miercuri, 9 iulie 2014

MONITORIZAREA PACIENTULUI ŞOCAT


• Răspunsul la terapie este interpretat în funcţie de: » Statusul mental şi capacitatea de comunicare ale pacientului » Puls, T.A., frecvenţa respiraţiilor » Diureză (trebuie să fie cel puţin 1 ml/kg/oră sau 30 ml/oră la adult) » Reumplerea capilară, perfuzia periferică » PVC » Date de laborator (mai puţin importante comparativ cu semnele clinice)

CAUZE DE EŞEC ÎN TRATAMENTUL ŞOCULUI
• Pierdere nesesizată de fluide
• Probleme de ventilaţie
• Distensia gastrică acută (se tratează prin aspiraţie gastrică)
• Tamponada cardiacă
• IMA
• Cetoacidoza diabetică
• Criza Addisoniană
• Şocul neurogen
• Hipotermia
• Efectul medicamentelor sau toxicelor

REZUMAT
• Începe tratamentul şocului în timpul evaluării primare
• Evaluează pierderea volemică iniţială
• Evaluează tipul de şoc
• Reevaluează frecvent răspunsul la tratament
• Şocul progresiv sau rebel la tratament poate necesita intervenţie chirurgicală de urgenţă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu