luni, 9 februarie 2015

Imobilizarea fracturilor - TEHNICA

Principii generale de imobilizare

  • Se face înainte de mutarea pacientului. 
  • Imobilizarea previne mişcarea capetelor rupte ale oaselor, 
  • Reduce intensitatea durerii
  • Previne mişcarea unei articulaţii dislocate
  • Ajută la reducerea sângerării şi scade riscul afectării vaselor sau nervilor din apropierea leziunii.

Tehnica imobilizării
Se îndepărtează hainele de pe membrul afectat pentru a permite vizualizarea leziunilor căutând plăgi, deformări, edeme, se verifică pulsul, reumplerea capilară, sensibilitatea, motricitatea distal de leziune pansarea rănilor deschise folosind pansamente sterile, înainte de a imobiliza membrul respectiv. Se mişcă pacientul numai dacă există un pericol iminent pentru pacient sau examinator.
· imobilizarea articulaţiilor de deasupra şi dedesubtul leziunii
· ataşarea atelelor rigide
· imobilizarea membrelor.

Materiale pentru imobilizare
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicării mişcărilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicaţiilor care pot fi provocate prin mişcarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi şi lăţimi variabile, în funcţie de regiunile la nivelul cărora se aplică. Pentru a avea siguranţa că fractura nu se deplasează nici longitudinal şi nici lateral imobilizarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură. 
Înainte de imobilizare se efectuează o tracţiune uşoară, nedureroasă a segmentului în ax. Acest lucru este valabil numai în cazul fracturilor închise.
Fracturile deschise se imobilizează în poziţia găsită, după pansarea plăgii de la acel nivel, fără a tenta reducerea lor prin tracţiune.
Există materiale de imobilizare standard şi materiale de imobilizare improvizate, când primele nu sunt disponibile, astfel braţul lezat poate fi legat de torace, iar piciorul lezat de cel sănătos pentru securizare temporală.

Tipuri de atele speciale:
· atele Kramer (confecţionate din sârmă)
· atele pneumatice (gonflabile)
· atele vacuum
Atele improvizate: din scândură, crengi de copac.

De cele mai multe ori primul ajutor decide succesul asistentei de urgenta si recuperarea  accidentului.
Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale.
Cel mai des se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cel mai usor atunci cand osul este bolnav, sau la batrani la care oasele sunt decalcefiate.
Fracturile pot fi de mai multe feluri. In functie de pozitia capetelor de os fracturat, putem distinge fracturi fara deplasare, in care fragmentele osului rupt raman pe loc si fracturi cu deplasare in care capetele de os se indeparteaza unul de celalalt.
In functie de pozitia fracturii in raport cu exteriorul putem distinge:
-         fracturi inchise in care pielea din regiunea rupturii ramane intacta;
-         fracturi deschise la care ruptura osului este insotita si de o rana a pielii si a muschilor din
regiunea respectiva. In cazul fracturilor deschise pericolul de infectie este foarte mare daca nu se iau imediat masuri de protectie. Uneori fracturile deschise pot fi insotite de o hemorogie externa, de o astupare a unor vene din jur (tromboza venoasa) sau de embolii gazoase.
In functie de numarul de fragmente osoase rezultate la fractura se pot distinge:
-         fracturi simple care au numai doua fragmente osoase;
-         fracturi cominutive in care osul este sfaramat in mai multe fragmente.
O fractura cu aspect particular se poate intalni mai des la copii mici, la care oasele sunt mai flexibile, respectiv asa numita fractura „in lemn verde”.

Primul ajutor in cazul accidentatilor cu fracturi se desfasoara dupa urmatoarea schema:
-         asigurarea zonei;
-         asezarea accidentatului in pozitie cat mai comoda si interzicerea oricarui tip de miscari;
-         examinarea generala si locala;
-         toaleta mecanica, hemostaza si pansarea ranilor asociate;
-         axarea membrelor in cazul fracturilor cu deplasari si angulari importante;
-         imobilizarea provizorie;
-         asigurarea transportului la spital.
Calmarea durerilor se obtine prin imobilizarea fracturii si administrarea de calmante minore (algocalmin, antinevralgic).
       Semnele dupa care putem recunoaste o fractura se pot imparti in doua categorii, respectiv semne de probabilitate si semne de certitudine.
       Semne de probabilitate ale unei fracturi:
-         durerea se intensifica la apasarea focarului de fractura si se diminueaza dupa imobilizarea corecta;
       -     deformarea locala care tine de deplasarea fragmentelor de os si poate apare in lungul osului (incalecare) sau laterala (unghiulara);
       -      impotenta functionala (imposibilitatea folosirii membrului fracturat), care este totala in fracturile cu deplasare si relativa in fracturile fara deplasare sau in fracturile la un singur os, pe segmentele de membru compuse din doua oase (antebrat, gamba);
       -      echinoza (vanataia) locala care apare ulterior, a doua sau a treia zi de la accident.
       Semne de certitudine ale unei fracturi sunt:
-         mobilitatea anormala la nivelul focarului de fractura, in functie de axele osului respectiv;
-         frecarea oaselor (zgomot caracteristic, de paraitura, care apare la miscarea sau lovirea oaselor
fracturate);
       -     lipsa de transmitere a miscarii la distanta (miscarea imprimata la unul din capetele osului nu se transmite la celalalt capat);
       -     intreruperea traiectului osos care se poate pune in evidenta doar la oasele care se gasesc imediat
sub piele.
       ATENTIE!
Nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de certitudine ale unei facturi deoarece deplasarea capetelor osoase poate provoca ranirea unor artere sau unor nervi din vecinatate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu