a viciilor ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase si materiale sanitare, in perioada de garanţie/valabilitate conform legislaţiei in vigoare. 

Art. 647 Furnizorii de servicii medicale sau nemedicale subcontractate de către instituţiile de furnizoare de servicii medicale sunt responsabile pentru prejudiciile aduse ca urmare directa sau indirecta a serviciilor prestate.

Art. 648 Furnizorii de utilităţi către unităţile furnizoare de servicii medicale sunt responsabili pentru prejudiciile apărute ca urmare a furnizării necorespunzătoare a utilităţilor. 

Cap. III. Consimţământul informat Art.649 
(1) Consimtământul informat este acordul pacientului pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic si tratament, după explicarea lor de către medic, asistent medical/moaşa conform prevederilor alin. (2) si (3). 

(2) In obţinerea consimţământului informat, medicul, asistentul medical/moaşa este dator sa prezinte pacientului informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.

(3) Informaţiile trebuie sa conţină: diagnosticul, natura si scopul tratamentului, riscurile si consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile si consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului. 

Art.650 Vârsta legala pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii isi pot exprima consimţământul in absenţa părinţilor sau reprezentantului legal, in următoarele cazuri: a)situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicala in care se afla; 
b)situaţii medicale legate de diagnosticul si / sau tratamentul problemelor sexuale si reproductive, la solicitarea expresa a minorului in vârsta de peste 16 ani. 

Art. 651 (1) Medicul curant, asistentul medical/moaşa răspunde atunci când nu obţine consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor in care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu pot fi contactate datorita situaţiei de urgenta. 
(2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu pot fi contactate, medicul, asistentul medical/ moaşa poate solicita autorizarea efectuării actului medical autoritarii tutelare sau poate acţiona fără acordul acesteia in situaţii de urgenta, când intervalul de timp pana la exprimarea acordului ar pune in pericol, in mod ireversibil, sănătatea si viata pacientului. 

 Cap. IV. Obligativitatea asigurării asistentei medicale 

Art. 652 (1) Un medic, asistent medical/moaşa are obligaţia de a acorda asistenta medicala/îngrijiri de sănătate unei persoane decât daca a acceptat-o in prealabil ca pacient, criteriile de acceptare urmând a fi stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi. 

(2) Medicul, asistentul medical/moaşa nu poate refuza asistenta medicala/ îngrijiri de sănătate pe criterii etnice, religioase si orientare sexuala sau pe alte criterii de discriminare interzise prin lege.

(3) Medicul, asistentul medical/moaşa are obligaţia de a accepta pacientul in situaţii de urgenta, când lipsa asistentei medicale poate pune in pericol in mod grav si ireversibil sănătatea sau viata pacientului. 

Art. 653 (1) Atunci când medicul, asistentul medical/moaşa a acceptat pacientul, relaţia poate fi întreruptă: 
a) o data cu vindecarea bolii ; 
b) de către pacient; c) de către medic, in următoarele situaţii: (i) atunci când pacientul este trimis altui medic cu competente sporite; (ii)pacientul manifesta o atitudine ostila si / sau ireverenţioasa fata de medic. 

(2) Medicul va notifica, in situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) pct. (ii) pacientului dorinţa terminării relaţiei înainte cu minim 5 zile pentru ca acesta sa găsească o alternativa, doar in măsura in care acest fapt nu pune in pericol starea sănătăţii pacientului. 

Art.654 (1) Medicul, asistentul medical/moaşa angajat al unei instituţii furnizoare de servicii medicale are obligaţia acordării asistentei medicale/ îngrijirilor de sănătate pacientului care are dreptul de a primi îngrijiri medicale/de sănătate in cadrul instituţiei, potrivit reglementarilor legale. 
(2) Medicul poate refuza asigurarea asistentei medicale in situaţiile menţionate la art. 653 lit.c). 

Art. 655 (1) In acordarea asistentei medicale/ îngrijiri de sănătate personalul medical are obligaţia aplicării standardelor terapeutice stabilite prin ghiduri de practica in specialitatea respectiva, aprobate la nivel naţional, sau, in lipsa acestora, standardele recunoscute de comunitatea medicala a specialităţii respective. 

(2) Colegiul Medicilor va elabora si va supune spre aprobare Ministerului Sănătăţii documentaţia ce atesta standardele terapeutice stabilite prin ghiduri de practica la nivel naţional pana la intrarea in vigoare a prezentei legi. 

Cap. V. Asigurarea obligatorie de răspundere civila profesionala pentru medici, farmacişti si alte persoane din domeniul asistentei medicale. 

Art. 656 (1) Persoanele fizice care poseda o calificare atestata si acorda asistenta medicala, in sistemul public si/sau in cel privat, intr-o locaţie cu destinaţie speciala pentru asistenţă medicală precum si atunci când aceasta se acorda in afara acestei locaţii, ca urmare a unei cereri exprese din partea persoanei sau a persoanelor care necesita aceasta asistenta sau a unui terţ care solicita aceasta asistenta pentru o persoana sau mai multe persoane care, din motive independente de voinţa lor, nu pot apela ele insele la aceasta asistenta, sunt obligate sa se asigure pentru cazurile de răspundere civila profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical fata de terţe persoane care solicita si cărora li se acorda despăgubiri ca urmare a acordării de asistenta medicala. 

(2) Prin asistenta medicala se înţelege folosirea echipamentelor medicale, a întregului instrumentar, a medicamentelor disponibile in momentul si locaţia respectiva si urmarea întocmai a procedurilor specifice fiecărui caz care necesita aceasta asistenta, aşa cum sunt ele stabilite conform instrucţiunilor de folosire, a prescripţiilor sau prin standardele privind acordarea de asistenta medicala. (3) O copie după asigurare va fi prezentata înainte de semnarea contractului de munca, fiind o condiţie obligatorie pentru angajare. 

Art. 657 (1) Asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, in baza legii, fata de terţe persoane, care se constata ca au fost supuse unei asistente medicale neadecvate precum si pentru cheltuielile de judecata ale persoanei prejudiciate prin actul medical. 

(2) Despăgubirile se acorda indiferent de locul in care a fost acordata asistenta medicala 

(3) Asigurarea obligatorie face parte din categoria B clasa 13 de Asigurări de răspundere civila, si va cuprinde toate tipurile de tratamente medicale ce se efectuează in specialitatea si competenta profesionala a asiguratului si in gama de servicii medicale oferite de unităţile de profil. 

 Art. 658 (1) Despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare si cheltuieli de judecata persoanei sau persoanelor păgubite prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vătămarea corporala sau decesul. 

(2) In caz de deces, despăgubirile se acorda succesorilor in drepturi ai pacientului care au solicitat aceasta. 

(3) Despăgubirile se acorda si atunci când asistenta medicala nu s-a acordat, deşi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenta medicala impunea aceasta intervenţie. 

(4) Despăgubirile vor include si eventualele cheltuieli ocazionate de un proces, in care asiguratul este obligat la plata acestora; cheltuielile de judecata sunt incluse in limita raspunderii stabilita prin polita.. 

Art.659 Despăgubirile se plătesc si atunci când persoanele vătămate sau decedate nu au domiciliul sau reşedinţa in România, cu exceptia cetatenilor din Statele Unite ale Americii, Canada si Australia.. 
Art.660 (1) In cazul in care, pentru acelaşi asigurat exista mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suporta in mod proporţional cu suma asigurata de fiecare asigurator. 

(2) Asiguratul are obligaţia de a informa asiguratorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asiguratori, atat la incheierea politei, cat si pe parcursul executarii acesteia. 

Art.661 (1)Limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare se stabilesc de catre CNAS, după consultarea asociaţiilor profesionale ale din domeniul asigurarilor si CMR, CFR, CMDR,OAMMR si OBBC. 

(2)Nivelul primelor, termenele de plata si celelalte elemente privind acest tip de asigurari se stabileste prin negociere intre asigurati si asiguratori. 

Art.662 (1)Despăgubirile se pot stabili pe cale amiabila in cazurile in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului. 

(2) In cazul in care partile - asigurat, asigurator si persoana prejudiciata – nu cad de acord sau nu este certa culpa asiguratului, despagubirile se vor plati numai in baza hotararii definitive a instantei judecatoresti competente. 

 Art.663 (1) Despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice, in măsura in care acestea nu au fost despăgubite de asigurat. 

Art. 664 Despăgubirile pot fi solicitate si se plătesc si către persoanele care nu au plătit contribuţia datorata la sistemul public de sănătate. 

Art. 665 (1) Drepturile persoanelor vătămate sau decedate prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate se pot exercita împotriva celor implicaţi direct sau indirect in asistenta medicala.

(2) Aceste drepturi se pot exercita si împotriva persoanelor juridice care furnizează echipamente instrumental medical si medicamente, care sunt folosite in limitele instrucţiunilor de folosire sau prescripţiilor in asistenta medicala calificata conform obligaţiei acestora, asumata prin contractele de furnizare a acestora. 

Art. 666 (1) Despăgubirile nu se recuperează de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei când asistenta medicala s-a făcut in interesul parţii vătămate sau a decedatului in lipsa unei investigaţii complete sau a necunoaşterii datelor anamnezice ale acestuia datorita situaţiei de urgenta iar partea vătămata sau decedatul nu a fost capabil, datorita circumstanţelor sa coopereze când i s-a acordat asistenta. 

(2) Recuperarea prejudiciilor de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei se poate realiza in următoarele cazuri: 
a) vătămarea sau decesul este urmare a încălcării intenţionate a standardelor de asistenta medicala ; 
b) vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate. 
c) atunci când vătămarea sau decesul se datorează atât persoanei responsabile cat si unor deficiente administrative de care se face vinovata unitatea medicala in care s-a acordat asistenta medicala sau ca urmare a neacordării tratamentului adecvat stabilit prin standarde medicale recunoscute sau alte acte normative in vigoare, persoana îndreptăţita poate sa recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la cei vinovaţi, alţii dacit persoana responsabila, proporţional cu partea de vina ce revine acestora; 
d) asistenta medicala a parţii vătămate sau a decedatului s-a făcut fără consimţământul acesteia, dar in alte împrejurări decât cele descrise la alin. (1). 

 Art.667 Asiguraţii sau reprezentanţii acestora sunt obligaţi sa inştiinţeze in scris asiguratorul sau, daca este cazul, asiguratorii despre existenta unei acţiuni in despagubire in termen de 3 zile lucrătoare de la data la care au luat la cunoştinţă despre aceasta acţiune. 

Cap. VI. Procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civila profesionala pentru medici, farmacişti si alte persoane din domeniul asistentei medicale 

Art. 668 (1) La nivelul direcţiilor de sănătate publica judeţene si a municipiului Bucureşti se constitue o comisie de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, numita in continuare Comisia. 

(2) Comisia are in componenta reprezentanţi ai direcţiei de sănătate publica judeţene si respectiv ai municipiului Bucureşti, casei judeţene de asigurări de sănătate, Colegiului Judeţean al Medicilor, Colegiului Judeţean al Farmaciştilor, Ordinului Judeţean al Asistentelor si Moaşelor din România, un expert medico-legal, sub conducerea unui director adjunct al DSPJ, respectiv al Municipiului Bucureşti. 

(3) Modul de stabilire a componentei Comisiei si regulamentul de organizare si funcţionare ce asigura independenta si imparţialitatea acesteia se stabilesc prin Ordin al Ministrului Sănătăţii publicat in Monitorul Oficial. 

Art. 669 (1) Ministerul Sănătăţii Publice aproba pentru fiecare judeţ si Mun. Bucureşti o lista naţionala de experţi medicali, in fiecare specialitate care vor fi consultaţi conform regulamentului de organizare si funcţionare. 

(2) Pe lista de experţi se poate înscrie orice medic, asistent medical/moaşa cu vechime de cel puţin 8 ani in specialitate, cu avizul Colegiului Medicilor din România si respectiv al Ordinului Asistenţilor Medicali si Moaşelor din România (3) Modalitatea de remunerare a experţilor medicali din lista naţionala se stabileşte prin Ordin al ministrului Sănătăţii.
(4) Onorariile pentru serviciile prestate de catre experţii medicali desemnaţi potrivit art. 671, se stabilesc in raport cu complexitatea cazului expertizat si aprobate prin ordin al Ministrului Sănătăţii, si vor fi suportate de partea interesata 

Art.670 Comisia poate fi sesizata de : a) persoana sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia, ce se considera victima unui act de malpraxis imputabil unei activitatea de prevenţie, diagnostic si tratament; b) succesori in drepturi ai persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil unei activitatea de prevenţie, diagnostic si tratament 

Art.671 (1) Comisia desemnează, prin tragere la sorti, din lista judeţeana a experţilor, un grup de experţi sau un expert, in funcţie de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului. 

(2) Experţii prevăzuţi la alin. (1) au acces la toate documentele medicale aferente cazului a căror cercetare o considera necesara si au dreptul de a audia si înregistra depoziţiile tuturor persoanelor implicate. 

(3) Experţii întocmesc in termen de 30 de zile, un raport asupra cazului pe care îl înaintează Comisiei. Comisia adopta o decizie asupra cazului, in maxim 3 luni de la data sesizării. 

(4) Fiecare parte interesata are dreptul sa primească o copie a raportului experţilor si documentelor medicale care au stat la baza acestuia. 

Art.672 Comisia stabileşte, prin decizie daca in cauza a fost sau nu o situaţie de malpraxis. Decizia se comunica tuturor persoanelor implicate inclusiv asiguratorului in termen de 5 zile calendaristice. Art. 673 

(1) In cazul in care asiguratorul sau oricare dintre părţile implicate nu sunt de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanţa de judecata competenta, in termen de 15 de zile de la data comunicării deciziei. 

(2) Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedica liberul acces la justiţie potrivit dreptului comun. 

Art. 674 (1) Întreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul sesizării instanţei, este confidenţiala. 

(2) Încălcarea confidenţialităţii de către persoana care a făcut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de conciliere. 

(3) Încălcarea confidenţialităţii de către Comisie sau experţi desemnaţi de aceasta atrage sancţiuni profesionale si administrative conform regulamentelor aprobate. 

(4) Inculcarea confidenţialităţii de către persoana fizica sau juridica asigurata duce la obligativitatea achitării de către aceasta a unei sume in valoare de 20% din suma stabilita cu titlu de despăgubire. 

Cap. VII Dispoziţii finale Art. 675 (1) Comisia întocmeşte un raport anual detaliat pe care îl prezintă Ministerului Sănătăţii. 

(2) Pe baza datelor astfel obţinute, Ministerul Sănătăţii elaborează un raport anual naţional asupra malpraxisului medical pe care îl prezintă Parlamentului, Guvernului si opiniei publice. 

Art.676 Instanţa competenta sa soluţioneze litigiile prevăzute in prezenta lege este judecătoria in a cărei raza teritoriala a avut loc actul de malpraxis reclamat. 

Art. 677 Actele de malpraxis in cadrul activităţii medicale de prevenţie, diagnostic si tratament se prescriu in termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepţia faptelor ce reprezintă infracţiuni. 

Art. 678 (1) Omisiunea încheierii asigurării de malpraxis medical sau asigurarea sub limita legala de către persoanele fizice si juridice prevăzute de prezenta lege constituie abatere disciplinara si se sancţionează cu suspendarea dreptului de practica sau, dupa caz, suspendarea autorizatiei de functionare. 

(2) Aceasta sancţiune nu se aplica daca asiguratul se conformează in termen de 30 de zile obligaţiei legale. 

Art. 679 Prevederile prezentei legi nu se aplică activităţii de cercetare bio-medicală. 

Art.680 In termen de 60 zile de la publicarea prezentulei legi in Monitorul Oficial, Ministerul Sănătăţii si Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, vor elabora impreuna sau separat,dupa caz, normele metodologice de aplicare ale acesteia. 

Art.681 Prezentul titlu intra in vigoare după 90 zile de la data publicării ei in Monitorul Oficial. La data intrării in vigoare a prezentului titlu, orice dispoziţie contrara se abroga. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu