duminică, 17 august 2014

Pe scurt despre bolile infecto-contagioase

MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS

Cum să mă apăr singur?
Lumea vie se împarte în macroorganisme (omul şi animalele) şi microorganisme pe care le vom denumi cu un termen general microbi în care se încadrează: bacteriile, virusurile, micoplasmele, metazoarele, protozoarele etc.
Să clarificăm o serie de termeni des vehiculaţi în jurul nostru şi uşor confundaţi, uneori greşit utilizaţi şi anume:
- infecţia - este interacţiunea dintre un macro şi un microorganism când există condiţii corespunzătoare pentru multiplicarea celui din urmă şi care evoluează prin una din formele clinice (uşoare, medii, subclinice, grave, letale);
- contaminarea - înseamnă prezenţa unui microorganism pe un obiect, pe o suprafaţă, într-un factor de mediu: o masă este contaminată, un cearceaf, un aliment, o carte, apa, aerul etc. pot fi contaminate;
- poluarea - înseamnă prezenţa unui agent nociv (un gaz, fum, pulbere, radiaţii) dar nu infecţios care se poate afla în unul din factorii de mediu - aer, apă, sol, aliment;
- proces epidemiologic - ia naştere când infecţia interesează un grup populaţional, o colectivitate umană. În acest caz trebuie să regăsim trei verigi:
1. O sursă de agent infecţios care poate fi omul sau un animal bolnav, un eliminator de microbi fără a avea semne de boală.
2. O cale de transmitere de le sursă la alte persoane, cale ce poate fi directă, fie prin intermediul aerului, apei, alimentului, a seringii şi a altui instrumentar medical şi nemedical, obiecte diverse, de la partener sexual, de la mamă la făt etc.
3. Receptivitatea - cei la care prin diversele căi enumerate mai sus poate ajunge agentul infecţios, să se răspândească, să ia amploare şi să cuprindă chiar întreg globul, când vorbim de o pandemie ce poate apărea îndeosebi în gripă.
Ca să mă pot feri de boli infecţioase trebuie să cunosc în ce mod se elimină microbul de la cei bolnavi sau purtători şi cum poate ajunge în organismul meu.
ELIMINAREA din organism se face prin cele mai diverse moduri: prin tuse, strănut, vorbit când se elimină secreţii nazofaringiene responsabile de boli ce se transmit pe calea aerului, prin scaun, vomă pentru bolile ce se transmit pe cale fecal-orală (pe cale digestivă prin înghiţire) prin piele, secreţii diverse din plăgi, prin secreţii genitale, prin urină, sânge etc.
CĂILE DE PĂTRUNDERE ÎN ORGANISM ale unui agent infecţios sunt de asemenea nenumărate: pe cale respiratorie, digestivă, genitală, parenterală (orice cale care o ocoleşte pe cea digestivă sau enterală cum ar fi: injecţiile de orice fel, tatuajele, perforarea lobului urechii pentru cercei, manichiura etc.)
Oricare din bolile infecţioase evoluează sub influenţa mediului extern, este în relaţie cu regiunea geografică, cu profesiunea persoanei, cu rezistenţa organismului.
Cum reuşim să creştem rezistenţa organismului?
- prin igienă riguroasă generală şi intimă;
- prin viaţă cumpătată;
- prin ore de somn suficiente (pentru adulţi nu mai puţin de şase ore dar nici mai mult de opt ore);
- prin călire cu factori de mediu - aer, apă, soare;
- prin sport;
- prin evitarea stresului;
- prin rezolvarea unor focare de infecţie din organism (carii dentare, abcese, amigdalite cronice, infecţii cronice ale veziculei biliare, ale rinichilor etc.).
Pentru o serie de boli infecţioase care au o evoluţie severă, lasă sechele invalidante sau dau complicaţii, există o armă de luptă şi anume vaccinul. Acesta realizează ceea ce organismul câştigă şi prin trecerea prin boală. Şi anume formarea de anticorpi, care distrug sau neutralizează un microb sau virus cu care organismul poate veni în contact ulterior. Ei sunt specifici fiecărei boli.
În rândul populaţiei se cunoaşte puţin despre vaccinări, produse vaccinale, scheme de vaccinare şi aşa cum se întâmplă în orice domeniu despre ce nu cunoşti prea multe ai tendinţa să refuzi, să respingi.
Calculele de specialitate au demonstrat câştigul enorm pentru populaţie mai ales pentru acele grupuri expuse mai mult la îmbolnăvire pe care îl are investiţia pentru vaccinări comparativ cu suferinţa, cheltuielile de îngrijire, de concedii medicale şi ce este mai trist, pierderile de vieţi omeneşti.
În România prin PLANUL NAŢIONAL DE IMUNIZĂRI se derulează campanii de vaccinare lunare, pentru anumite grupe de vârstă cu produse vaccinale eficiente demonstrat prin faptul că numărul de îmbolnăviri scade considerabil.
Vaccinările obligatorii şi vârstele de vaccinare sunt
VÂRSTA RECOMANDATĂVACCIN (URI)COMENTARII
Primele 24 ore Hep. B În maternitate
3-7 zile BCG În maternitate
2 luni DTP, VPOT, Hep. B Simultan
4 luni DTP, VPOT Simultan
6 luni DTP, VPOT, Hep. B Simultan
9-11 luni Ruj.
12 luni DTP, VPOT Simultan
30-35 luni DTP
7 ani (clasa I) DT, Ruj În campanii şcolare
9 ani (clasa a III-a) VPOT În campanii şcolare
14 ani (clasa a VIII-a) DT, BCG În campanii şcolare
DTP - vaccin diftero-tetano-pertussis;
VPOT - vaccin polio-oral trivalent;
Hep B - vaccin împotriva hepatitei B;
Ruj - vaccin antirujeolic;
BCG - Bacil Calmette Guerin - vaccin antituberculos
În afară de acestea se mai iniţiază în funcţie de situaţii epidemiologice de sezon vaccinări împotriva gripei, dizenteriei, hepatitei B pentru adulţi şi anume grupelor expuse cum ar fi personalul medical, împotriva tetanosului persoanelor accidentate, celor cu diverse plăgi şi gravidelor etc.

Să încercăm să clarificăm cum stă în puterea noastră să prevenim boli infecţioase fată de care încă nu există produse vaccinale sau nu există încă pe meleagurile noastre.
I. Bolile aerogene sunt cele care se transmit pe calea aerului şi au ca poartă de intrare nasul, faringele şi aparatul respirator.
Cele mai cunoscute din această grupă sunt: scarlatina, rujeola (cori sau pojar), rubeola, varicela (vărsat de vânt), tusea convulsivă (tuse măgărească), oreionul, gripa, difteria, meningitele, encefalitele, pneumoniile, tuberculoza.
Ce anume ne poate atrage atenţia asupra unei posibile îmbolnăviri din cele enumerate mai sus? Existenţa de cazuri în anturaj, în colectivitate, o stare generală modificată cu câteva zile înaintea debutului bolii când apar şi semne distinctive care orientează diagnosticul, uneori febră. Să exemplificăm:
- o erupţie pe pielea feţei care se extinde apoi, un aspect de faţă plânsă ne face să ne gândim la pojar;
- erupţie cu vezicule cu lichid ne orientează spre varicelă;
- erupţie care cedează în scurt timp şi prezenţa ganglionilor, spre rubeolă;
- durere mare la nivelul cefei, durere de cap, vărsături, fotofobie (se fereşte de lumină) ne orientează spre meningită;
- stare generală deosebită, gravă, cu durere în tot corpul ca după o bătaie, tuse iritativă, existenţa altor cazuri cu care am avut contact în urmă cu 1- 3 zile ne orientează spre gripă;
- afectarea glandelor salivare în principal parotida (în spatele mandibulei), spre oreion;
- o stare subfebrilă prelungită (între 37o şi 38o C),transpiraţii, oboseală, tuse iritativă apoi productivă, uneori cu sânge ne face să suspectăm o tuberculoză.
Sunt doar câteva exemple. Dacă am descrie fiecare boală, am transforma materialul în carte de specialitate.
Ce ne rămâne de făcut? Izolăm cazul de îmbolnăvire acasă sau la spital în funcţie de încadrarea bolii în cele cu internare obligatorie şi respectăm recomandările medicale.
Ce măsuri de prevenire aplicăm? Evităm aglomeraţiile, folosim igienic batista (de preferat cele de unică utilizare gen şerveţel), respectăm perioadele de carantinare impuse pentru spitale şi colectivităţi închise şi ne vaccinăm corect pentru bolile prevenibile prin vaccinare.
II. Infecţiile digestive. Cele mai frecvente sunt: diareele infecţioase, toxiinfecţiile alimentare, dizenteria, hepatitele virale şi o serie de boli ce se pot înregistra sporadic sau în mici focare cu sursă de infecţie de import (poliomielita, febra tifoidă, holera etc.)
În ţările civilizate numărul de cazuri pentru boli cu transmitere fecal-orală este mult scăzut faţă de ţări mai puţin civilizate printre care ne numărăm şi noi.
Nu exagerăm când recomandăm spălarea mâinilor de zeci de mii de ori pe zi pentru că ar trebui să înţelegem că cei mai mari duşmani ai îmbolnăvirilor digestive sunt mâinile. Mâinile se contaminează cu diverşi microbi în timpul activităţilor noastre după folosirea grupului sanitar şi apoi contaminăm în continuare prin intermediul mâinilor toate obiectele, alimentele cu care venim ulterior în contact. Igiena mâinilor este un gest de bun simţ, de protecţie individuală şi a anturajului cu condiţia să o putem realiza la o sursă de apă potabilă.
Există zece reguli elaborate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pe care dacă le-am respecta am realiza scăderea riscului de îmbolnăviri digestive:
1. Alegeţi alimente care au fost supuse unui tratament pentru a le face inofensive: cumpăraţi întotdeauna lapte pasteurizat şi nu crud, carne proaspătă sau congelată, spălaţi cu multă atenţie alimentele ce se consumă crude, precum fructele şi legumele.
2. Gătiţi bine alimentele: supuneţi-le unei temperaturi de cel puţin 700 C care să pătrundă în toate părţile alimentului, cu rolul de a distruge toţi germenii patogeni.
3. Consumaţi alimentele imediat după ce au fost gătite: păstrarea la temperatura ambientală permite înmulţirea microbilor în alimentul gătit.
4. Conservaţi cu grijă alimentele gătite: alimentul preparat pentru mai mult timp sau păstrarea a ceea ce rămâne de la o masă se face la temperaturi joase sau la temperaturi ridicate (cel puţin 600C).
5. Încălziţi bine alimentele gătite: temperatura de 700C trebuie atinsă în toată masa alimentului.
6. Evitaţi contactul dintre alimentele crude şi cele gătite.
7. Spălaţi des mâinile: înainte de a începe să gătiţi, după fiecare întrerupere, dacă aţi schimbat copilul, dacă aţi folosit toaleta, dacă aţi atins animale domestice: câini, pisici, păsări; protejaţi orice rană a mâinilor cu un pansament.
8. Vegheaţi ca totul în bucătărie şi la grupul sanitar să fie de o curăţenie absolută.
9. Protejaţi alimentele de insecte, rozătoare şi alte animale: cea mai bună protecţie este păstrarea alimentelor în recipiente închise.
10. Utilizaţi apa de la robinet; folosiţi numai surse de apă avizate; fierbeţi apa atunci când există dubii privind calitatea ei şi fiţi deosebit de vigilenţi când este vorba de apa pe care o folosiţi la pregătirea alimentelor pentru nou-născuţi.
Aducem o mică completare acestor reguli cu un apel adresat cumpărătorului, consumatorului de diverse servicii şi anume acela de a fi mai exigent, mai pretenţios şi să nu accepte o deservire în orice condiţii uneori de-a dreptul jignitoare când se ştie prea bine că fără cunsumatori nu ar exista agenţi comercianţi.
Avem dreptul la o servire într-un pahar curat şi dezinfectat, la tacâm curat, la amabilitate în momentul când cerem amănunte despre un produs. Să ne apărăm acest drept, să nu ne lăsăm agresaţi în nici o unitate care comercializează sau prepară alimente de unde porneşte un risc major de îmbolnăvire pentru individ, pentru familie, pentru colectivitate umană. Există organisme şi instituţii unde vă puteţi adresa pentru un sfat, eventual o reclamaţie: inspectoratele de sănătate publică, direcţiile sanitar-veterinare, oficiile pentru protecţia consumatorilor.
Orice tulburare de tranzit (diareea) care duce la alterarea stării generale (cefalee, ameţeli datorate scăderii tensiunii arteriale), febră, greţuri, vărsături şi prezenţa în scaun de sânge, puroi, mucus trebuie să reprezinte un semnal de alarmă şi să vă determine să consultaţi un medic din secţii de pediatrie pentru copii foarte mici sau spitale de boli infecţioase. Recomandările de regim, tratament, modalităţi de hidratare trebuie respectate şi trebuie să renunţăm la automedicaţie cu antibiotice şi chimioterapice.
Oricât de incomodă ar fi remarca, trebuie spus că suntem o naţiune care nu are un cult pentru curăţenie, pentru grupuri sanitare salubre nici în gospodăriile individuale nici în cele publice.
Copiem şi suprapunem multe exemple din străinătate peste o realitate incompatibilă de multe ori de la noi. De un lucru nu ne contaminăm şi anume de grija pentru igienă, pentru grupuri sanitare civilizate, pentru posibilitatea de a-ţi spăla mâinile după folosirea grupului sanitar, grup dotat cu săpun, şervet de hârtie.
Boli ca şi holera sau febra tifoidă se înregistrează în cea mai mare parte ca şi cazuri de import sau de mare indiferenţă faţă de propria sănătate. Un caz de holeră s-a diagnosticat unei persoane care lucrând la câmp şi fiind prea obosită să-şi aducă apă de la un izvor de apă potabilă a folosit apă de irigaţie, apă ce venea direct dintr-un râu şi în care s-a găsit inclusiv microbul care determină holera.Un episod de febră tifoidă s-a înregistrat într-o comună, primul caz fiind un cetăţean care a călătorit în mai multe ţări şi a folosit apă pentru spălat vesela apa de râu.
Hepatitele cu transmitere digestivă se recunosc după apariţia lor în colectivităţi de copii şi adolescenţi şi au semne distinctive colorarea galbenă a tegumentelor (icter), urini intens colorate, dureri în zona ficatului, oboseală, uneori febră. Cazurile se izolează la spitalul de boli infecţioase şi se iau măsuri de prevenire în rândul contacţilor apoi se supraveghează fostul bolnav.
III. Boli cu poartă de intrare dominantă tegumentele şi mucoasele, în care se încadrează: infecţii stafilococice de la abcese, angine, pneumonii până la septicemii, erizipelul, cărbunele (antrax), tetanosul, turbarea (rabia), tifosul exantematic, malaria, braceloza, leptospiroza.
Sunt îmbolnăviri care au drept sursă agenţi ce provin de la animale şi au un caracter profesional, înregistrându-se cazuri mai frecvent la persoane care prin activitatea lor vin în contact cu animale domestice sau sălbatice: agricultori, zootehnişti, silvicultori, veterinari, pescari, persoane care prelucrează lână, păr, piei, lucrători din abatoare, instalatori sanitari etc.
În afara acestui risc profesional pot apărea cazuri şi la persoane din afara acestei categorii, ca de exemplu: oricine se poate îmbolnăvi de leptospiroză dacă vine în contact cu o leziune tegumentară, cu un obiect sau o zonă în care şobolanii au eliminat prin urină leptospira; orice persoană agresată de un animal cu semne vădite de turbare poate face boala dacă nu se adresează în cel mai scurt timp serviciului antirabic din spitalele de boli infecţioase unde va fi supusă profilaxiei cu vaccin antirabic sau numai la tratament antibiotic după analizarea modului de agresiune; orice plagă, rănire în activitatea gospodărească-profesională sau în urma unui accident impune o schemă individuală de vaccinare antitetanică, altfel existând riscul de a plăti cu viaţa.
Un subiect aparte îl constituie infecţia HIV SIDA şi hepatita virală B; au aceleaşi surse de infecţie: omul bolnav şi purtătorul de agent infecţios. Au aceleaşi căi şi mecanisme de transmitere: calea sexuală, sângele şi derivatele de sânge, instrumentar contaminat cu sânge şi nesterilizat, contact cu secreţiile bolnavului, manopere sângerânde nemedicale (tatuaje, perforări ale lobului urechii, manichiură, pedichiură, bărbierit) în condiţiile în care aceste obiecte gen foarfece, lamă de ras etc. nu se individualizează şi pot contamina de la o persoană posibil infectată la o persoană sănătoasă.
După perioade variabile de la momentul infectant pot apărea manifestări clinice de mai mică sau mai mare amploare şi ulterior, prin examene de laborator, se pun în evidenţă anticorpi specifici pentru HIV şi pentru diversele structuri ale virusului hepatic B. Uneori cu totul întâmplător putem afla că avem aceşti anticorpi şi facem un efort, privind în urmă care ar fi putut să fie momentul infectant în viaţa noastră. Pentru hepatita B un procent relativ mic din cazuri pot trece în cazuri cronice, în ciroză sau în cancer. În perioada actuală vaccinul Engerix B are darul să prevină aceste cronicizări şi în principal cancerul hepatic.
Pentru infecţia HIV-SIDA nu există încă pe plan mondial o armă de luptă eficientă demonstrată în timp cum ar fi vaccinul. De aceea faţă de această boală cumplită cu evoluţie spre sfârşit letal în câteva luni sau ani de la debutul bolii, există la îndemâna noastră mijloace de prevenţie: comportamentul sexual responsabil, fidelitatea în căsnicie, refuzul oricărei manopere medicale cu instrumentar nesterilizat, evitarea relaţiilor sexuale aberante (homosexualitate), individualizarea obiectelor de toaletă.
Oare pentru a câta oară ne este dat să readucem în atenţie sloganul: "Este mai uşor să previi decât să tratezi? (Dr. Maria Helena Bîrhală, medic primar)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu