luni, 30 martie 2015

Eliberarea căilor aeriene (A)

Evaluați căile aeriene ale pacientului
Dacă pacientul este alert și poate răspunde fără dificultate întrebărilor, înseamnă că are căile aeriene libere. Dacă victima nu răspunde verbal la stimuli, trebuie să presupuneți că are căile aeriene obstrucționate. În cazul unui pacient inconștient, eliberați căile aeriene prin hiperextensia capului, dacă nu ați observat și constatat nici o urmă de traumatism, și subluxația mandibulei la pacienții traumatizați. După ce ați făcut această manevră, verificați dacă există corpi străini sau secreții în căile aeriene. Eliberați căile aeriene după cum este cazul. S-ar putea să fie nevoie să folosiți un adjuvant al căilor aeriene pentru a le păstra libere.
Etapele evaluării căilor aeriene:
· Verificare (vizualizăm dacă caile aeriene sunt obstrucționate, dacă DA – curățarea cavității bucale are prioritate)
· Corectare (hiperextensia capului, ridicarea mandubulei, subluxația mandibulei)
· Verificare (vizualizăm corpii străini si-i extragem pe cei vizibili)
· Corectare (hiperextensia capului, ridicarea mandubulei, subluxația mandibulei)
· Menținere ( poziția corectă a capului, folosirea adjuvanților pentru calea orofaringiană, nazofaringiană la pacienții traumatizați, la inconștienții netraumatizați PLS)
1.      Eliberarea căilor aeriene:
 Pacienții inconștienți au în general căile aeriene obstruate. De cele mai multe ori obstrucția este cauzată de alunecarea limbii spre posterior, respectiv hipofaringe. În cele mai multe situații simpla eliberare a căilor aeriene poate fi suficientă ca victima să-și reia respirațiile în mod spontan.
Pentru deschiderea căilor aeriene se folosesc următoarele tehnici:
· Hiperextensia capului și ridicarea bărbiei (pentru pacienții netraumatizați)
· Subluxația mandibulei (pentru pacienții traumatizați)
Hiperextensia capului și ridicarea bărbiei:
Victima va fi așezată cu fața în sus (decubit dorsal). Ne așezăm în genunchi, lateral de victimă. Cu o mână plasată pe frunte se va împinge capul pe spate, cât se poate de mult (hiperextensie) și cu două degete de la cealaltă mână plasate pe bărbie se va urmări ridicarea acesteia.
Subluxația mandibulei
Subluxatia mandibulei este o altă tehnică folosită pentru eliberarea căilor aeriene și este folosită cu precădere în cazurile în care pacientul este victima unui accident de circulație, cădere de la înălțime sau toate situațiile în care suspicionăm un traumatism al coloanei vertebrale cervicale (gât). În aceste cazuri este absolut interzisă hiperextensia capului deoarece ar putea duce la paralizie.
Pentru a deschide calea aeriană prin subluxația mandibulei, victima va fi așezată cu fața în sus (decubit dorsal). Ne așezăm în genunchi, la capul victimei, se plasează degetele de o parte și de alta sub unghiul mandibulei și se împinge în sus și anterior cu ajutorul degetelor mari de la ambele mâini. În tot acest timp capul victimei va rămâne într-o poziție neutră fiind foarte atenți ca prin manevra de subluxație a mandibulei să nu facem și hiperextensia capului!
După deschiderea căilor aeriene prin tehnicile arătate anterior se va deschide gura victimei căutând existența vreunui eventual obstacol (resturi alimentare, vomă, secreții, sânge, proteze dentare, dinți rupți, pământ etc). Odată găsită cauza, ea va fi îndepărtată prin una din urmatoarele metode:
- curățirea cu ajutorul degetelor – nu necesită echipament în afară de mănușile de examinare. Se întoarce capul pacientului într-o parte și cu degetele arătător și mijlociu de la o mână, învelite într-o compresă se încearcă îndepărtarea obstacolului. Degetele de la mâna cealaltă pot fi folosite pentru deschiderea gurii, prin plasarea degetului mare pe arcada superioară, degetul arătător se încrucișează și se aplică pe arcada inferioară. Prin împingerea degetelor pe arcadele fixate se obține deschiderea gurii. ATENȚIE! Vor fi extrasi doar corpii străini vizibili.
- aspirația – uneori nu este suficientă îndepărtarea obstacolului prin simpla curățire cu degetele, fiind nevoie de măsuri suplimentare cum ar fi aspiratoarele manuale sau mecanice. Tubul de plastic al aspiratorului nu trebuie introdus în gura pacientului mai departe decât se poate vedea și nu trebuie ținut mai mult de 10-15 secunde odată. Aspiratoarele sunt utilizate în scopul îndepărtării secrețiilor, sângelui și vomismentelor din căile respiratorii ale pacientului, pentru a-i asigura acestuia transferul aerului spre/de la plămâni și a-i facilita ventilația. Pentru a ușura aspirarea căilor aeriene superioare ale unui pacient, dacă nu este vorba de un traumatism, vom întoarce capul pacientului lateral. Vom folosi sonde de aspirație rigidă de tip Yankauer sau sonde de aspirație flexibile. Ambele sonde pot fi folosite pentru aspirația orofaringelui, iar pentru aspirația nazofaringelui vom folosi doar sondele de aspirație flexibile. Aspirația la nivelul traheei poate fi realizată folosind sonde sterile de aspirație flexibile.
Adâncimea la care putem introduce sonda Yankauer în cavitatea bucală a pacientului va fi măsurat și reprezintă distanța de la comisura bucală la lobul urechii.
Putem folosi tehnica degetelor încrucișate pentru deschiderea cavității bucale, dacă aceasta nu este deja deschisă. Unele tipuri de sonde de aspirație Yankauer sunt prevăzute cu un orificiu pe corpul sondei. Pentru a realiza aspirația nu este suficient să avem aspiratorul pornit, trebuie să acoperim cu degetul arătător acest orificiu. Aspirați timp de 10-15 secunde, după care pacientul trebuie reventilat sau oxigenat, în acest timp sonda de aspirație se introduce într-un container cu apă pentru a-l curăța.
2.      Menținerea deschisă a căilor aeriene:
Dacă victima este în imposibilitatea de a-și elibera căile aeriene, acestea vor trebui deschise manual. Am văzut că acest lucru îl putem realiza prin manevrele de hiperextensie a capului și ridicarea bărbiei sau prin subluxația mandibulei. La pacienții inconștienți după ce am eliberat căile aeriene, trebuie să asigurăm și menținerea liberă a acestora. Pentru a menține căile aeriene libere trebuie să menținem capul în poziția de hiperextensie sau subluxația mandibulei.
Dacă victima respiră eficient, dar este inconștientă, putem menține libere căile aeriene prin așezarea victimei în poziție laterală de siguranța. De asemenea putem folosi adjuvanți simpli, pipa oro- sau nazofaringiană, pentru a menține căile libere. Folosirea adjuvanților este permisă numai la pacienții inconștienți, la care inițial am deschis manual căile aeriene.
Poziția laterală de siguranță (PLS)
Dacă pacientul respiră eficient, putem menține libere căile aeriene prin așezarea victimei în poziția laterală de siguranță. Această poziție permite menținerea liberă a căilor aeriene si drenarea secrețiilor la exterior.
Așezarea victimei în poziția laterală de siguranță
Îngenunchiind lângă victimă vom elibera căile aeriene prin hiperextensia capului și ridicarea bărbiei. Așezăm brațul victimei din partea salvatorului  în unghi drept față de corp, iar antebrațul se îndoaie în sus. Vom trece celălalt braț al victimei peste torace așezând dosul palmei pe obrazul victimei.
Se ridică genunchiul (cel opus față de salvator) victimei, trăgându-l în sus și menținând piciorul pe pământ. Cu o mână vom prinde umărul opus față de salvator și cu cealaltă mână genunchiul pacientului. Îl vom întoarce lateral spre salvator; ne asigurăm că se sprijină pe genunchi și pe cot, rearanjăm capul în hiperextensie și deschidem gura.
Reevaluăm situația și supraveghem pacientul până la sosirea echipajului medical.
Calea orofaringiană
Folosirea adjuvantului orofaringian are două avantaje. Cu ajutorul ei se mențin deschise căile aeriene și constituie calea prin care putem aspira căile aeriene superioare.
Acest adjuvant poate fi folosit la pacienții inconștienți care respiră dar nu mai prezintă reflexul de înghițire sau la pacienții aflați în stop respirator.
Indicații privind folosirea căii orofaringiene
· Obstrucția totală sau parțială a căilor aeriene superioare
· Ajută la aspirația cavității bucale
· Previne leziunile produse prin mușcare la pacienții inconștienți sau care  prezintă convulsii și previne mușcarea sondei de intubație la cei intubați
Sonda nu va fi folosită în timpul convulsiilor.
Tehnica fixării căii orofaringiene
La fixarea căii orofaringiene pacientul este așezat în decubit dorsal sau lateral. Cea mai importantă parte a tehnicii constă în alegerea dimensiunii corespunzătoare. Mărimea pipei trebuie să fie egală cu distanța dintre comisura bucală și unghiul mandibular sau cea dintre comisura bucală și lobul urechii.
Introducerea pipei Guedel în cavitatea bucală se face ținând pipa cu concavitatea în sus. Când vârful pipei atinge bolta palatină (cerul gurii) se rotește 1800 și se continuă înaintarea până ce capătul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.
Contraindicații privind folosirea căii orofaringiene
· Prezența reflexului de înghițire
· Fracturi mandibulare (contraindicație relativă)
Complicații
· Dacă pipa nu a fost corect introdusă, poate agrava obstrucția și ventilația devine dificilă. În această situație pipa va fi scoasă și reintrodusă corect.
· Dacă folosim o pipă prea mare vom comprima epiglota și obstruăm calea aeriană. Din nou vom extrage pipa și vom reintroduce o pipă cu dimensiunea corespunzătoare.
· Alte complicații care pot apărea în timpul introducerii căii orofaringiene sunt: laringospasm, ruperea dinților, leziuni ale țesuturilor moi, leziuni ale limbii, necroză la nivelul buzelor, palatului, limbii, faringelui posterior.
ATENȚIE!  Aceste materiale nu se folosesc pentru deschiderea căilor aeriene, ci sunt folosite pentru menținerea deschisă a căii aeriene după ce aceasta a fost deschisă prin manevre manuale!
Calea nazofaringiană
Indicații privind folosirea sondei nazofaringiene:
· la pacienții care au suferit un traumatism la nivelul cavității bucale
· imposibilitatea de a fixa o cale orofaringiană.
· ușor de folosit la pacienții cu trismus sau care prezintă convulsii.
Contraindicații privind folosirea sondei nazofaringiene
· obstrucție la nivelul cavității nazale
· fracturi ale piramidei nazale (contraindicație relativă, depinde de gravitatea fracturii)
· fracturi de bază de craniu
· devieri ale septului nazal
· coagulopatii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu