duminică, 25 ianuarie 2015

ASPIRAŢIA, ASIGURAREA CAILOR AERIENE

ASPIRAŢIA  CAILOR  AERIENE
Din punct de vedere anatomic, căile aeriene sunt împărţite în cai respiratorii superioare şi inferioare, limita de separare fiind corzile vocale.  Cauzele comune de obstrucţie a căilor repiratorii superioare includ: limba, ţesuturile moi, sângele, voma, corpii străini şi laringospasmul.
 La nivelul cailor aeriene inferioare, obstrucţia poate fi cauzată de secreţii, edem, bronhospasm, sânge şi conţinut gastric aspirat.
 Eliberarea cailor respiratorii superioare se face utilizând un aspirator şi o sondă de aspiraţie dura de tip Yankauer dacă cauza obstrucţiei este un lichid, iar în cazul în care cauza obstrucţiei este un corp străin dur, cum ar fi un bol alimentar, atunci eliberarea cailor respiratorii se face cu ajutorul manevrei Heimlich.

Aspirarea se face timp de: 5 – 10 secunde, după care pacientul trebuie reventilat sau oxigenat, în cazul adultului. Dacă nu este vorba de un traumatism, se întoarce pacientul pe o parte şi se aspiră. Pentru aspiraţia nazofaringelui se vor folosi doar sonde de aspiraţie flexibile.
Aspirarea în cazul copilului nu trebuie să dureze mai mult de 5 - 10 secunde la o tentativă, iar în cazul nou-născuţilor să nu dureze mai mult de 5 secunde la o tentativă.

 ASIGURAREA CAILOR AERIENE
În cazul resuscitării cardio-pulmonare, materialele de care putem dispune pentru asigurarea avansată a căilor respiratorii şi a ventilaţiei adecvate includ:
  • Pipe Guedel sau calea oro – faringiana de diferite mărimi:
Pipa Guedel poate fi folosită la orice pacient inconştient, rolul ei fiind menţinerea liberă a căilor aeriene superioare. Pipa de mărime corespunzătoare şi corect introdusă va apasa baza limbii împiedicând căderea acesteia în spate, spre faringele posterior.
       Alegerea mărimii corespunzătoare pentru pipa se face prin măsurarea distanţei de la comisura bucală la unghiul mandibulei sau până la lobul urechii.
Introducerea pipei Guedel în cavitatea bucală se face ţinând pipa cu concavitatea în sus. Când vârful pipei atinge bolta palatină ( cerul gurii ) se roteşte 180 de grade şi se continua înaintarea până ce capătul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.  Pipa Guedel nu se foloseşte în timpul convulsilor.

Măştile de ventilaţie gură la masca de diferite mărimi, asigura protecţia salvatorului în timpul ventilaţiei. La folosirea măştii se asigura o mărime corespunzătoare fetei bolnavului.
  • Calea nazo – faringiana → este mai bine tolerata putând fi folosită şi în cazul pacienţilor conştienţi. Se măsoară de la nas până la lobul urechii.
Tehnci de deschidere şi menţinere liberă a căilor aeriene

Tehnci de deschidere a căilor aeriene:
→ Hiperextensia, extensia uşoară sau extensia după caz, şi ridicarea barbiei;
→ Subluxaţia mandibulei;

Tehnici de menţinere liberă a căilor aeriene :
→ Menţinerea capului în poziţia de hiperextensie;
→ Menţinerea subluxaţiei mandibulei;
→ Folosirea sondei orofaringiene – pipa Guedel;
→ Folosirea sondei nazofaringiene;
→ Aşezarea pacientului în poziţia laterală de siguranţă;
→ După eliberarea şi menţinerea deschisă a căilor aeriene, trebuie să evaluăm respiraţiile pacientului.

Materiale şi tehnici pentru ventilarea victimei
1. Mască cu vâlvă unidirecţională → valva nu permite aerului să iasă.
2. Batista facială.
3.Ventilaţia cu balon şi masca

Sunt 3 tipuri de utilizare :
A. Ventilaţia cu aer ambiant ce asigură o concentraţie de O2 de 21%.
B. Ventilaţia cu O2 → baloanele pot fi conectate la o sursă de O2 printr-un furtun. Se asigura astfel, în funcţie de debit, o concentraţie de până la 60 %.
C. Inhalarea de oxigen suplimentar → ataşarea unui rezervor ce măreşte concentraţia de la 90 % în sus.
Dacă victima vomită, aceasta se întoarce pe o parte, se scoate pipa Guedel, se verifică cavitatea bucală, se aspira şi se verifică respiraţia.

Oxigenoterapia
În cazul unei persoane inconştiente / conştiente care respira dar care are nevoie de un aport mai ridicat de O2, în următoarele cazuri:
- afecţiuni pulmonare şi cardiace;
- şocuri, arsuri şi hemoragii.

Metode de administrare a oxigenului:
1. Sonda nazală → este bine tolerată, ce asigură o oxigenare de până la 44 % la un flux de 6 litri / minut.
2. Mască simplă de oxigen → când se recomandă o cantitate crescută de O2.
3. Masca tip Venturi.
4. Masca de oxigen cu rezervor → se administrează un flux continuu prin rezervorul ataşat.
5. Masca de oxigen cu nebulizare → se administrează diferite droguri sub formă de aerosol. Are un bronhodilatator pentru pacienţii sufernizi de astm.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu