miercuri, 10 decembrie 2014

Lectie de VIATA

Se întâmplă cu adevărat, în şoala noastră, SPS „MOLDOVA” Roman

Toti oamenii pe care îi întâlnim pe cale au povestea lor, şcoala vietii lor, bucurii, drame, lacrimi, reuşite, nereuşite, traume etc.

Întotdeauna mi-a placut să iau lecţii, de la profesori, şefi, colegi, prieteni, elevi, cersetori, copii...dar nu credeam ca pot învaţa o lecţie atât de frumoasă de la o persoana care se luptă cu viaţa, pentru care viaţa a fost un drum plin de încercări, care primeşte ajutor financiar pentru a beneficia de curele de tratament din străinatate, dar, renunţă la sine pentru a trăi bucuria zâmbetului de pe chipul unui copilaş. Un caz impresionant din care toti avem de învatat. Noi, oamenii sănătosi care nu stim să pretuim viata, bucuria de a trăi,  pentru ca, noi considerăm, e un drept care ni se cuvine.
Bejan Marian Ioan are o poveste tragică, a fost diagnosticat cu CANCER LIMFATIC in urma cu 4 ani. Dupa incercari foarte dureroase (ca efect al investigaţiilor şi medicaţiei) fizice si psihice  de a se salva, intelege rostul vietii, darul nepretuit oferit de Dumnezeu,  miracolul de a supravietui unei boli necrutatoare. A invins pentru ca a crezut!
Privesc la bucuria lui de a face bucurii, in conditiile in care Marian are in continuare nevoie de suport material pentru a lupta cu boala, daruieşte cadouri in valoare de 500 ron copiilor cu dizabilităţi, daruieşte calculatorul personal unor persoane nevoiaşe. Traieşte bucuria  de a dărui.
Aud, privesc, ascult...există oameni minunaţi! Aş vrea să pot să spun un cuvânt de mângaiere acestui minunat om care se luptă pentru viaţă, care îşi priveşte mama luptând pentru viaţă, diagnosticată şi ea cu Neo mamar dr. extirpat, metastazat la ficat, plămâni, oase şi leziuni cerebrale. Ce cuvânt poate fi suficient? Trebuie să-l inventez...
Marian are ingredientele necesare pentru a învinge: DRAGOSTEA, NĂDEJDEA ŞI CREDINŢA. Noi te vom urma, eşti un exemplu. Lecţii peste lecţii. Învăţăm.
Multumesc, Doamne, ca ne-ai aratat câte avem pentru care nu îţi multumim! Ce lectie, ce oameni deosebiti scoti în calea noastră! Şi nu ne laşi, doar inimă de simţit să avem, minte pentru a gândi şi ochi pentru a vedea frumuseţea lucrurilor tale, frumuseţea din sufletul oamnenilor frumoşi.

Marian este elev al şcolii postileale sanitare „MOLDOVA” Roman, anul II, AMG, absolventul Seminarului Teologic Sfântul Gheorghe din Roman şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Oradea.
Marian  din 2010 a primit diagnosticul de Limfom Hodgkin clasic – scleroză nodulară, iar de atunci, viaţa sa nu a mai fost la fel. Într-o zi, la 27 de ani, în luna noiembrie 2009, Marian a început să tuşească. A luat tratament, dar tusea se acutizat. În februarie 2010 a mers la Iaşi, la o clinică particulară, pentru a face o tomografie, unde a fost primit diagnosticul sus mentionat. Ingrijorat a mers la Târgu Mureş unde a fost diagnosticat  cu tumoră mediastinală dreaptă gigantă polilombată.
După încă o lună de aşteptări, a primit rezultatele de la examenul histopatologic. Verdictul a venit ca un  trăznet pentru Marian şi familia sa – suferea de boala Castelman de tip angiofolicular, o boală deosebit de rară, pentru care nu era un tratament bine definit.  A plecat în Bucureşti, la Institutul «Victor Babeş», unde a fost diagnosticat de Limfom Hodgkin clasic – scleroză nodulară tip II BNLI, cu arii pseudosinciţiale.
A căutat răspunsuri în Ungaria - observând că prima cură de chimioterapie nu a avut succes şi având două diagnostice diferite puse în România, Marian a crezut că este din nou o greşeală şi a decis să meargă în Ungaria, la Institutul Naţional de Oncologie diagnosticul era identic cu cel dat de Institutul din Bucureşti –  Limfom Hodgkin.
A ajuns la «Istituto di Ematologia e Oncologia Medica Seràgnoli, Policlinico S. Orsola». Medicul de acolo i-a recomandat un tratament experimental, însă, pentru acesta, trebuia să mai facă în ţară autotransplant de celule stem.
Pe 3 iunie a primit autogrefa – celule stem hematopoietice. După câteva zile, trebuia să vadă dacă autotransplantul a avut rezultate, aşa că s-a internat din nou la Spitalul Clinic Colțea, din Bucureşti, pentru evaluare. A făcut tomografie, însă rezultatul era mai rău decât înainte de autotransplant. Întrucât examinarea nu era foarte concludentă, i s-a recomandat o examinare PET-CT . După ce a făcut şi această examinare, a primit un răspuns fulgerător. Starea i se înrăutăţise dramatic. Cancerul se răspândise în 15-16 locuri din organism.
Singura variantă mai rămăsese tratamentul experimental din Italia.  Aici a intervenit o problema acută, cea financiară. Acel tratament nu exista în ţară şi nu i s-a putut acorda certificatul E 112, care îi dădea posibilitatea de a folosi asigurarea de sănătate. Marian era nevoit să plătească acest tratament, avionul, spitalizarea, sumă pe care nici el, nici familia sa nu şi-o permitea. În final, cu ajutorul mai multor oameni de suflet, a reuşit să facă rost de banii necesari. Tratamentul se desfăşura pe perioadă de 16 cure şi se făcea cu Brentuximab Vedotin SGN 35, un anticorp monoclonal. Până acum, sumele cheltuite s-au situat cu mult peste 200.000 de euro. 
La începutul tratamentului au fost momente de îndoială, după trei luni medicii aveau veşti proaste, boala recidivase în zona cervicală şi subaxilar dr., motiv pentru care i s-a recomandat o nouă serie de chimioterapie, 6 cure cu Bendamustine (Levact), cure pe care organismul nu le mai tolera. Dar s-a meritat atât costul ridicat al tratamentului, cât şi  efortul de a tolera efectele negative ale tratamentui (efecte care cei drept uneori îi puneau viaţa în pericol, ajungându-se până la şoc anafilactic), pentru că ultimele rezultate obţinute la controalele efectuate în Italia, au adus veşti bune pentru Marian, tratamentul experimental a decurs bine, după aplicarea celor şase cure, medicii i-au dat primul răspuns pozitiv, 80% remisie.  

 Rezumatul poveştii lui Marian

„Era în luna noiembrie 2009 când am inceput să tusesc...Am mers la medici, tratamente peste tratamente, însă nimic. În februarie 2010 m-am hotarat să merg la Iași, la clinica Arcadia, pentru un CT (computer tomograf). Din acest moment lumea mea s-a descompus. Mi s-a recomandat imediat puncție sau biopsie din mediastin deoarece aveam mari formațiuni nodulare.
la Targu-Mureș am fost trecut pe lista de intervenție chirurgicală diagnosticat cu „tumora mediastinală dreapta giganta polilombată”.
Rezultatele de la examenu histopatologic: boala „CASTELMAN de tip angiofolicular”, o boala deosebit de rară, fără un tratament bine definit. La București la Insitutul „Victor Babes” diagnosticul a fost „Limfom Hodgkin clasic-scleroza nodulară (tip II BNLI-cu arii pseudosincitiale”, un diagnostic nu foarte bun, însă pentru care se știa un tratament exact. Am prins curaj și am plecat la București la Spitalul de Urgență „Dr. Agrippa Ionescu” (la dr.Simona Crintea ) unde am început CHIMIOTERAPIA specifică diagnosticului ce îl obținusem de la Institutul „Victor Babeș” aceasta fiind cu ABVD. Când a trebuit să repet CT-ul, pentru a vedea daca tratamentul are efect, rezultatul a căzut groaznic, nici cel mai mic efect benefic nu s-a văzut, nimic nu dispăruse, tumora nici măcar nu se micșorase. Observând că prima cură de chimioterapie nu a avut succes și având două diagnostice diferite, am crezut că este din nou o greașeală și m-am hotărât să merg în Ungaria la INSTITUTUL NATONAL DE ONCOLOGIE, răspunsul identic cu cel dat de Institutul „Victor Babeș” (aveam Limfom Hodgkin). Am sunat la Spitalul Clinic Colțea din București, am și inceput chimioterapia cu BEACOPP. După trei luni de chin a urmat clipa mult asteptată un nou CT să vedem dacă boala raspunde la tratament, însă, din pacate, nici această cura nu a adus nici o ameliorare. Am inceput o noua cură cu DHAP, mai agresivă. La sfarșitul curei a 2-a medicii au hotărât să facem un nou CT să vedem daca are rost să continuam. Rezultatul a fost total negativ, că și celelalte. NICI O AMELIORARE. A doua zi după aflarea rezultatului trebuia să plec acasă, însă doamna doctor a venit în salon spunandu-mi că a vorbit cu o colega care este medic și mi-a sugerat să merg în Italia pentru  „second opinion”. Am primit bucuros vestea, mai ales că am fost trimis către un medic foarte bun Dr. Sante Tura de la „Istituto di Ematologia e Oncologia Medica “Seràgnoli”, Policlinico S. Orsola”.
Așa am plecat în Italia, m-am întâlnit cu domnul doctor care m-a consultat, mi-a cerut lamele și blocurile de parafină pentru o nouă reexaminare și mi-a recomandat un tratament experimental, însă pentru aceasta trebuia să mai fac în țară AUTOTRANSPLANT DE CELULE STEM. Pe data de 19-01-2011 am fost internat la doamna Dr.Varady Zsofia, unde au urmat alte două săptămâni de CHIN. Am început tratamentul cu IGEV, un tratament mai agresiv și în doze ridicate, pentru a obține acele CELULE STEM.
După două săptămâni am fost externat, însă trebuia să mai continui chimeoterapia cu IGEV până când eram programat pentru autotransplant. Încă două luni am facut terapia la Spitalui Clinic Colțea, după care rugându-ma să nu ajung la autotransplant, am mai facut un CT, însă rezultatul nu a fost favorabil mie. TREBUIA SĂ FAC AUTOTRANSPLANTUL.
Așa că în data de 25-05-2011 am fost internat pentru efectuarea de autotransplant. Știam că trebuie să stau izolat trei săptămâni fără vizite, fără ieșit din salon, fără nimic comun, doar eu, asistentele și medicii. Am început tratamentul de condițioanare de tip BEAM pentru a putea face autotransplantul în bune condiții. Zilele deveneau mai lungi, starea mea se deteriora, valorile hemogramei se duceau înspre „0”
În data de 03-06-2011 am primit autogrefa (celule stem hematopoietice), după care a doua zi mi s-a pus un tratament numit BCNU, timp în care am suferit hipotensiune, tahicardie, eritem și vertij, însă trebuia să mestec cuburi de gheata continuu, cca două ore și jumatate, pentru a nu mi se arde mucoasa.
A venit clipa când trebuia să vedem dacă avem rezultate la autotransplant, așa că m-am internat din nou la Spital Clinic Colțea pentru evaluare. Am facut CT, însă rezultatul era mai rău decât înainte de autotransplant. Dar nu arăta foarte concludent, de aceea mi s-a recomandat examinare PET-CT . Am plecat pentru întocmirea dosarului, am așteptat aprobări și pe data de 26-10-2011 am efectuat această scanare. Am primit raspunsul care a căzut că un fulger. Starea se înrăutățise dramatic CANCERUL se răspândise în 15-16 locuri din organism. Medicul a dat din cap semn că nu mai sunt mari șanse de supraviețuire mai ales că facusem atâta CHIMEOTERAPIE. Singura variantă a mai ramas tratamentul experimental din Italia. S-a luat legătura cu medicii de acolo și am fost programat pentru data de 24-11-2011 la începerea primei cure. Însă aici a intervenit o problema acută, PROBLEMA FINANCIARĂ, deoarece acest tratament nu exista în țară nu mi s-a putut acorda certificatul E 112 care imi dadea posibilitatea de a folosi asigurarea de sănătate ce o am prin contract individual la CNAS. Așa că sunt nevoit să imi plătesc acest tratament, avionul, spitalizarea, suma care nu mi-o pot permite nici eu, nici familia mea. Tratamentul acesta se desfășoară pe perioada de 16 cure, tratamentul este cu Brentuximab Vedotin SGN 35 un anticorp monoclonal.
Am început tratamentul, iar după trei cure am facut PET/CT. Abia acum, după aproape doi ani și jumătate de chin mi-au dat primele rezultate pozitive. Tumorile s-au micșorat, unii ganglioni apăruți după autotransplant au disparut. Mai am de facut încă 9 cure de tratament și suma strânsă s-a epuizat.”

Deşi suma s-a epuizat, deşi Marian lupta în continuare cu boala zi de zi, deşi are nevoie de o sumă foarte mare de bani pentru tratamentul personal şi al mamei sale, care nu este compensat de Casa de Asigurări, ne arată o dovadă vie de IUBIRE pentru aproapele, acum în prag de Sărbători, ne arată că nu există: NU POT, NU AM. Marian ne demostrează cum e sa dăruieşti de unde nu ai, cum e să dăruieşti din ceea ce eşti.

Tratamenul foarte costisitor, durerile greu de suportat, nu au reuşit să zdruncine credinţa lui Marian, aceea că merită să lupţi până în ultima clipă. Credinţa în Dumnezeu a fost mai presus de rezultatele negative de la investigaţii, mai presus de durerile fizice determinate de tratament, a crezut că se va vindeca şi rezultatele au susţinut credinţa lui. Astazi Marian este optimist.

 "Viaţa merită trăită! Vreau să mă bucur de fiecare clipă. Am câştigat-o cu un preţ mult prea mare şi-i cunosc valoarea. Vreau să aduc bucuria în sufletul copiilor abandonaţi, a persoanelor cu dizabilităţi, a familiilor nevoiaşe. Vreau să aduc zâmbetul pe chipul persoanelor fără motiv să zâmbească.  Vreau să le arăt că putem găsi motive pentru a merge mai departe chiar şi atunci când viaţa pare nedreaptă. Să înţeleagă că bogăţia vine din suflet şi acolo unde este credinţă totul e posibil. Eu sunt dovada vie a dragostei Divine.  Am primit mult, mult trebuie să ofer. Viaţa e un dar ce trebuie apreciat. Şi eu am trecut de la agonie la extaz. Am trăit sentimentul de disperare când medicii nu îmi mai ofereau nicio şansă de supravieţuire, am trăit momentul marii realizări de a ajunge la 80% remisie. Nu mă pot preface că nu am văzut minuni. Şi dacă ele tot există, am datoria de a le face cunoscute. Mă raportez la cuvintele Mântuitorului şi încerc să înbin ceea ce am învăţat cu ceea ce am experimentat în ultimii ani de suferinţă. La Facultatea de Teologie am învăţat că nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina."Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri."Matei 5:14-16. La evanghelia după Luca, cap 12, 48 Mântuitorul ne îndeamnă să înmulţim darul primit pentru că "Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere"  Relevantă este aici şi pilda talanţilor. Talanţii, reprezintă darurile pe care Domnul Iisus le împarte celor credincioşi. Toti primim talanţi (daruri). Unii primesc mai mult, alţii mai puţin. Dar nimeni nu este lipsit de dar. Ni se încredinţează atât cât putem înmulţi. Dumnezeu nu druieşte cu zgârcenie, dă fiecaruia după puterea lui (I Petru 4, 10).  Dumnezeu mi-a dat un dar, ce sa fac cu el? Îl ţin şi îl restitui la Judecată, pentru că atunci ce e al Lui va fi al Lui? Aceştia sunt oamenii care trăiesc în neutralitate. În concepţia noastră creştină, răul nu are fiinţă. Fiinţa are binele. Acolo unde binele lipseşte, se instalează răul. Nimeni nu poate să spună: nu fac bine, nu fac rău, nu mă interesează ce face vecinul meu, nu intru în nici un fel de comert spiritual cu el, nu-l ajut si nu-i cer niciodată ajutorul. A nu face bine înseamnă a fi partaş răului, căci unde lipseşte binele, se înstăpaneşte răul. Dacă nu-ţi pasă că vecinul tau este bolnav,  nu faci voia Domnului. Daca nu-ti pasă că vecinul tău trăieşte în sărăcie şi poate un mic ajutor din partea ta l-ar salva, ai facut voia celui rău. In materie de bine şi de rău, de mântuire şi de pierzanie, nu există zona neutră, zonă gri, pentru că toţi suntem făcuţi cu darul lui Dumnezeu şi Dumnezeu ne cere să fim lucrători. Creştinismul e religie activă. Iisus Hristos a fost activ. Să avem în suflete lumină şi să săvârşim faptele luminii. Dumnezeu ne-a creat pentru ÎMPREUNĂ LUCRARE iar nu pentru decor." a relatat Marian. 

Marian este recunoscător tuturor celor care l-au ajutat şi susţinut pentru a se bucura de ziua de astăzi, în primul rând lui Dumnezeu, apoi celor care l-au susţinut financiar pentru a face posibil accesul la tratament, medicilor care l-au tratat, familiei, prietenilor şi colegilor care i-au fost mereu alaturi şi i-au oferit suportul necesar pentru a merge mai departe. Astăzi datorită miracolului în care a crezut, datorită susţinerii sus menţionate, participă la cursuri alături de colegi, doreşte să acumuleze cât mai multe informaţii pentru a fi alături de pacienţi, pentru a vindeca durerea fizică şi sufletească, pe care foarte bine le înţelege, îşi doreşte să salveze vieţi, să uşureze suferinţa celor din secţiile de Oncologie.
Marian participă cu entuziasm la activităţile desfăşurate în cadrul şcolii postileale sanitare „MOLDOVA”, pe lângă donaţiile făcute, a luat iniţiativa alături de elevii anului III AMG să strângă mai multe fonduri pentru copiii nevoiaşi. Să le urmăm exemplul! 
Cu ocazia activităţilor caritabile am avut ocazia să descopăr câtă disponibilitate există din partea elevilor de a face fapte bune şi bucurii. Mă bucur că am descoperit şi această latură a elevilor, pe lângă conştiinciozitatea, responsabilitatea, determinarea pentru pregătirea temeinică pe care am descoperit-o la ei pe parcursul celor trei ani. E foarte importantă latura umană, empatia şi dărirea în sistemul sanitar. Viitorul e pe mâini bune!

                                             Diana Radauceanu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu