duminică, 19 octombrie 2014

Sistemul nervos simpatic are rol in situatii de stres pregatind organismul pentru "lupta sau fuga"

Sistemul Nervos Vegetativ (Sistemul Nervos Autonom). Acesta este reprezentat de inervatiile aferente si eferente a organelor viscerale: - neuronii colinergici (mesager chimic acetilcolina); de culoare rosie - neuronii adrenergici (mesager chimic epinefrina); cu verde - neuroni aferenti; cu linii solide sunt reprezentate fibre preganglionice eferente; cu linii punctate sunt fibre postganglionare eferente. (1) corpul ciliar si irisul; (2) ganglionul ciliar; (3) glanda lacrimala; (4) ganglionul lui Meckel; (5) glanda sublinguala; (6) glanda submaxilara; (7) ganglionul otic; (8) glanda parotida; (9) inima; (10) trahee, bronhii, plamani si vase pulmonare; (11) ficat, caile biliare si pancreas; (12) splina; (13) ganglionul celiac (semilunar); (14) marele nerv splahnic; (15) micul nerv splahnic; (16) medulosuprarenala; (17) rinichi si uretere;  (18) stomac; (19) colonul distal; (20) rect; (21) ganglion mezenteric superior; (22) vezica urinara; (23) organe genitale externe; (24) ganglion mezenteric inferior; (25) ramuri ale vaselor sanguine si ai foliculilor pilari ai membrului inferior si eferente vezicii urinare; (26) nuclei bulbari; (27) maduva spinarii la nivelul coloanei cervicale;  (28) maduva spinarii la nivelul toracelui; (29) maduva spinarii la nivelul coloanei lombare; (30) maduva spinarii la nivelul coloanei sacrale; (31) ganglionul geniculat; (32) urechea medie; (33) ganglionul inferior pe care-l formeaza nervul glosofaringian (ganglion senzitiv sau parasimpatic); (34) uvula; (35) amigdala palatina; (36) limba; (37) ganglion nodular; (38) trahee; (39) plaman; (40) nervul frenic; (41) stomac; (42) intestin; (43) diafragma; (44) uter; (45) colon' (46) sfincterele vezicii urinare; (47) ovare; (48) fibre aferente ale vezicii urinare si fibre segmentare postganglionare adrenergice si colinergice ce provin de la ganglionii paravertebrali si indreptate catre vasele de sange ale glandelor sudoripare si ale foliculilor firelor de par prin intermediul ramurilor gri si nervii spinali. Nucleele  corespunzatoare: (I) nervilor encefalici; (II) nervul oculomotor; (VII) nervul facial; (IX) nervul glosofaringian; (X)  nervul vag.
Sistemul nervos simpatic are rol in situatii de stres cu toate aspectele unei secretii crescute de adrenalina (organismul fiind intr-o stare de alarma); un rol antagonist de echilibrare a acestor procese il are sistemul nervos parasimpatic. De foarte multe ori, aceste doua componente se intrepatrund. Majoritatea nervilor au o componenta somatica, dar si una vegetativa. De exemplu, nervul facial are o componenta somatica, pentru ca inerveaza musculatura mimicii, dar are si o functie vegetativa, prin controlul functiei glandei lacrimale si a glandelor salivare sublinguala si submandibulara.

Prin descarcari adrenergice, sistemul nervos simpatic contribuie permanent la mentinerea tonusului vascular. Se considera ca rolul cel mai important consta in interventia sa in situatii speciale, de pericol, cand au loc descarcari masive, pregatind organismul pentru "lupta sau fuga".
Reactia de fuga sau lupta mai este cunoscuta si sub numele de "raspunsul simpato-adrenal". In cazul activarii se secreta acetilcolina care activeaza secretia de adrenalina (epinefrina) si noradrenalina (norepinefrina). Acestea sunt eliberate in sange. Sistemul nervos simpatic actioneaza autonom, fara control constient, si pregateste corpul pentru actiuni in situatii periculoase:
*       cresterea ritmului cardiac;
*       constrictia vaselor sanguine;
*       dilatarea pupilelor;
*       piloerectia (pielea gainii);
*       dilatarea bronhiilor;
*       scaderea motilitatii intestinului gros;
*       cresterea transpiratiei;
*       cresterea presiunii sanguine.
Astfel, activitatea cardiaca este intensificata, tensiunea arteriala sporeste, ceea ce determina o perfuzare mai buna cu sange a muschilor si organelor vitale; glicemia creste, la fel si concentratia acizilor grasi plasmatici, furnizand in felul acesta o cantitate mai mare de energie; vasoconstrictie cutanata, a carei rezultat este redistribuirea sangelui pe teritoriul coronarian si cerebral, iar sangerarile la nivelul plagilor diminueaza; bronhiile se dilata, ceea ce permite patrunderea mai usoara si in cantitate sporita a aerului in plaman si o hematoza mai buna; dilatatie pupilara si patrunderea in receptorul vizual a unei cantitati mai mari de lumina.
Muschii scheletici, pe langa inervatia lor somatica functionala, au si o inervatie trofica ce influenteaza capacitatea lor de munca; unele fibre postganglionare simpatice trec prin ramul comunicant cenusiu, se alatura fibrelor somatice ale nervului rahidian si merg impreuna cu acestea la muschii scheletici.
Asa se explica cresterea amplitudinilor contractile, la un muschi obosit cu putere de contractie scazuta, dupa aplicarea de excitatii pe fibrele lui simpatice; prin aceste excitatii au fost stimulate procesele biochimice musculare eliberatoare de energie.
Din cele relatate se poate constata ca sistemul simpatic indeplineste functii motorii, secretorii si trofice. Stimularea simpaticului are ca efect general o crestere a reactiilor catabolice. Transmiterea impulsului nervos simpatic se face cu ajutorul noradrenalinei.
Asupra modului de actiune a catecolaminelor la nivelul tesuturilor, in prezent, este admisa explicatia conform careia, la nivelul organelor, inervate de filete simpatice, ar exista doua tipuri de receptori celulari: alfa-receptori si beta-receptori.
*       Alfa-receptorii, activati mai ales de noradrenalina, produc contractia muschilor netezi, in special, acelea din peretii arteriolelor. Acelasi efect excitator, il poate avea si adrenalina, dar numai in doze mari;
*       Beta-receptorii, sensibili numai la adrenalina, produc efect inhibitor.
Exista o serie de substante care au un efect asemanator stimularii simpaticului si se numesc simpaticomimetice. Unele din aceste substante actioneaza direct asupra efectorului, iar altele, prin intermediul fibrei postganglionare (ex. efedrina), declansand eliberarea de catecolamine. Sunt si substante simpaticolitice, care actioneaza asupra organului efector, blocand fie alfa-receptorii (ex. ergotamina), fie beta-receptorii (ex. diclorizoprenalina).
Sistemul nervos vegetativ simpatic actioneaza prin mobilizarea mijloacelor de aparare a organismului contra factorilor de mediu, avand un puternic caracter energotrop (eliberator de energie), punand organismul intr-o mai buna stare de lupta si de rezistenta. Astfel, determina:
*       midriaza (marirea diametrului pupilar);
*       hiposecretie salivara;
*       hipersecretie tiroidiana;
*       tahipnee si bronhodilatatie;
*       tahicardie;
*       reducerea secretiilor digestive;
*       hiperglicemie;
*       horipilatie;
*       vasoconstrictie periferica;
*       sudoratie;

*       accelerarea catabolismului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu