vineri, 21 noiembrie 2014

STOPUL CARDIO-RESPIRATOR

IMPORTANT DE REŢINUT!!!

Oprirea respiratiei (stopul respirator) şi oprirea inimii (stopul cardiac), deci încetarea atât a funcţiei respiratorii, cât şi a funcţiei cardiace, duc la stopul cardiorespirator care corespunde cu moartea clinică.

Oprirea într-o primă etapă a respiraţiei ( stopul respirator ) fără oprirea inimii, deci cu prezenţa pulsului bun la artera carotidă, permite pe un interval variabil ( 3 – 10 minute sau chiar 12 minute ) ca reanimarea respiratorie să aibă succes.


Cauzele stopului respirator:
OBSTRUCŢIA CĂILOR AERIENE
Obstructia cailor aeriene poate fi completa sau partiala. Obstructia completa a cailor respiratorii va duce rapid la un stop cardiac. Obstructia lor partiala precede adesea obstructia lor totala. Obstructia partiala a cailor aeriene poate duce la edem cerebral sau pulmonar, la epuizare, la apnee secundara si la leziuni hipoxice ale creierului precum si la un stop cardiac.

PRINTRE CAUZELE OBSTRUCŢIEI CĂILOR RESPIRATORII PUTEM INCLUDE:
  • Sângele
  • Voma
  • Corpii straini (de exemplu dinti, alimente)
  • Traumatisme directe ale fetei sau gâtului
  • Tulburari ale sistemului nervos central
  • Epiglotita
  • Tumefierea faringelui (infectii, edem)
  • Laringospasmul
  • Bronhospasmul
  • Hipersecretia bronsica
Tulburarile sistemului nervos central pot duce la pierderea controlului asupra cailor respiratorii. Cauzele acestora ar putea fi traumatismele craniocerebrale si patologia intracerebrala, hipercarbia, efectul nociv al tulburarilor metabolice (diabetul) si drogurile, incluzând aici alcoolul, halucinogenele si agentii anestezici.
Laringospasmul poate apare la stimularea cailor respiratorii superioare ale unui pacient obnubilat, dar care si-a pastrat intacte reflexele cailor aeriene.

Stopul cardiac este urmat invariabil şi de stopul respirator în 20 – 30 de secunde.

Din punct de vedere practic, înseamnă că există reanimare respiratorie fără compresii sternale, în opriri accidentale ale respiraţiei cu hemodinamica ( circulaţie sanguină ) păstrată, dar nu exista compresii sternale fără respiraţie artificială, pentru că odată cu stopul cardiac se opreşte rapid şi respiraţia.

Moartea clinică începe odată cu stopul cardiac, care determină şi oprirea circulaţiei cerebrale. Este deosebit de important de ştiut că moartea clinică este un proces reversibil şi victimă poate reveni complet la o viaţă normală dacă i se acorda primul ajutor competent în timp util.

Moartea clinică ( intervalul în care se poate începe resuscitarea cardiorespiratorie cu unele şanse) durează 3 – 4 minute sau mai mult, în funcţie de cauză instalării ( până la 2 ore în cazul hipotermiei ).

Orice întârziere în acordarea primului ajutor eficient duce, după acest interval, datorită lipsei de oxigen în creier, la moartea biologică, adică la moartea definitivă, ireversibilă a victimei ( leziuni ireversibile în creier şi alte organe, midriaza fixa, apariţia petelor cadaverice).

Stopul cardiac → încetare spontană ireversibilă a unei activităţi cardiace eficace, care antrenează o oprire a perfuzării organelor vitale.

Cauze:
- boli cardiace ischemice;
- cardiomiopatii;
- infarctul miocardic;
- tulburări severe de ritm cardiac (fibrilaţia ventriculară, tahicardia ventriculară, asistolia);
- stopul respirator;
- hemoragii masive;
- intoxicaţiile cu substanţe toxice care duc la depresiuni miocardice;
- electrocutare ( fibrilaţie ventriculară );
- embolie pulmonară;

Alte cauze ale instalării stopului cardiorespirator, cauze secundare sunt cele în care inima este afectată indirect, originea patologiei fiind la nivelul altor organe şi sisteme. Această patologie poate avea unefect acut sau cronic asupra cordului:
- AVC ischemic sau hemoragic;
- stări terminale ale unor boli cu evoluţie cronică:
– insuficientă pulmonară cronică;
– insuficientă cardiacă congestiva decompensata;
– boli canceroase în stadiu terminal;
– ciroza hepatică decompensata.

Semnele care prevestesc apariţia unui stop cardiac sunt:
-  durere severă toracică anterioară sau posterioară;
– scăderea progresivă a tensiunii arteriale;
– dificultăţi de respiraţie;
– cianoza buzelor, vârfului degetelor, lobului urechii;
– privire fixă, orientată în sus;
– bătăi neregulate ale inimii;

Semnele caracteristice stopului cardio- respirator deja instalat:
- oprirea miscărilor respiratorii, toracice şi abdominale;
- încetarea bătăilor inimii
- pierderea conştientei ( colapsul );
– absenţa pulsului la arterele mari ( carotida, femurală ) şi a zgomotelor cardiace;
– tensiunea arterială nemăsurabila;
– paloare urmată brusc de cianoza;
– creşterea diametrului pupilelor, midriază, cu globi oculari imobili;
– relaxarea complată a musculaturii, inclusiv a sfincterelor.

Bibliografie:
Lucretia Titirca, Urgente medico - chirurgicale, Edit. Medicala, Bucuresti, 2008

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu