sâmbătă, 12 decembrie 2015

Scris de...doctor!

Cel mai bun medicament, fara reactii adverse: RASUL

Un vechi proverb evreiesc spune
„ce este sapunul pentru corp, este rasul pentru suflet”.
Fiecare stie ca râsul te face sa te simti bine si iti ridica moralul. Dar stii ca râsul de fapt produce raspunsuri fiziologice care protejeaza corpul de boala si ajuta la refacerea chiar a organelor tale vitale?
Un ras zdravan poate fi comparat cu o solicitare fizica lejera, intrucat exerseaza muschii, pune sangele in miscare, micsoareaza presiunea sanguina si hormonii de stres, imbunatateste modelul de somn si amplifica functionarea sistemului imunitar. Mai mult, un studiu facut de Scoala Medicala a Universitatii John Hopkins a aratat ca umorul si rasul mai pot imbunatati memoria si performanta mentala. Totusi, in ciuda faptului ca rasul are atat de multe beneficii, prea multi dintre noi uita chiar si macar sa zambeasca din cand in cand, lasand la o parte rasul.

Urmatoarele sunt cateva modalitati de a incorpora mai mult ras si bucurie in viata ta:

Nu lua viata prea in serios

Cu totii avem obstacole in viata si cu totii facem greseli. Nu exista nici un motiv pentru ca sa iti dai cu pumnii in cap pentru asta. De fapt, daca poti sa razi cu inima usoara de propriile tale slabiciuni, vei gasi ca iti oferi o sporire suplimentara a fericirii si increderii, care te poate purta peste orice obstacol. Acest lucru se extinde si asupra altor oameni. Incearca sa nu fii prea dur cu altii – un zambet si un chicotit bat mai departe decat orice critica.

Gaseste umorul intr-o situatie grea

Desigur, sunt unele situatii care sunt cu adevarat triste si cu siguranta nu sunt chestii de ras. Totusi, majoritatea situatiilor in viata au o latura ironica sau ridicola a lor. Data viitoare cand simti ca nivelul stresului se ridica, ia-ti un minut pentru a te gândi la ironia situatiei si ingaduie-ti sa razi de lucrurile pe care nu le poti controla. Aceasta va micsora cantitatea de cortizol pe care o produce corpul tau, datorita stresului, micsorandu-ti presiunea sanguina, nivelul zaharului din sânge si ritmul cardiac.

Aminteste-ti de momente amuzante din trecut

Poate ca vreun prieten ti-a spus zilele trecute o gluma buna, copiii sau animalele tale favorite au facut ceva amuzant, sau poate te-ai uitat recent la vreun film care te-a facut sa mori de ras. Aminteste-ti frecvent de aceste lucruri, in special cand te simti trist, furios sau stresat. Uneori, simpla retraire a unui moment amuzant poate cauza declansarea endorfinelor, care actioneaza ca analgezice naturale si sporesc optimismul.

Inconjoara-te cu oameni amuzanti care rad mult

Dupa cum este zicala, rasul voios este contagios, asa ca stabileste-ti ca sa cauti oameni pozitivi care nu sunt speriati sa rada de ei insisi si sa aiba talentul de a gasi umorul in situatiile vietii. Copiii mici sunt deosebit de talentati in a gasi motiv de ras si bucurie in momentele de fiecare zi.

 Ingrijeste un animal

Animalele sunt excelente pentru sporirea fericirii si incurajarea rasului, deoarece lor le place sa se joace si sa se amuze si adesea fac lucruri care sunt amuzante, fara sa isi dea seama. In plus, studiile arata ca oamenii care tin animale de casa au nivele mai scazute ale depresiei si stresului si mai putine sanse sa sufere de boli cardiace.
Daca gasesti motive sa razi in fiecare zi, vei descoperi ca starea de spirit ti se va imbunatati, relatiile cu ceilalti vor parea mai semnificative si lipsite de efort, iar obstacolele vietii nu vor mai parea atat de descurajatoare.

Mai mult, corpul, mintea si sufletul tau vor culege beneficiile acestui medicament gratuit si natural.
Sursa: http://www.huffingtonpost.com/dr-cynthia-thaik/laughing-health_b_4519611.html

marți, 17 noiembrie 2015

Lămâia - tratament natural

1. Are efect diuretic si ajuta la eliminarea toxinelor din organism.
2. Echilibreaza nivelul pH-ului din sange.
3. Amelioreaza indigestiile, starile de greata si senzatia de balonare.
4. Tine raceala la distanta si intareste imunitatea.
5. Curata pielea.
6. Ajuta la pierderea kilogramelor in plus.
7. Curata ficatul si intestinele.
8. Previne imbatranirea prematura.
9. Intareste sistemul imunitar.

Detoxifierea organismului

Principalele zece alimente care ajută la detoxifierea organismului

Detoxifierea organismului se produce prin îndepărtarea reziduurilor acide şi a toxinelor acumulate zilnic din: aer, medicamente, alimentaţie, sau generate de stres sau paraziţi. Astfel, fiinţa umană recâştigă un atribut redutabil în lupta cu boala: vitalitatea.
Atunci când toxinele nu sunt eliminate în mod corespunzător, se creează un mediu favorabil pentru dezvoltarea agenţilor patogeni precum bacterii, viruşi şi ciuperci, care conduc la boală. Pe parcursul unui an, organismul uman acumulează între 4,5 şi 5 kilograme de toxine, manifestările clinice fiind sub formă de: celulită, lipoame, fibroame, chisturi, litiază etc.
Există cateva indicii prin care organismul ne pune în gardă, avertizându-ne cu privire la existenţa un grad ridicat de toxicitate:
  • dureri de cap, migrene;
  • oboseală;
  • cearcăne;
  • acnee, pete pe piele, iritaţii, piele uscată;
  • apariţia negilor;
  • apariţia lipoamelor, fibroamelor;
  • luarea în greutate;
  • căderea părului;
  • dureri de coloană;
  • balonare;
  • unghii friabile şi cu dungi albe;
  • răceli frecvente;
  • transpiraţie urât mirositoare;
  • alergii;
  • stare de iritabilitate.
Ţinând cont de stilul de viaţă actual şi „bombardamentul” alimentar nesănătos la care ne supunem organismele zi de zi, sunt necesare minim două cure de detoxifiere pe an. Este recomandat ca acestea să fie însoţite şi de activităţi fizice regulate, o alimentaţie alcalină, dar şi o „curăţire” la nivel mental şi construirea unei gândiri pozitive.
Acumularea toxinelor în corpul nostru duce la îmbătrânire şi chiar o îmbătrânire prematură.
Mai jos sunt prezentate zece alimente care favorizează detoxifierea organismului şi pe care este bine să le includem în regimul alimentar cât de des posibil, pentru a putea declanşa procesul automat şi natural de curăţare.

  1.      Lămâi

Lămâile revigorează digestia prin stimularea eliberării de enzime, iar vitamina C ajută la transformarea toxinelor într-o formă solubilă ce poate fi eliminată cu uşurinţă din organism. De asemenea, lămâile ajută la stimularea ficatului şi la purificarea sângelui.

  2.      Sfecla

Sfecla este un produs minunat. Aceasta este plină de substanţe nutritive şi este o sursă foarte bună de vitamina B3, B6 şi C, plus beta-caroten, magneziu, calciu, zinc şi fier. Sfecla asistă ficatul şi vezica biliară să descompună toxinele, iar fibrele ei sunt perfecte pentru digestie şi eliminare. Sfecla crudă tocată, combinată cu verdeţuri şi cu puţin suc de lămâie, este o alegere ideală pentru curăţarea organismului.

  3.      Mere

Merele furnizează o cantitate importantă de fibre şi substanţe nutritive, şi ajută la stimularea funcţiei bilei, organ care are rol, alături de ficat, în curăţarea toxinelor. Fibra solubilă din mere, pectina, este de mare ajutor în eliminarea metalelor grele şi a aditivilor alimentari din organismul uman. Însă este important să consumăm doar mere organice şi să ţinem cont de faptul că merele se numără printre alimentele cele mai stropite cu substanţe chimice.

  4.      Legume verzi

De la legumele verzi ne ajută foarte mult clorofila. Clorofila curăţă organismul de toxine, metale grele, ierbicide şi pesticide. Nutriţioniştii recomandă adăugarea alimentelor verzi în alimentaţie, cum ar fi legume verzi, frunze, broccoli, castraveţi, ţelină, varză, ceaiuri de păpădie, suplimente de chlorella. Legumele verzi ajută în detoxifiere, cresc conţinutul de oxigen şi purifică sângele, însă, în acelaşi timp, reprezintă un element esenţial din orice alimentaţie sănătoasă şi vitalizantă.

   5.      Usturoi

Usturoiul crud este incredibil. Usturoiul are proprietăţi foarte puternice antivirale, antiseptice şi antibiotice. Usturoiul poate ajuta la stimularea ficatului în ceea ce priveşte producţia de enzime de detoxifiere, care ajută la filtrarea toxinelor din sistemul digestiv.

  6.      Legume marine

Legumele marine conţin o bogăţie de antioxidanţi care ajută sângele să se alcalinizeze şi care întăresc tractul digestiv. Acidul alginic din legumele de mare absorb toxinele din tractul digestiv. De asemenea, au şi o varietate largă de minerale.

  7.      Germeni de broccoli

Germenii de broccoli îşi au propriul loc în această categorie de alimente. Germenii de broccoli conţin fitochimicale importante care ajută la procesul de detoxifiere într-o proporţie mult mai mare decât legumele de broccoli ajunse la maturitate (care, de asemenea, sunt foarte bune). Aceste fitochimicale stimulează enzimele de detoxifiere din tractul digestiv. Totodată, germenii de broccoli au un conţinut extrem de ridicat de antioxidanţi.

  8.     Ceai verde

Toată lumea ar trebui să ştie că ceaiul verde este o sursă bogată de antioxidanţi, unii dintre ei fiind catechinele. Catechinele cresc funcţia hepatică, ceea ce ne şi dorim. În plus, consumul de ceai verde ajută la hidratarea organismelor noastre.

  9.     Anghinare 

Anghinarele cresc producţia de bilă şi, în acelaşi timp, purifică şi protejează ficatul. De asemenea, anghinarele au un efect diuretic uşor asupra rinichilor, ceea ce ajută la eliminarea toxinelor, odată ce ficatul le descompune. Unele studii au arătat că anghinarele pot regenera ţesutul hepatic. De asemenea, anghinarele au un conţinut foarte mare de fibre, care, după cum bine ştim, ajută la procesul de eliminare.

  10.    Coriandru

Un alt aliment verde care trebuie menţionat în mod special este coriandrul. Coriandrul este foarte bun la eliminarea metalelor grele din organism. De fapt, compuşii chimici din coriandru se leagă de aceste toxine, separându-le de sânge, ţesuturi şi organe şi ajută la eliminarea lor din organism.
 http://www.financiarul.ro/2013/03/22/principalele-zece-alimente-care-ajuta-la-detoxifierea-organismului/

sâmbătă, 31 octombrie 2015

Administrarea vaccinurilor

     
 Vaccinarea este provocarea unei imunitati active fata de anumite infectii pe cale artificiala, fara ca persoana sa se imbolnaveasca de boala respectiva. Aceasta se realizeaza cu ajutorul vaccinurilor care, introduse in organism, declanseaza formarea substantelor de aparare, anticorpii, care impiedica atacul germenilor sau al toxinelor acestora asupra organismului.

Vaccinurile sunt utilizate in primul rand cu scop profilactic. Ele se pot aplica si cu scop curativ in cursul bolilor infectioase care in urma tratamentului etiologic dau o imunitate nesigura, precum si in cazul bolilor cu evolutia lunga si tendinta la recaderi.

Vaccinurile pot fi reprezentate de agenti microbieni, rickettsii, sau virusuri atenuate, inactivate sau omorate, sau de toxinele lor, care si-au pastrat puterea imunizanta. Se obisnuieste a se denumi vaccinuri propriu-zise produsele imunizante microbiene  si anatoxine, produsele imunizante rezultate din toxinele lor. In mod curent insa,  termenul de vaccin inglobeaza ambele categorii de substante imunizante.
Vaccinurile si anatoxinele sunt produse biologice livrate in fiole sau flacoane inchise cu dopuri de cauciuc, care se altereaza foarte usor. Din acest motiv ele vor  fi pastrate in frigider pana la intrebuintare.

Vaccinurile si anatoxinele pot fi administrate pe cale subcutanata (vaccinul antitetanic, antirabic, antidifteric, vaccinul antitifoparatific), intramusculara(vaccinuri adsorbite, precipitate etc., vaccinul antihepatitic A-anti HVA si antihepatitic B-  anti HVB), percutanata (vaccinul antivariolic, B.C.G.), intradermica (vaccinul  antibrucelos), intravenoasa (vaccinul antibrucelos), digestiva (vaccinul antidizenteric, vaccinul antipoliomielitic, vaccinul B.C.G.) sau intranazala (vaccinul antigripal).  

Locul ales pentru vaccinare prin inoculare este de obicei fata externa a bratului sau a coapsei in treimea lor superioara, sau tesutul celular subcutanat al flancurilor abdominale.

Se poate vaccina cu 2-3 vaccinuri sau anatoxine deodata. De exemplu , vaccinul antitifo-peratific A-B, sau trivaccinul (antidifteric, antitetanic si antipertusis) .
Se vor utiliza numai vaccinurile cu termene de valabilitate. Inainte de deschidere, fiolele vor fi foarte bine agitate. Vaccinurile administrate sub forma de  injectii vor fi manipulate in conditii de asepsie perfecta.
Vaccinurile cuprinse in flacoane cu dopuri de cauciuc pot fi pastrate dupa o prima folosire. Daca insa vaccinul se gaseste in fiola, aceasta nu va mai fi pastrata dupa ce a fost deschisa. Daca intervalul intre cele doua inoculari nu este mai  mare de cateva zile, vaccinul poate fi pastrat, transpunandu-l in flacoane de  penicilina sau streptomicina cu capsula metalica intacta,  imprejurul dopului care se spala bine cu apa distilata, sterila prin doua ace introduse in dop, cu ajutorul  unei seringi, si apoi se sterilizeaza la autoclav cu acul lasat in  dop. Vaccinul ramas  neutilizat se introduce in aceste flacoane dupa ce s-au racit; din acest motiv ele vor fi pregatite inca inainte de a se deschide fiola de vaccin. Flaconul se  eticheteaza, mentionand, alaturi de continut, si data cand s-a deschis fiola, precum si  termenul de expirare a vaccinului. Pastrarea flaconului se face la frigider,  impreuna cu restul fiolelor de vaccin.
Dozele si intervalele dintre   inoculari sunt diferite de la vaccin la vaccine. Cantitatile administrate cresc in mod progresiv de la o inoculare la alta. Dozele  trebuie exact masurate, caci cantitatile mai mici decat cele prevazute determina   o imunitate slaba, iar cele mai mari pot declansa reactii postvaccinale intense si  daunatoare organismului. Intervalele dintre doua inoculari trebuie sa respecte timpul necesar pentru formarea anticorpilor dupa inocularea anterioara . Acest timp se evalueaza, in medie, la 2-3 saptamani. Dupa o perioada variabila de timp, este necesar sa se execute rapelul, pentru intarirea imunitatii, care scade cu timpul. Unele vaccinuri, cum este de exemplu vaccinul antivariolic, nu necesita decat o singura inoculare.

Toleranta organismului fata de vaccin este diferita. Nu este admisa administrarea dozei urmatoare, pana cand nu s-a rezolvat reactia fata de inocularea precedenta.
Reactia organismului fata de vaccin poate fi locala (roseata, tumefiere, dureri in locul injectiei), sau locala si generala (febra, inapetenta, stare generala alterata).
Toleranta  fata de vaccinuri este in functie si de varsta indivizilor. Astfel, anatoxina difterica, foarte bine tolerata de copiii mici, produce reactii puternice, locale si generale, la copiii mai mari si la adulti. In cazurile in care se poate astepta o reactie mai accentuata, se va tatona gradul de sensibilitate a organismului fata de vaccin prin administrarea, in prealabil, a unei doze de 0,1 ml.
In cazuri rare, vaccinarea poate fi insotita de complicatii hematologice, pulmonare, cardio-vasculare, renale, eruptii cutanate. Cele mai de temut sunt complicatiile nervoase: encefalita postvaccinala, meningita aseptica, paraplegii, convulsii, tulburari senzoriale etc. Vaccinarea la gravide poate fi insotita de complicatii materne si fetale provocand avorturi, nasteri cu feti morti sau cu anomalii congenitale.
Prevenirea complicatiilor postvaccinale se face prin respectarea contraindicatiilor (pentru fiecare vaccin aparte), aplicarea unei tehnici corecte, evitarea inocularilor traumatizante si aplicarea vaccinarilor la termen.
In cazul unor vaccinari cu complicatii nervoase ca vaccinarea antirujeolica sau antivariolica, se practica o preimunizare cu vaccin inactivat cu formol, si numai dupa aceasta se face inocularea cu vaccin viu, ceea ce previne lezarea sistemului nervos central.

Administrarea cortizonului si ACTH-ului

  Cortizonul = hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale, avand actiune complexa.
   Mod de prezentare :
-  tablete : ex: prednison;
-  solutii in fiole : ex: hemisuccinat de hidrocortizon;
-  flacoane: ex: hidrocortizon acetate, volon;
-  unguente: ex: fluometazona pivalat;
-  flacon presurizat: ex: beclomet (administrare pe cale respiratorie, aerosoli)
     Formele injectabile sunt solutii sau suspensii; acestea din urma, inainte de utilizare tre­buie bine agitate, deoarece unele cristale dispersate se depun pe fundul flaco­nului.
     Mod de administrate : cortizonul se poate administra sub forma de: tablete pe cale orala ; solotii prin injectare intramusculara, intravenoasa, intraarticulara, intrarahidiana, clisme terapeutice; aplicatii locale.
In administrarea cortizonului se va tine seama de necesitatea de a mentine concentratia lui in sange, la un nivel cat se poate de constant.
     Doza zilnica se va administra in 3-4 prize, la intervale egale de 6-8 ore.
    Cortizonul se administreaza la inceput in doze mai mari, scazand apoi cantitatile pana la doza minima de intretinere, doze pe care le stabileste intotdeauna medicul.
    Tratamentul  cu cortizon trebuie  terminat prin  administrarea  de   ACTH, hormon hipofizar care activeaza functia glandelor suprarenale.       
    Tratamentul se efectueaza  numai  in spital, bolnavii necesitand un regim dietetic hiposodat si ingrijiri speciale.
     Deoarece tratamentul hormonal scade rezistenta organismului fata  de infectii, administrarea hormonului se face asociat cu antibiotice, felul si doza fiind stabilite de medic.
    ACTH-ul sau hormonul corticotrop sau adrenocorticotrop hipofizar este  hormon secretat de hipofiza care stimuleaza secretia cortizonului si a altor hormoni ai glandelor suprarenale. Se prezinta ca o pulbere alba, ambalat in flacoane inchise.
Mod de administrare : inainte de administrare se va testa, prin metoda reactiei intradermice, toleranta organismului fata de substanta.
ACTH-ul  se dizolva in ser fiziologic sau apa distilata inainte de utilizare.


Dizolvarea continutului unui flacon se va face intr-o  cantitate   de  ser fiziologic sau apa distilata, egala cu numarul dozelor ce vor trebui sa se administreze; calculul dilutiilor se face ca si la antibiotice.
In stare dizolvata, pastrat pe gheata, isi poate mentine eficacitatea timpde cateva saptamani.         
Se administreaza pe cale intramusculara, intravenoasa sau eventual pe cale subcutanata.
    ACTH-ul se administreaza si in perfuzii intravenoase lente in solutie glucozata 5% ; viteza de administrare va fi de 6—8 picaturi/min.
     Forma cea mai buna de administrare este perfuzia continua, permanenta sau, daca nu este posibil, doza zilnica va fi impartita in doua perfuzii, cu o durata de 5—6 ore .
    Dozele de ACTH administrate sub forma de perfuzii pot fi mult mai mici decat cele injectate intramuscular.
    Administrarea de ACTH picatura cu picatura poate fi facuta si pe cale sub­cutanata sau intramusculara. Exista preparate de ACTH care asigura resorbtia sa lenta; aceste preparate depozit pot fi administrate printr-o singura injectie.
ACTH-ul se administreaza in primele zile in doze progresive, pentru ca stimularea secretiei suprarenale si nu se faca brusc.
Administrarea hormonului se face numai asociat cu antibiotice.

 Reacţii adverse ale administrării cortizonului
-scăderea rezistenţei organismului la infecţii:
-creşterea secreţiei gastrice de HCl:
-perturbarea metabolismului sodiului, apei, glucidelor:
-alte efecte : insomnie; stare de euforie, anxietate; HTA, dureri epigastrice, creşteri în greutate; se recoltează analize pentru determinarea glicemiei etc.
Ingrijirea bolnavulni in timpul tratamentnlui cu  cortizon si ACTH:
- respectarea măsurilor de igienă a tegumentelor, mucoaselor, a lenjeriei de pat şi de corp a pacientului pentru prevenirea apariţiei infecţiilor locale
 lenjeria de pat si corp va fi schimbata zilnic. De asemenea, orice infectie a tegumentelor sau mucoaselor va fi tratata si ingrijita in mod corespunzator.
- regimul alimentar   va fi sarac in clorura de sodiu, hipoglucidic, hiperproteic cu suplimentarea de Ca, K şi P; se va administra zilnic 1- 3 g clorura de potasiu, pentru recuperarea potasiului pierdut, ACTH-ul marind eliminarea acestuia; alimentatia va fi saraca in glucide si bogata in substante proteice.
- se administrează eventual antiacide şi pansamente gastrice;
- zilnic se vor masura si nota in foaia de observatie a bolnavuluicantitatea de lchide ingerate, greutatea corporala, tensiunea arteriala, cantitatea de urina eliminate,raportul ingesta/excreta;
se-va raporta zilnic medicului orice modificare survenita in starea bolnavului, de aceea tratamentul se efectueaza numai in spital, sub o atenta supraveghere medicala.
AtentieAntibioticele si hormonii nu se vor aspira in aceeasi seringa.


Administrarea interferonului

      Interferonul este substanta a organismului dotata cu proprietati anti-virale, anticanceroase si modulatoare ale functiei imunitare.
Exista  trei  tipuri  de interferoni:
-  Alfa - produs de monocite;
-  Beta - produs de catre fibroblasti;
-  Gama - produs de catre limfocitele T.
Interferonii obtinuti prin inginerie genetica sunt utilizati in tratamentul sarcomului Kaposi (din cadrul SIDA), in hepatitele cronice si al unor cancere. Interferonul beta -in tratamentul sclerozei mul­tiple; interferon alfa - in trata­mentul hepatitelor cronice cu virus C.
Mod de prezentare:
-    Intron A- injectabila (subcutanata)
-    Betaferon-  flacoane cu pulbere (subcutanata).
Efecte adverse:
-    sindrom pseudogripal
-    tulburari digestive (anorexie, greata, diaree)
-    tulburari neurologice
-    tulburari cardiovasculare
-    tulburari renale (proteinurie si hematurie).
Interventiile asistentei, reguli de respectat:
-    respecta prescriptiile medicului privind doza,calea si ritmul de administrare;
-    verifica valabilitatea produsului;
-    pregateste instrumentele si materialele necesare in conditii de asepsie pentru administrarea produsului.
Ex.: pentru Betaferon:
        - flacon cu solvent (NaCI   0,54%) 2 ml, cu apacel alb
        - flacon cu Betaferon pulbere, cu capacel albastru
- celelalte materiale pentru injectia subcutanata
- prepararea solutiei se face cu o seringa de 2 ml in care se aspira 1,2 ml solvent ce se introduce in sticluta cu pulbere - se agita ansamblul flacon -
seringa. Se obtine o solutie limpede care se aspira in seringa si apoi se injecteaza.
- injectarea subcutanata se face dupa tehnica obisnuita;
- supravegheaza pacientul  pentru  a sesiza efectele adverse, informand medicul;
- monitorizeaza TA. mentine o buna hidratare a pacientului pentru a preveni hipovolemia;
-recolteaza produsele biologice pentru examenele de laborator, pentru monitorizare GOT, GPT, leucograma;
- invata pacientul tratat ambulatoriu cu Betaferon sa-si prepare solutia si sa-si administreze singur doza prescrisa.
Atentie:
-        Betaferonul  se  pastreaza  la  frigider, se transporta in containere termoizolante (T 0,8°C).
-        nu se ingheata
-        solutia preparata se injecteaza imediat
-        daca la prepararea solutiei apar grunji, solutia nu se va utiliza.

Administrarea citostaticelor

     Citostaticele (chimioterapice sau anticanceroase) au efec­te citotoxice asupra celulelor cu proliferare intensa. Ele inhiba si celulele normale care se multiplica activ. Citostaticele  favorizeaza dezvoltarea   infectiilor   prin deprimarea mecanismelor de aparare a organismului.
Mod de prezentare:
-  flacoane cu pulbere liofilizata ex: Ciclofosfamida (Endoxan) , Vincristin,  Vinblastin,  Metrotexat (injectii intravenoase, perfuzii intravenoase si intraarteriale, intratumorale, intrapleurale, intraperitoneale )
-  tablete ex: Metrotexat (orala ) .
Interventiile asistentei, reguli de respectat :
-  respecta indicatiile medicului privind doza, calea si ritmul de administrare;
-  verifica termenul de valabilitate a produsului;
-  pregateste instrumentele si materialele necesare tehnicii de administrare;
-  informeaza pacientul privind efectele secun­dare ale tratamentului (gastrointestinale, alopecie reversibila) etc;
-  prepara   solutia   in   functie   de   produsul administrat (ex: Vincristin - un flacon de 200 mg, se dizolva m 10 ml apa distilata sau glucoza 5%;
sau   ser  fiziologic);   dizolvarea  se  face   fara incalzire, prin agitare puternica la temperatura camerei.   Se   utilizeaza   solutia  obtinuta   la maximum doua ore de la preparare;
-  administreaza  solutia  prin  injectare  strict intravenoasa  (pentru  Vincristin,  1   ml  intr-un minut) sau in perfuzia lenta aflata in curs, in  tubul perfuzorului.
Atentie:
-  substanta este iritanta si impune verificarea pozitiei acului  in vena, inainte si in timpul injectarii.
-  daca solutia patrunde accidental in tesutul perivenos, se intrerupe injectarea si se continua in alta vena; - - - local, se injecteaza hialuronidaza, pentru a reduce disconfortul
-  nu se administreaza chimioterapice intravenos, in venele bratului, de partea sanului pentru care s-a practicat mastectomie urmata sau nu de roentgenoterapie.
-  asistenta sesizeaza fenomenele  neuro- si ototoxice digestive aparute si informeaza medicul;
-  monitorizeaza functiile vitale si  recolteaza sange si urina pentru evaluarea functiilor renale, hepatice si medulare;
-  hidrateaza suficient pacientul pentru a avea o buna diureza (ex: la administrarea cisplatinului, hidratarea se face cu  6-8  ore inainte,  prin administrarea de 1-2 litri de lichid, si provocarea diurezei cu manitol).


Administrarea antibioticelor

Antibioticele = substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza, avand proprietati bacteriostatice, bactericide sau antimicotice.

Chimioterapicele = substante care au actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat, fara a fi  toxice pentru organismul gazda.

Scopul administrarii este dat de actiunea lor: distrug microbii sau impiedica dezvoltarea lor, fara sa exercite vreun efect nociv asupra tesuturilor organismului.  
Avand actiune selectiva, administrarea antibioticelor trebuie sa fie precedata de identificarea germenului patogen cauzator al bolii si determinarea sensibilitatii lui la anbiotice (antibiograma).
In cazuri de urgenta, cand nu este timp pentru asteptarea rezultatelor de laborator, se poate incepe imediat tratamentul cu antibiotice cu spectru larg fara a se astepta identificarea germenului si testarea sensibilitatii sale fata  de medicamente. Tratamentul ulterior se va stabili numai dupa identificarea agentului cauzal si a sensibilitatii lui fata de antibiotice; dupa ce se obtine rezultatul de laborator, tratamentul se va continua conform antibiogramei.

Spectrul de activitate al antibioticelor:
-  ingust : penicilina, streptomicina, etc.
-  larg : tetraciclinele, cloramfenicol, etc.

Avand in vedere ca eliminarea antibioticelor si chimioterapicelor din organism  este destul de rapida, ritmul de administrare   va urmari mentinerea unei concentratii  eficiente in  sange, care sa actioneze in mod continuu asupra agentilor patogeni.
Ritmul de administrare indicat de medic (la 3-4 ore penicilina cristalina,  la 4-6 ore tetraciclina, cloramfenicolul, la 12-24 ore streptomicina) va fi respectat  cu strictete. In caz contrar, microorganismele patogene isi creeaza o rezistenta fata de antibiotice sau chimioterapice.
Cand se urmareste o absorbtie lenta a antibioticelor, acestea sunt inglobate  in anumite substante. De. exemplu, moldaminul, printr-o absorbtie lenta de la locul injectarii, are o actiune care dureaza  4-5 zile.

Antibioticele si chimioterapicele se prezinta sub forma de: 
- tablete ( ex: penicilina V),  
- capsule  operculate ( ex: ampicilina, oxacilina 250 mg, doxiciclina), 
- pulberi (ex: penicilina G 400.000 u.i.) , 
- siropuri, solutii injectabile (ex: gentamicina), 
- unguente ( ex: neomicina) .
Ele pot fi administrate pe diferite cai :
- calea   orala,   
- parenterala   (intramusculara,   intravenoasa), 
- intrarahidiana,   percutana,  in functie de scopul urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze  si compatibilitatea dintre medicament si calea de administrare (de exemplu, penicilina este distrusa  de sucul gastric,   cu    exceptia Penicilinei  V;   streptomicina nu se absoarbe la nivelul intestinului) ; calea intramusculara este preferata  pentru penicilina si streptomicina;
calea subcutanata nu se utilizeaza   pentru administrarea antibioticelor,  din cauza resorbtiei neregulate din acest tesut;
calea intravenoasa se utilizeaza pentru tetracicline injectabile
calea intrarahidiana se utilizeaza in cazuri grave de infectii meningiene.

Aplicarea locala a antibioticelor trebuie evitata, deoarece au un efect foarte puternic sensibilizant, iar daca totusi este necesara, se vor utiliza acelea care sunt mai putin sensibilizante (neomicina, gentamicina etc.).
Dozele de antibiotice trebuie strict respectate.
In cazul administrarii per orale, se imparte numarul tabletelor sau capsulelor la numarul prizelor. In cazul administrarii intramusculare este bine sa se dizolve numai cantitatea ce se injecteaza imediat, deoarece solutiile se degradeaza, iar administrarea lor devine mai dureroasa.
Daca insa  nu sunt la dispozitie flacoane de monodoze de medicament, se va dizolva deodata cantitatea necesara pentru 24 ore. Doza va fi impartita conform orarului de administrare in doze unice, egale care vor fi administrate la 4, 6, 12 ore etc. De exemplu, pantru a administra 1 600 000 u.i. la 6 h, se va calcula: 24 h : 6 h = 4 prize.
1 600 000 : 4 prize = 400 000 u.i./doza unica.

Cantitatile de antibiotice si chimioterapice se exprima in unitati si grame.
In asociatii de antibiotice, fiecare substanta este bine sa se administreze separat.

Administrarea antibioticelor si chimioterapicelor injectabile se va face respectandu-se cele mai riguroase conditii de asepsie pentru a nu introduce, in organismul partial sterilizat, germeni patogeni care ar putea produce o suprainfectie cu  urmari fatale.

Pulberile injectabile se dizolva in prealabil in lichidul de dizolvare. Seringa  se incarca intai cu solvent, dupa tehnica indicata, apoi se deschide fiola cu pulbere si se injecteaza in ea solventul; dupa dizolvarea completa se extrage continutul in seringa.

Antibioticele administrate per os trebuie asociate cu vitamina B complex,  iaurt, pentru a echilibra flora intenstinala.

In afara actiunii toxice pe care o au asupra organelor hematopoietice, a rinichiului etc. actualmente se citeaza cazuri de hipersensibilitate fata de anti­biotice si mai ales fata de penicilina, care poate produce reactii alergice, soc anafilactic, deces.
Pentru personalul care administreaza antibiotice exista pericolul de sensibilizare, recomandandu-se sa se lucreze cu manusi de cauciuc, masca etc.

Administrarea insulinei

Insulina este secretata de celulele beta, ale insulelor Langerhans ale pancreasului. Este singurul hormon hipoglicemiant cunoscut.
DEFINIȚIE
- Insulina este medicamentatul care asigură supraviețuirea pacienților cu diabet zaharat tip 1 şi controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (în creştere) dintre pacienții cu diabet zaharat 2 şi gravide cu diabet gestațional.

OBIECTIVE

- Promovarea şi menținerea stării de bine, clinic şi psihologic al pacienților

- Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice şi a cetoacidozei.


INDICAȚII

- Diabet zaharat tip 1 (indicație absolută )

- Diabet zaharat tip 2:

• Atunci când cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiante orale combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice

Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecții moderate sau severe)

• Pre- şi intra- şi postoperator când se suspendă medicația orală 
• În cazul contraindicațiilor preparatelor orale (insuficiența hepatică şi renal )
• Reacții adverse ale unor preparate orale
- Diabetul zaharat gestațional care nu se rezolvă prin dietă
- Urgențe hiperglicemice (cetoacidoză , hiperglicemie osmolară)

TIPURI DE INSULINĂ

- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu acțiune scurtă sunt singurele care se folosesc în situații de urgență metabolică pentru că se pot administra intravenos, acționând în mai puțin de 10 min. 

- Insuline intermediare (cu acțiune prelungită ): Monotard, Insulatard, Humulin basal, Insuman basal

- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long.

- Insuline premixate (cu acțiune rapidă şi intermediară ). Mixtard. Humulin.Insuman Comb .

PĂSTRAREA INSULINEI
- Se păstrează de regulă la frigider între 2 - 8°, nu în congelator sau aproape de acesta.
- În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nu se încălzeşte înainte de administrare.
- Flaconul integru şi/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub 30° la întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depăşit se pierde valabilitatea.

STABILIREA DOZEI ŞI TIPULUI DE INSULINĂ
- Se face de către medic, individualizat
- Medicul instruieşte pacientul cum să-şi ajusteze dozele în funcție de conținutul de hidrocarbonați din dietă
- Tipul de insulină este ales în funcție de toleranța pacientului
- Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic

PRECAUȚII GENERALE
- Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele rapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fără flocoane. Prezența flocoanelor presupune schimbarea flaconului.
- Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în poziție orizontală şi rulare blând între palme de 30-40 de ori. Agitația în poziție verticală produce bule şi imperfecțiuni la dozare. Dacă nu se omogenizează , nu se administrează .
- Nu se amestecă insuline cu concentrații diferite şi nici tipuri diferite de insulină. Dacă este necesar se folosesc seringi separate.

PRECAUȚII SPECIALE
 
- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situații de urgență metabolică , în stări febrile, boli infecțioase, traumatisme, intervenții chirurgicale.
- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrând în acțiune în mai puțin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. şi I.M.
Alegerea locului în funcție de tipul de insulina:
Pentru insulinele rapide - abdominal - cu excepția a 5 cm în jurul ombilicului, zonă în care absorbția e cea mai rapidă 
• Insuline intermediare: coapsă , fesă
• Pentru pacienții slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zona deltoidiană şi coapsă , într-un unghi de 45°
• În regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face începând sub un unghi de 90°
- Exercițiul fizic creşte rata absorbției prin creşterea fluxului sanguin
- Deasemenea expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă ) favorizează absorbția mai rapidă şi glucidele se administrează cu câteva minute mai devreme
- Expunerea la frig încetineşte absorbția, alimentele fiind administrate cu câteva minute mai târziu.
- Rotația locului de injecție (în aceeaşi arie ținând seama de timpul de absorbție al insulinei) este important pentru prevenirea complicațiilor (lipohipertrofia -depunere excesivă de grăsime sau lipoatrofia - topirea țesutului grăsos subcutanat).
- Dacă sângerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără să se maseze pentru a nu grăbi absorbția insulinei
Reducerea durerii este posibilă dacă:
• Soluția se injectează la temperatura camerei
• Aerul se elimină corect
• Zona se spală sau se dă cu alcool şi se aşteaptă evaporarea
• Zona trebuie să fie relaxată 
• Pătrunderea în piele se face rapid
• Nu se schimbă direcția acului
• Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) în funcție de regiune

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
- Pot apare complicații:
Hipoglicemia - pacientul trebuie să aibă asupra lui 15 gr hidrocarbonați (3bucăți de zahăr)
Edemul insulinic - apare la pacienții nou descoperiți din cauza retenției hidrosaline la începutul inițierii tratamentului cu insulină
Lipodistrofia hipertrofică - creşterea în volum a țesutului adipos nevascularizat ceea ce încetineşte mult absorbția insulinei 
Lipodistrofia atrofică - diminuarea țesutului adipos subcutanat la locul administrării insulinei, mai frecvent la femeile tinere
Alergia locală - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros
Alergia generalizată - de la urticarie până la şocul anafilactic

Cu excepția hipoglicemiei pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fi interpretate şi evaluate de medicul specialist.