miercuri, 30 octombrie 2013

DEONTOLOGIA ÎNGRIJIRII MEDICALE

Să nu ne iluzionăm: indiferent câţi vinovaţi vom găsi, dacă noi am avut responsabilitatea pentru o acţiune, noi vom răspunde. Tot aşa cum noi am fi primit aprecierile.

În domeniul sănătăţii, spre deosebire de alte domenii de activitate, unde eroarea se poate înscrie în parametrii corectabili sau admisibili, orice eroare, orice greşeală, chiar neintenţionată, poate prelungi suferinţa pacientului, lăsând uneori traume greu de vindecat ce pot afecta intreaga lui dezvoltare viitoare. Deoarece, în domeniul medical, competenţa, dăruirea, răspunderea profesională, disponibilitatea de a fi alături de ceilalţi, se impun cu mult mai multă putere decât în oricare altă profesiune, trebuie să manifestăm un comportament profesional.
Acest comportament profesional se caracterizează prin:
asimilarea temeinică, la cel mai înalt nivel, a cunostinţelor teoretice şi a deprinderilor practice proprii fiecarei ramuri medicale;
stăpânirea metodelor şi tehnicilor de investigare şi de terapie;
administrarea operativă şi în cunoştinţă de cauză a tratamentului;
crearea unui climat de munca adecvat;
perfecţionarea continuă.
La baza eticii medicale stau o serie de trăsături morale şi profesionale ale asistentei medicale (personalului de îngrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de dăruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatiea, respectul. Din acest motiv, profesia medicală trebuie exercitată cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central în activitatea de îngrijire ocupându-l pacientul, care trebuie înteles şi acceptat "aşa cum este". Din experienţa clinică, în lucrul cu pacientul am constatat la nivel de relaţie terapeutică o mai mare reuşită atunci când îi oferi acestuia libertatea sau oportunitatea de a gândi, de a-şi imagina, de a-şi exprima punctul de vedere. El trebuie să se simtă ascultat, înteles şi valorizat pentru ceea ce este, dincolo de limitele impuse de un diagnostic strict medical.
Trecând la problemele de deontologie (lb. greaca, Deonto = necesitate, datorie), pe prim plan se înscriu relaţiile dintre cadrele medicale care trebuie să fie de deplină colaborare şi ajutor în activitate, unirea lor în echipa reprezentând o cerinţă a eficienţei profesionale şi o siguranţă pentru pacientul asistat medical. Orice divergente exprimate în faţa bolnavului cresc atmosfera de nesiguranţă. De aceea relaţiile care se stabilesc între cadrele medicale şi pacienţi trebuie să fie unele profesionale, în sensul susţinerii şi a încurajării şi nu a creării sentimentelor de culpă sau a dezinteresului.
De multe ori, asistenta medicală este considerată o simplă masină de îndeplinit ordinele medicului, uitându-se ceea ce este esential în practica medicală, şi anume: înţelegerea şi disponibilitatea faţă de pacient. Din aceasta cauză, relaţia dintre asistenta medicală şi pacient nu trebuie să se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci şi la stabilirea unei comunicări psihice cu el, pentru a-l putea ajuta în a-şi exprima trăirile interioare.
Comunicarea noastra cu pacientul trebuie să fie concordantă cu starea lui actuală, cu posibilităţile lui de înţelegere şi asociată cu elemente de sprijin pentru a influenţa pozitiv evoluţia bolii sale. Adesea, atitudinea noastră insuficient controlată (orice semn cu capul, şuşoteli cu membrii familiei, orice denumire ştiinţifică neînteleasă de către pacient, chiar tăcerea) influeţează bolnavul, generând suspiciuni şi disconfort.
Pe de altă parte sunt pacienţi care sunt interesaţi de diagnosticul medical, vor să ştie cauza şi boala de care suferă, Însă atitudinea personalului medical nu este întotdeauna una potrivită. În faţa unei astfel de situaţii, când auzi pacientul (sau familia) spunând: "Eu de ce sufăr? Este grav? Mă mai fac bine?", prima reacţie este de a-l încuraja şi de a evita un răspuns onest privind boala lui. Corectitudinea şi confidenţialitatea în relaţia cu pacientul trebuie să constituie baza comunicării cu acesta, întrucât fiecare dintre cei internaţi suferă angoasa enigmei legate de diagnostic şi tratament, iar o atitudine suportivă şi comprehensivă îi poate ajuta să depăşească acest stadiu.
Problemele de etică şi deontologie medicală sunt complexe şi numeroase şi deşi par lucruri teoretice, ele pot fi aplicate cu usurinţă în practica dacă sunt făcute din daruire şi înţelegere faţă de persoana pacientului. Pacientul trebuie să ocupe primul plan în îngrijire şi nu diagnosticul medical. Atitudinea şi comportamentul personalului pot contribui la îmbunătăţirea mai rapidă a stării acestuia. Să nu uităm că majoritatea celor care suferă de o anumită afecţiune au nevoie de suport emoţional. Or, în spital oferirea acestui suport trebuie să fie primul dintre serviciile acordate. Bineinteles că nu totul se poate realiza doar cu bunavoinţa şi amabilitate, ci trebuie să avem în vedere îmbunătaţirea necontenită a competenţei profesionale. Calitatea actului medical depinde de resursele umane disponibile. Noua reformă din sănătate trebuie să găsească modalităţi materiale şi de resurse umane pentru a facilita îmbunătăţirea actului medical.
 “NEPĂSAREA E PARALIZIA SUFLETULUI, E MOARTE PREMATURĂ”-A.P. CEHOV
 

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Aspecte emoționale ale urgențelor medicale

Asigurarea asistenței medicale ca salvator este o experiență generatoare de stress. Veți simți stressul, la fel și pacienții, familiile lor, martorii oculari. Pentru ca acesta nu poate fi îndepărtat total, trebuie să învățați cum să evitați stresul suplimentar și cum să preveniți creșterea gradului de stres. Unele dintre tehnicile de reducere a stresului pe care le veți învăța pot fi folosite în acelașii mod de către pacienții dvs, familiile și prietenii lor. Deși toate solicitările medicale de urgență produc un anumit nivel de stres, unele sunt mai stresante ca altele. Experiența anterioară poate face mai dificilă abordarea anumitor tipuri de solicitări. De exemplu, dacă un pacient cu leziuni severe vă reamintește de un membru apropiat din familie veți avea probleme în tratarea pacientului fără un grad crescut al nivelului de stres. Aceasta este mai ales adevărat dacă este vorba de un pacient foarte tânăr sau vârstnic. Solicitările ce implică moarte, violență, victime multiple sau pacienții pediatrici determină, de asemenea, un nivel crescut de stres. Pentru că lucrați într-un mediu stresant trebuie să depuneți un efort conștient pentru a preveni și reduce stresul inutil. Puteți face asta în diverse moduri: învățând să recunoașteți semnele și simptomele stresului, adaptatându-vă viața la activități ce reduc stresul și învățând ce servicii și resurse sunt disponibile pentru a vă ajuta.
Unii pacienți pot determina un nivel crescut de stress nu subestimați efectul pe care stresul îl poate avea asupra dumneavoastră. Un salvator, asistent medical  poate vedea mai multă suferință într-un an decât alții  într-o viață.
2. Reacția normală la stres
 Trebuie să înțelegeți în ce fel vă afectează stresul pe dumneavoastră și pe cei cărora le acordați ajutor de urgență. Pentru că moartea este una din cele mai importante surse de stres, reacția pe care o avem când ne confruntăm cu această realitate este un bun punct de plecare în analiza stresului. Oricine este confruntat cu această situație - pacient, familia sau cei care îl îngrijesc, trec prin acest proces, chiar dacă implicarea este diferită.
Un bun model pentru reacția la confruntarea cu realitatea morții descrie cinci stadii: negarea, supărarea, negocierea, depresia și acceptarea. Dar nu toată lumea trece prin acest proces în acelașii fel.
Negarea (Nu mie!)
Primul stadiu este negarea. O astfel de persoană nu poate crede ce se întâmplă.
Acestă fază poate acționa ca un sistem protectiv pentru cel care se confruntă cu realitatea și poate constitui o protecție chiar și pentru dumneavoastră, cel venit să acordați ajutor. Această reacție este normală.
Supărare (De ce eu, de ce mie?)
Acceptând că și acest al doilea stadiu al reacției de stress este normal veți reuși să înțelegeți sentimentul acesta care uneori este direcționat către dumneavoastră dinspre pacient sau familia acestuia. Încercați să nu deveniți defensiv pentru că această furie este rezultanța situației existente și nu a activității pe care ați depus-o. Înțelegând aceasta, vă veți putea continua misiunea pe care o aveți fără să fiți distras de reacția, repetăm, normală a celor din jur.
Trecând prin această fază puteți ajunge să vă manifestați supărarea față de pacient, aparțiători, colegi de echipă sau propria familie. Suărarea, furia, sunt reacțții normale la evenimente neplăcute. Uneori este util să vorbiți despre aceasta cu colegii, familia sau un consilier specializat. În acest fel veți evita introvertirea ce poate determina ulterior simptome neplăcute sau reacții emoționale neadecvate. Direcționând  încărcătura energetică a furiei într-un mod pozitiv pentru a îndepărta o situație neplăcută vă poate ajuta să mergeți mai departe. De exemplu, în fața unui accident rutier puteți fi supărat că un copil a fost implicat. Concentrându-vă asupra acordării celei mai bune îngrijiri copilului puteți trece mai ușor peste situație.
Negocierea (Bine,dar…)
Al treilea stadiu al procesului de confruntare cu stresul. Negocierea este actul de a încerca să amâni evenimentul morții. Dacă întâlnești un pacient aflat în această situație imediată (iminența morții), încearcă să oferi un sprijin real și util, de exemplu: ”Facem tot ce putem, echipa medicală  avansată va fi aici în câteva minute…”și acest stadiu este o componentă normală.
Deprimarea
Acest al patrulea stadiu este caracterizat de multe ori prin tristețe sau disperare. O persoană ce devine neobișnuit de tăcută sau care pare să se închidă în sine probabil a ajuns la acest stadiu. Acesta poate fi și punctual, persoana începe să accepte situația. Nu este neobișnuit ca pacienții și familiile lor să devină astfel după ce s-au confruntat cu situații ce implică moartea sau s-au terminat în acest fel. Nici nu e surprinzător că voi, ca și salvatori să ajungeți în acest stadiu. Societatea civilă, și probabil nu numai, tinde să privească moartea ca un eșec al actului medical, și nu ca pe un eveniment natural care se întâmplă oricui. Un anumit grad de deprimare este o reacție normală la o pierdere majoră.
Depresia
Poate fi moderată sau severă; poate fi de scurtă sau de lungă durată. Dacă ea e permanentă este neapărat nevoie de ajutor de specialitate.
Acceptarea
Ultimul stadiu al acestui proces de confruntare cu realitatea morții este acceptarea. Aceasta nu înseamnă că ești mulțumit de situație. Înseamnă  însă că înțelegi că a muri și moartea sunt realități ce nu pot fi schimbate. Poate să ia ceva timp până se ajunge la aceasta. Ca lucrător în sistemul medical de urgență poți vedea acceptarea în rândul membrilor familiei care înțeleg că evenimentul ce se întâmplă celui drag este unul terminal și că acesta nu își va mai reveni. Însă nu toți cei care se confruntă cu această realitate sunt capabili să treacă peste aceasta și să accepte pierderea.
Înțelegând aceste cinci stadii puteți înțelege mai bine reacția în fața morții pe care o au pacienții, familiile lor, prietenii lor. Puteți, de asemenea, să vă înțelegeți propriile reacții la situații stresante.
Stresul - semne și simptome
Următoarele semne de alarmă trebuie să vă ajute să identificați stresul:
- iritabilitate, uneori direcționată către colegi, familie sau prieteni
- imposibilitatea concentrării
- schimbarea dispoziției
- tulburări de somn, coșmaruri (pot fi greu de recunoscut datorită modificărilor programului de somn oricum prezent la cei ce lucrează în ture de noapte)
-  anxietate
-  lipsa de decizie
-  sentiment de vinovăție
-  lipsa apetitului
-  dezinteres în viața de cuplu
-  dezinteres la locul de muncă
-  izolare
Cunoscând acesta semne va fi ușor să le identificați printre colegi, prieteni sau chiar la dvs.
3. Managementul stresului
Cuprinde trei componente:
1. Recunoașterea - un pas important în managemenntul stresului este recunoașterea semnelor și simptomelor. După identificarea lor se poate continua cu prevenirea și reducerea lui.
2. Prevenirea - trei elemente, simplu de reținut, ajută la prevenirea stresului: manâncă, bea, este binedispus.
3. Reducerea – ajutor de specialitate, psihoterapie