duminică, 25 ianuarie 2015

Algoritmul procesului de defibrilare in cadrul suportului avansat

Exista 2 tipuri de defibrilatoare:
  • Manuale, care pentru folosire necesita o pregatire medicala
  • Semiautomate, care pot fi folosite si de persoane fara instruire medicala.
Algoritmul procesului de defibrilare in cadrul suportului avansat de viata consta in:
  1. pozitionarea padelelor una sub clavicula dreapta, langa stern, iar cealalta sub axila stanga
  2. se va diagnostica ritmul cardiac cu ajutorul padelelor
  3. in cazul in care se confirma fibrilatia ventriculara/tahicardie ventriculara fara puls se va incarca defibrilatorul si se va administra un soc intre 150-200 J daca este bifazic sau 360J daca este monofazic
  4. se reia resuscitarea cardio-pulmonara cu raportul de 30 de compresii toracice si 2 respiratii, timp de 2 minute
  5. daca pacientul nu a iesit inca din TV/FV se va administra al doilea soc 150-300 J bifazic sau 360 J monofazic
  6. resuscitarea cardiaca se continua, iar dupa alte 2 minute se reevalueaza ritmul
  7. daca persista TV/FV se va adminstra o fiola de adrenalina, 1mg/ml, după cel de-al treilea soc electric, dupa care se continua de resuscitarea cardiaca
  8. daca dupa 2 minute, ritmul de TV/FV persista, se va administra un bolus de amiodarona, 300mg i.v.
  9. daca nu se deceleaza un ritm organizat se continua resuscitarea, insa daca se evidentiaza un ritm organizat, aceasta se va intrerupe
  10. daca exista dubii asupra prezentei pulsului, in prezenta unui ritm organizat, se reiau manevrele de resuscitare.
Succesul  defibrilarii depinde de
transmiterea curentului la miocard
Unda electrică depinde de:
§Poziţia electrozilor
§Impedanţa transtoracică
§Energia transmisă
§Dimensiunile trupului victimei

 RITMURI  ALE  STOPULUI CARDIO – RESPIRATOR CARE NECESITA DEFIBRILARE

 1. Fibrilaţia ventriculară → cea mai severă tulburare de ritm şi cauza cea mai frecvenţă a morţii subite prin cord.
Boala se caracterizează prin absenţa coordonării contracţiei fibrelor miocardice ventriculare. În fibrilaţia ventriculară miocardul nu se mişca uniform ( într-o mişcare unică care să imprime coloanei de sânge direcţie şi viteza ) ci mai degrabă tremura.
Clinic fibrilaţia ventriculară se asociază cu pierderea conştientei, midriaza, convulsii, tensiune arterială prăbuşită, dispariţia pulsului şi a zgomotelor cardiace. Dacă criza depăşeşte 4 minute suferinţa cerebrală devine ireversibilă.
Fibrilaţia ventriculară apare cel mai frecvent în cadrul unor afecţiuni cardiace ( de cele mai multe ori pe fondul bolii cardiace ischemice, însă şi în cardiomiopatii, miocardita ), supradoze de droguri sau tulburări grave ale echilibrului acido- bazic.
Totuşi, etiologia exactă a fibrilaţiei ventriculare rămâne incomplet cunoscută – studii post-mortem ( efectuate pe cadavrele autopsiate ) au relevat prezenţa unui infarct miocardic acut ca patologie cu potenţial declanşator în foarte multe cazuri.
Cauzele cardiace pot fi afecţiuni structurale de tipul ischemiei miocardice sau infarctului miocardic determinat de boala atreosclerotica ( ateroscleroza este cel mai frecvent incriminata în obstrucţia vaselor coronare şi declanşarea fenomenelor ischemice ), cardiomiopatii ( dilatative, hipertrofice ), stenoza aortică, disecţie de aorta, tamponada cardiacă, miocardite, afecţiuni cardiace congenitale.
Afecţiunile cardiace nonstructurale incriminate sunt: accidente traumatice în care este lezat cordul ( electrocutări ), sindroame de preexcitatie, blocuri de conducere intracardiace.
Cauzele noncardiace includ:
Cauze pulmonare → bronhospasm, aspiraţie de corpi străini, apnee de somn, hipertensiune pulmonară primară, embolism pulmonar, penumotorax în tensiune;
Cauze metabolice → acidoza, tulburări ale echilibrului acido bazic;
Cauze toxice → acţiunea unor toxice, sepsis;
Cauze neurologice → convulsii, accidente vasculare cerebrale ( ischemice sau hemoragice ).
Pacienţii cu fibrilaţie ventriculară îşi pierd conştientă deoarece organele vitale nu mai sunt perfuzate. Atacul survine brusc, fără să existe semne şi simptome premonitorii.
Cu o oră înainte ca pacientul să leşine, poate să prezinte simptome care să indice o posibilă afecţiune cardiacă:
- Durere toracică ( având caracterele durerii anginoase );
- Dispnee;
- Oboseală intensă;
- Palpitaţii şi tahircadie;
- Sincopa.
Electrocardiografic, se înregistrează un traseu cu unde neregulate cu o frecvenţă cuprinsă între 150/minut şi 500/minut şi cu amplitudine variabilă, pe care nu se pot distinge complexe QRS, segmente ST sau unde T.
 
Fibrilatie ventriculara cu unde mari
Fibrilatie ventriculara cu unde mici
2. Tahicardia ventriculară → tulburare de ritm al cărei focar este situat la nivelul ventriculului. Majoritatea episoadelor de fibrilaţie ventriculară ( FV ) încep cu TV netratata, iar în acest caz, şansele de resuscitare resusita sunt minime.  Prezintă un ritm cardiac rapid cu origine în ventricule ( camerele inferioare ale inimii ) şi produce un ritm cardiac cu frecvenţa de cel puţin 100 bătăi / minut.
În caz de tahicardie ventriculară, la nivelul ventricululelor ajung semnale electrice suplimentare provenite de la nivelul ventriculilor sau semnalele electrice anormale sunt datorate unui defect al sistemului de conducere al impulsului electric al inimii.
Tahicardia ventriculară, se poate dezvolta, uneori, fără a se putea identifica o cauză specifică. Acest tip de tahicardie ventriculară este cunoscut ca tahicardie ventriculară idiopatica şi tinde să fie mai puţin periculoasă decât restul tahicardiilor ventriculare. Alte cauze de tahicardie ventriculară includ:
- infarctul miocardic;
- miocardita;
- cardiomiopatia dilatativa, hipertrofica.
Colapsul hemodinamic este mai frecvent când este prezenta disfuncţia ventriculară stinga sau la frecvenţe foarte rapide. Debitul cardiac diminuat poate rezulta prin perfuzia scăzută miocardica, alterarea răspunsului inotropic şi degenerarea în fibrilaţie ventriculară cu deces subit.
În funcţie de morfologia complexului QRS clasificarea TV se va face în TV monomorfă şi TV polimorfă.
a) TV monomorfa → secvenţa de activare ventriculară este constantă modelul electrocardiografic rămâne acelaşi, iar ritmul este denumit tahicardie ventriculară monomorfa. Pe EKG apare un ritm rapid cu complexe QRS lărgite:
b) TV polimorfa → apare cind secventele de activare ventriculara variaza. Imaginea ECG a torsadei de vârfuri este reprezentată de complexe QRS largi ce îşi schimbă treptat polaritatea şi amplitudinea, şi au o frecvenţă de 200 / minut.
Principalele simptome şi semne cuprind:
– discomfortul toracic, dispnea, greaţă;
– diaforeză ( transpiraţie abundenţă ), palpitaţiile, anxietatea sau senzaţia de moarte iminentă;
– sincopa şi presincopa.
Sincopa este definită ca pierderea de cunoştinţă temporară care conduce la pierderea echilibrului şi prăbuşirea corpului. Este termenul medical pentru leşinul prin lipsa oxigenului cerebral datorită hipoxiei cerebrale sau hipotensiuniiSincopa şi presincopa ( senzaţia de leşin fără pierderea cunoştinţei ) au aceleaşi cauze şi sunt întâlnite la o treime din populaţie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu