duminică, 27 iulie 2014

Malpraxisul medical

Ca sa avem un caz de malpraxis, evenimentul trebuie să respecte definiţia de mai jos:
Malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.
Deci, trebuie să avem un prejudiciu şi acesta trebuie să fie constatat de către Colegiul medicilor sau de instanţa de judecată.
Personalul medical răspunde civil pentru:
  • prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament;
  • prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale;
  • prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.
Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii:
a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite;
b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.
Unităţile sanitare răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta dar şi în calitate de furnizori de servicii medicale.
În ultimii ani se remarcă reducerea numărului de cazuri grave de malpraxis, în urma mediatizării cazurilor, a creşterii gradului de informare a pacienţilor şi, nu în ultimul rând, a creşterii preocupării medicului/asistentului pentru un dialog eficient cu bolnavul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu