duminică, 27 iulie 2014

Grija pentru pacient


S-ar putea sa fie banala sublinierea ca asistentul medical/medicul trebuie sa abordeze pacientii nu drept "cazuri\" sau "boli\", ci ca individualitati ale caror probleme, in totalitate, foarte des depasesc motivele care i-au adus la doctor/spital. Majoritatea pacientilor sunt anxiosi si speriati. Deseori ei fac mari eforturi pentru a se autoconvinge ca boala nu exista sau, in mod inconstient, pun la punct aparari elaborate pentru a indeparta atentia de la adevarata problema, pe care ei o percep
ca fiind serioasa sau cu risc vital. Unii pacienti se folosesc de boala pentru a atrage atentia, sau pentru a iesi dintr-o situatie emotionanta stresanta; unii chiar simuleaza boli somatice. Oricare ar fi atitudinea pacientului, asistentul medical/medicul  trebuie sa ia in considerare terenul pe care apare o boala - in termeni care nu tin numai de pacienti ci, de asemenea, de familiile lor si de conditiile sociale. Mult prea des, studiile si dosarele medicale nu reusesc sa includa informatii esentiale despre originea pacientului, gradul de scolarizare, slujba, casa si familie, sperante si temeri. Fara aceste date este dificil pentru  asistentul medical/ medic sa sileasca un raport cu pacientul sau, sa patrunda in interiorul maladiei pacientului. O astfel de relatie trebuie sa fie bazata pe o cunoastere aprofundata a pacientului, pe increderea reciproca si pe capacitatea de a comunica unul cu altul.
Relatia directa, de la om la om, intre pacient si asistentul medical/medic, care caracteriza in mod traditional practica medicala, este in schimbare, in principal datorita schimbarii conditiilor in care este practicata medicicala. Deseori, tratamentul unui pacient luat individual necesita participarea activa a unui personal numeros, instruit, cat si a mai multor asistenti medicali/medici care sa actioneze in spirit de echipa. Pacientul poate avea beneficii mari dintr-o astfel de colaborare, dar este de datoria  asistentului medical/medicului sa ghideze pacientul in timpul unei boli. Pentru a raspunde acestei cerinte de dificultate crescanda, asistentul medical/medicul trebuie sa fie familiarizat cu tehnicile, experienta si obiectivele medicilor specialisti si, in aceeasi masura, cu cele ale colegilor din domeniile adiacente medicinei.
Este esential ca, in situatia lucrului in grup, fiecare pacient sa fie ingrijit de un asistent medical/medic care sa aiba o vedere de ansamblu asupra problemelor pacientului si care sa fie familiarizat cu reactia pacientului fata de boala, fata de medicamentele administrate si cu incercarile prin care trece pacientul.
Practicarea medicinei in "unitati speciale de ingrijire\" confera un stress in plus relatiei clasice  asistent medical/ medic-pacient. Multi asistenti medicali/medici se afla ei insisi in cadrul unui timp limitat de discutie cu pacientul, al unui acces limitat la specialist si al unor ghiduri medicale organizatorice, care pot, in timp, sa compromita abilitatea lor de a-si exercita judecata clinica optima. Aceste circumstante constituie o solicitare importanta pentru asistent /medic, care trebuie sa realizeze un act medical de calitate, conformandu-se in acelasi timp cadrului organizatoric in care practica medicina. Oricat de dificile ar fi aceste restrictii, cea mai importanta responsabilitate a asistentului medical/ medicului este de a determina ce este mai bine pentru pacient; aceasta responsabilitate nu poate fi abandonata in numele respectarii cadrului organizatoric.
Cand sunt implicati elevi sau rezidenti in ingrijirea pacientului, ei trebuie supervizati de un ca asistent medical/ medic cu experienta. Pe de alta parte, asistentii medicali/ medicii nu trebuie sa faca niciodata abuz de pozitia lor autoritara pentru a exploata pacientii, personalul sau subalternii.
Spitalele moderne apar ca un mediu indeosebi intimidant pentru majoritatea pacientilor. Statul in pat, inconjurat de aparate, butoane si lumini, indat de tuburi si fire, asediat de numerosi membri ai echipei de ingrijire a sanatatii - infirmiere, ajutoare de infirmiere, asistente medicale, lucratori sociali, tehnologi, fizioterapeuti, studenti medicinisti, ingrijitori, medici curanti si consultanti si multi altii - transportul in laboratoare speciale si in camere de
radiologie pline de lumini intermitente si de sunete neobisnuite, toate constituie un cadru in care nu este de mirare ca pacientii pierd simtul realitatii. Practic, asistentul medical/medicul este adeseori singura legatura dintre pacient si lumea reala, iar o relatie personala stransa cu  asistentul medical/ medicul este esentiala pentru a oferi suport pacientului intr-o astfel de situatie plina de stress.

Consiliul American de Medicina Interna a definit calitatile umaniste ca avand in cuprindere integritatea, respectul si compasiunea. Disponibilitatea, exprimarea unei preocupari sincere, bunavointa de a rezerva timp pentru a explica pacientului toate aspectele bolii si o atitudine toleranta fata de pacientii care au stiluri de viata, atitudini si sisteme de valori diferite de cele ale  asistentului medical/ medicului, si pe care in unele cazuri le poate considera chiar respingatoare, sunt numai cateva din caracteristicile unui asistent medical/ medic cu reale calitati umane. Fiecare asistent medical/ medic pot fi, la un moment dat, pus la incercare de pacienti care ii provoaca raspunsuri emotionale intens negative (sau, ocazional, intens pozitive). Asistentii medicali/medicii trebuie sa fie atenti la propriile reactii fata de astfel de pacienti si situatii, sa-si supravegheze si sa-si controleze constient comportamentul propriu, astfel incat binele pacientului sa ramana principala motivatie a actiunilor lor tot timpul.
Faimoasa declaratie a dr. Francis Peabody este chiar mai relevanta astazi decat atunci cand a fost emisa, cu aproape o jumatate de secol in urma:

Despre insemnatatea relatiei stranse dintre asistentul medical/ medic si pacient nu se poate spune niciodata ca este exagerata, deoarece, intr-un numar extraordinar de mare de cazuri, atat diagnosticul, cat si tratamentul sunt direct dependente de ea. Una din calitatile esentiale ale personalului medical este interesul pentru omenesc, pentru ca secretul succesului ingrijirii pacientului este grija pentru pacient.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu