duminică, 11 august 2013

SUCCES IN VIATA ELEVILOR SPSM!!!

Un succes care nu are urmari nu inseamna nimic. (Voltaire)
Succesele sunt de ajuns pentru reputatie, dar nu si pentru glorie. (Voltaire)
Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes. (Albert Einstein)
Succesul, in mare parte, sta in vointa de a invinge; sa ne straduim deci si sa staruim.(Seneca)
Odata trasat drumul, nu se poate sa nu mergi inainte. (Antoine de Saint-Exupery)

luni, 5 august 2013

DISOCIAŢIA ELECTROMECANICĂ

Este definită ca o entitate patologică particulară a SCR, caracterizată prin  asocierea dintre o activitate electrică prezentă (alta decât FV/TV) şi lipsa activităţii  mecanice a miocardului ventricular. 
Studiile au arătat cărata de supravieţuire a celor care sunt în SCR prin DEM  cu ritm caracterizat de prezenţa pe ECG a complexelor QRS largi cu frecvenţă scăzută, este cu mult mai mică decât în cazurile în care activitatea electrică monitorizată este caracterizatăde complexe QRS înguste cu frecvenţă crescută. 
DEM cu complexe QRS largi cu frecvenţă scăzută poate avea drept cauze: distrugerea unei părţi importante din masa miocardică, hipopotasemia severă, hipotermia, hipoxia, acidoza, supradozajul de antidepresive triciclice, ß-blocante, blocante ale canalelor de calciu, digitală. 
În cazul în care DEM este redată electric pe monitor prin complexe QRS înguste cu frecvenţă crescută, reiese că din punct de vedere electric cordul răspunde relativ normal; această situaţie se poate întâlni în următoarele condiţii: hipovolemie, tamponadă cardiacă, pneumotorax compresiv, TEP masiv.

ASISTOLA

Ritmul de SCR care traduce o lipsă totală a activităţii electrice a cordului are un prognostic rezervat, rata de supravieţuire fiind doar de 1-2%. Electrocardiografic asistola este reprezentată de o linie sinusoidală(nu izoelectrică) compusă din mici unde date de depolarizările de mică intensitate ale musculaturii scheletice şi care adesea trebuie diferenţiată de FV cu unde mici.

TAHICARDIA VENTRICULARĂ

Este expresia unor depolarizări succesive de origine ventriculară(sub bifurcaţia hisiană). În funcţie de durata tulburării de ritm, clasificarea se face astfel: TV nesusţinută(<30sec.) şi TV susţinută cu o durată mai mare de 30sec. şi care se însoţeşte de colaps hemodinamic.ECG-ul redă un traseu pe care se evidenţiază complexe QRS largi (>0,12sec. prin originea lor subhisiană) la intervale regulate sau aproape regulate, cu o frecvenţă cuprinsă între 100/minut  şi 250/minut. Identificarea undelor P prezente cu o frecvenţă dată de nodul sinusal, independentă de cea a complexelor QRS largi, traduce prezenţa disociaţiei atrio-ventriculare asociată aproape întotdeauna TV. 
În funcţie de morfologia complexului QRS clasificarea TV se va face în TV monomorfă şi TV polimorfă. 
Cea mai frecventă cauză de apariţie a TV este boala coronariană ischemică, urmată îndeaproape de cardiomiopatii. O formă particulară de TV este torsada de vârfuri care are ca mecanism de producere postdepolarizarea precoce în următoarele condiţii: QT lung (ce apare la administrarea în doze toxice a fenotiazinelor, a antidepresivelor triciclice sau a haloperidolului, a antiaritmicelor de clasă IA, IC şi III), bradicardie severă, boli cerebro-vasculare (AVC hemoragic), dezechilibre hidro-electrolitice (hipocalcemie, hipomagnezemie, hipopotasemie), hipotermie, boli cardiace (miocardită, cardită reumatismală, IMA). 
Imaginea ECG a torsadei de vârfuri este reprezentatăde complexe QRS largi ce îşi schimbă treptat polaritatea  şi amplitudinea,  şi au o frecvenţă de 200/minut. 

FIBRILAŢIA VENTRICULARĂ

Rezultă din activitatea anarhică a mai multor centri ectopici dotaţi cu automatism şi răspândiţi difuz în masa miocardului ventricular; aceşti centri îşi  exacerbează automatismul producând descărcări electrice zonale ce duc la contracţii parcelare ale miocardului, făcându-l incapabil să-şi mai exercite funcţia de pompă. În condiţii normale centrii ectopici sunt inhibaţi de activitatea electrică a sistemului excitoconductor. 
Etiologic, FV poate fi primară– aceasta apare pe un cord indemn, recunoscând ca mecanism de producere hipoxia (frecvent întâlnităla copil)  şi secundară– având drept mecanism alterarea morfofuncţională a miocardului. 
Condiţiile de apariţie a FV sunt : ischemia coronariană, administrarea de antiaritmice, fibrilaţia atrială, sindromul WPW, toxicitatea digitalică, hipotermia, dezechilibrele hidroelectrolitice severe. 
Mecanismele de producere a FV în condiţiile menţionate pot fi: automatismul anormal (declanşat de reducerea potenţialului de repaus în condiţii de ischemie), post depolarizarea precoce şi tardivă, precum şi mecanismul de reintrare care este în acelaşi timp şi cel de întreţinere a tulburării de ritm. 
Electrocardiografic, se înregistrează un traseu cu unde neregulate cu o frecvenţă cuprinsă între 150/minut şi 500/minut şi cu amplitudine variabilă, pe care nu se pot distinge complexe QRS, segmente ST sau unde T. Diminuarea rezervelor de ATP este redată pe EKG prin transformarea unei FV cu unde mari 
într-o FV cu unde mici, situaţie care se însoţeşte şi de o scădere a ratei de supravieţuire, cauzată de refractaritatea la tratament în condiţiile epuizării rezervelor funcţionale. 
În cazul FV cu unde mici, aceasta trebuie diferenţiată de asistolă. 
Înregistrarea pe monitor a unui traseu de FV la un pacient conştient impune verificarea conexiunilor monitor-defibrilatorului. 

RITMURILE DE STOP CARDIORESPIRATOR


SCR presupune întreruperea activităţii mecanice a inimii, activitate dată de  armonizarea perfectă a excitaţiei electrice ce îşi are originea în sistemul  excitoconductor, cu contracţia mecanică ce caracterizează miocardul ventricular de  lucru. Prin urmare anumite tulburări ale generării şi conducerii impulsului electric,  alterări majore ale miocardului de lucru structural sau funcţional, precum  şi  incapacitatea acestuia de a transforma impulsul electric în lucru mecanic, duc la  oprire cardiacă. 
Tulburările majore de ritm ce nu sunt compatibile cu funcţia de pompă a cordului şi care vor fi analizate aici sunt: FV, TV, asistola. În afară de acestea, orice alt ritm electric poate fi întâlnit în SCR, aspect intitulat sugestiv disociaţie  electromecanică (pe monitor există activitate electrică, însă, lucrul mecanic al inimii 
este nul, ceea ce se traduce prin absenţa pulsului central).

EFECTUAREA EKG

Monitorizarea ECG în 12 derivaţii presupune folosirea a 10 electrozi plasaţi astfel:
derivaţiile standard şi ale membrelor (DI, DII, DIII, aVR,aVL,aVF)

  • roşu - braţ drept 
  • galben – braţ stâng 
  • verde – gleznă stângă
  • negru – gleznă dreaptă

derivaţiile precordiale (V1→V6)

  • V1 (roşu) - spaţiul IV intercostal parasternal drept 
  • V2 (galben) - spaţiul IV intercostal parasternal stâng 
  • V3 (verde) – la jumătatea distanţei dintre V2-V4 
  • V4 (maro) - spaţiul V intercostal pe linie medio-claviculară
  • V5 (negru) - spaţiul V intercostal pe linia axilară anterioară
  • V6 (violet) - spaţiul V intercostal pe linia axilară medie 

Unele monitoare pot înregistra cele 12 derivaţii numai cu 5 electrozi dintre  care cei roşu, galben, verde, negru folosesc pentru standard şi membre (DI, DII,  DIII, aVR, aVL, aVF), cel alb fiind aşezat succesiv în spaţiile corespunzătoare  V1→V6 pentru derivaţiile precordiale.

EX. PTR. PROIECT - PARTICULARITĂȚILE DE ÎNGRIJIRE

CONCLUZII DESPRINSE DIN PARTICULARITĂȚILE DE ÎNGRIJIRE A CELOR TREI BOLNAVI

        Profesiunea de nursing a apărut ca răspuns la nevoile umane. Nursele trebuie să fie pregătite în spiritul unei educații înalte și trebuie să-și continuie îmbunătatățirea educației de-a lungul carierei lor. Parcurgând cei trei ani de studiu am încercat prin această lucrare să ilustrez rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților ocupându-mă de nevoile acestora prin aplicarea tehnicilor de îngrijire. Cele trei planuri de îngrijire pe care le-am prezentat în această lucrare sunt efectuate la trei pacienți cu..............(DG)
       Deși au acelasi diagnostic, fiecare a necesitat un plan de îngrijire diferit.
       Cazul I, internată cu (DG)........................... a devenit anxioasă din cauza.............., îngrijirile igienice erau deficitare, pacienta fiind delăsătoare. În urma îngrijirilor acordate și stând de vorbă personal cu pacienta aceasta a început să-și diminue anxietatea și să-și recapete stima de sine.
    Cazul II, pacienta a fost internată cu ........................... Pacienta fiind văduvă și trăind singură, comunicarea și recreerea erau deficitare, din lipsa voinței și a izolării. Treptat în urma discuțiilor avute, pacienta a reușit să se recreeze, a început o comunicare eficientă cu echipa medicală și persoanele din jur, fapt ce i-a ameliorat mult starea de sănătate.
   Cazul III, pacienta internată cu (ex) circulația și respirația alterată, necesita  administrare de oxigen. Din acest motiv nu reușește să doarmă și să se odihnească bine, devenind irascibilă, anxioasă și agitată. Cu ajutorul discuțiilor purtate, pacienta depășește această stare, reușind o mai bună comunicare cu familia.
     Pe  parcursul  stagiului,   m-am   axat   pe   cele   14   nevoi   ale   Virginiei Henderson și pe schema procesului de îngrijire. Am cerut sprijinul echipei de îngrijire și sfatul medicului de salon. Mi-a făcut plăcere să mă știu utilă, în ajutorarea și satisfacerea nevoilor fundamnetale a pacienților, să văd mulțumire pe chipurile lor și să alin un pic din suferința lor.
     Așa cum spunea Virginia Henderson ,,rolul asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă, să-și mențină sau să-și recâștige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voința, forța sau cunoștințele necesare”.
















sâmbătă, 3 august 2013

Exemplu de motivație pentru proiect

         Am  ales ca subiect al lucrării mele    de  diplomă    îngrijirea  pacientului  cu................. deoarece am fost impresionată de dramatismul unor cazuri.
         A vindeca sau cel puţin a uşura suferinţa a fost dintotdeauna scopul practicilor medicale. Dar este bine cunoscut faptul că, de obicei, este mai uşor pentru a preveni decât a vindeca boala, adeseori apărând agravări şi chiar invalidităţi cu consecinţe importante pentru individ, familie, colectivitate.
        În etapa actuală, prevenirea bolilor este idealul spre care tinde medicina.
Este adevărat ca unele boli nu pot fi prevenite, nici tratate, dar aceasta nu înseamnă că medicina ar fi neputincioasă. Când nu se poate obţine o vindecare   completă    sau definitivă, se poate reda organismului o parte sau întreaga capacitate de muncă, pentru un timp mai mult sau mai puţin îndelungat. În orice caz, nursingul şi medicina au datoria şi pot să aline suferinţele bolnavilor.
         Asistenta medicală poate îndeplini în bune condiţii sarcinile ei profesionale dacă are cunoştinţe suficiente de specialitate. Aceasta priveşte acumularea cunoştinţelor teoretice şi însuşirea tehnicilor moderne aplicate la patul bolnavului. Procedeele de investigaţie şi tratament pe care le aplică, privesc întotdeauna interesele bolnavilor şi urmăresc scopul nobil de a alina şi vindeca suferinţele. Executate cu o tehnică necorespunzatoare sau în condiţii neadecvate, aceste procedee provoacă dureri, devin periculoase şi chiar fatale. Asistenta medicală în îngrijirile acordate bolnavilor, trebuie să ţină cont de cadrul conceptual al Virginiei Henderson, care se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale şi etapele procesului de îngrijire.
         Din acest motiv am acordat  o atenţie deosebită nevoii de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea, pentru că a şti înseamnă a evita pericolele.
         Îngrijirile trebuie să favorizeze drumul spre independenţă, spre câştigarea autonomiei pacientului. În final se obţine ameliorarea „dependenţei” sau „câştigarea independenţei”. Competenţa profesională se demonstrează prin cunoştinţe teoretice aprofundate şi capacitatea de a le explica într-o activitate creatoare de îngrijire individualizată, personalizată, competentă şi umană.
         O persoană „intră în boală” cu un anumit tip de sistem nervos şi de temperament, cu un anumit caracter şi inteligenţă, cu o anumită ereditate, cu complexe şi păreri preconcepute, cu un anumit orizont cultural şi de aceea bolnavul ia diverse atitudini faţă de boala, dar în acelaşi timp şi faţă de echipa medicală: încredere, stimă, simpatie însă posibil şi îndoială, teamă, dispreţ, ură. Noi suntem nevoiţi să-i tratăm necondiţionat pe toţi.

MEDICAMENTUL

De la Wikipedia, enciclopedia liberă 
Medicamentul este o substanță simplă, o asociere de substanțe sau un produs complex capabil sa producă un efect terapeutic, fiind prezentat intr-o formă care să poată fi folosită de bolnav urmând un anumit mod de utilizare.
Medicamentul poate fi definit și in alte moduri:
·         Medicamentul este o substanță sau un produs destinat sau utilizat pentru studierea sau modificarea unui sistem fiziologic sau unei stări patologice, în interesul subiectului căruia i se administrează. OMS
·         Medicamentul este o substanță sau preparat destinat sau utilizat pentru diagnosticarea, prevenirea, ameliorarea sau vindecare unei suferințe.
·         Medicamentul are urmatoarele semnificații:
a) orice substanță sau combinație de substanțe prezentată ca având proprietăți pentru tratarea sau prevenirea bolilor la om; sau b) orice substanță sau combinație de substanțe care poate fi folosită sau administrată la om, fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcțiilor fiziologice prin exercitarea unei acțiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical. Legea 95/2006
Medicamentele se obțin pornind de la substanțe chimice sau de la produse de orgine vegetală, animală sau umană; acestea sunt transformate in medicamente cu ajutorul unor operații farmaceutice.
Medicamente de uz uman
Forme farmaceutice în funcție de calea de administrare
·         orală: comprimatecapsulesiropuridrajeurisoluții
·         cutanată: unguentegeluricremesoluții
·         inhalatorie: soluție, spray
·         vaginalăcapsule, ovuleunguente
·         rectalăsupozitoare
·         intravenoasă, intramusculară: soluții
În funcție de eliberarea medicamentului
Cu prescripție medicală (PRF)
PRF este abrevierea din limba engleză de la Prescription Record Form.
Se eliberează din farmacii doar pe bază de prescripție (rețetă) medicală. În general sunt medicamente care pot avea efecte adverse severe, mai ales dacă sunt administrate în mod irațional de către pacient și fără o supraveghere a evoluției bolii de către un medic.
·         exemplu: eliberarea propranololului nu este permisă fără prescripție medicală deoarece medicamentul administrat pentru hipertensiune arterială în doze ridicate poate produce bradicardie
Conform legislației din domeniul sanitar medicamentele cu prescripție medicală pot fi:
·         compensate - un anumit procent din prețul medicamentului este asigurat de la bugetul de stat (de exemplu medicamentele antineoplazice)
·         necompensate - prețul este suportat în întregime de pacient.
Fără prescripție medicală (OTC)
OTC este abrevierea din limba engleză de la Over The Counter.
Se eliberează din farmacii cu sau fără prescripție medicală. Din această categorie pot fi amintite: vitaminelemineraleleanalgezice ușoare (aspirină).
Clasele de medicamente de uz uman pentru
calciu și fosfați, reglatori ai homeostaziei minerale osoase (parathormonvitamina Dcalcitoninăglucocorticoiziestrogeni), medicație pentru osteoporoză ([[bifosfonat|bifosfonațifluor)
·        antiinfecțioasefluor

Sistem de clasificare anatomică, terapeutică și chimică a medicamentelor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Clasificarea anatomică, terapeutică și chimică reprezintă un sistem de clasificare a medicamentelor în funcție de codul ATC.
Pentru mai multe detalii despre codul ATC vezi Cod ATC în România.
Clasificarea medicamentelor în funcție de aparatul sau sistemul asupra căruia acționează acestea.
CodAparatul sau sistemul asupra căruia acționează
A
Tract digestiv și metabolism
B
Sânge și organe hematopoetice
C
Sistemul cardiovascular
D
Preparate dermatologice
G
Aparat genito-urinar și hormoni sexuali
H
Preparate hormonale sistemice (exclusiv hormonii sexuali)
J
Antiinfecțioase de uz sistemic
L
Antineoplazice și imunomodulatoare
M
Sistemul musculo-scheletic
N
Sistemul nervos central
P
Produse antiparazitare
R
Aparatul respirator
S
Organe senzitive
V
Varia (diverse)
X
Produse fitoterapice, apiterapice, homeopate

vineri, 2 august 2013

ANTALGICE (ANALGETICE), medicatia care combate durerea

Analgeticele euforizante

Sunt substante care combat durerea, diminuand reactiile psihice si emotionale care le insotesc.

Opiul cu alcaloizii sai: morfina, papaverina (antispastica) si codeina (antitu-siva). Preparatul Hexapon contine alcaloizii totali.

Morfina este un analgezic puternic (4-6 ore) si euforizant; deprima respiratia, are actiune antitusiva, provoaca constipatie, mioza (micsorare a pupilei) si scade cretiile digestive si bronsice. Efectele secundare sunt numeroase. Pot aparea: coma a doze mari), intoxicatie cronica cu stare de obisnuinta (morfinomanie), deprimare respiratiei, uscarea, bronhiilor, varsaturi, greata, constipatie, reactii alergice.

Multe dintre aceste tulburari se combat prin asocierea morfinei cu atropina.

Se administreaza subcutanat 1/2 - 1 fiola pe zi (1 ml, 0,02 g/fiola).

Hidromorfona (Dilaudid), derivat semisintetic mult mai activ si cu toxicitate nai redusa (fiole de 1 ml).

Mialginul (Pethidine, Dolantin) substanta sintetica cu efect analgetic mai redus ,i toxicitate mai scazuta. Poate provoca midriaza, tahicardie, excitatie, uscaciune a turii (fiole de 2 ml, 100 mg).

Metadona (Sintalgon), derivat sintetic cu actiune foarte intensa, durabila (com­primate de 0,0025 g si fiole de 0,005 g).

Dipidolorsi Fentanyl (fiole) sunt analgetice foarte puternice. Cu actiune similara, framdolul, pentazocinul (Fortral - compr. de 50 mg si fiole de 30 mg), butotfanolul, nalbufma etc.

Analgeticele, antipireticele, antiinflamatoarele
Efectul analgetic este mai redus, nu se insoteste de euforie, in schimb sunt anti-piretice si antiinflamatorii.

Salicilatul de sodiu, este un analgetic si antipiretic relativ slab si un antiinflama-tor si antireumatic puternic. Ca efecte toxice pot aparea greturi, varsaturi, diaree, scaderea auzului (zgomote in urechi), transpiratii, hemoragii si chiar leziuni hepatice si renale. Dupa o administrare prelungita, apar fenomene de intoxicatie cronica (somnolenta, confuzii, halucinatii). Utilizarea este astazi limitata. In R.A.A. se administreaza la adult 6-12 g/zi in 4 - 6 prize, dupa mese.

Aspirina (acidul acetilsalicilic) si salicilamida au o actiune mai intensa anti-piretica si analgetica; au o actiune antiinflamatoare si antireumatismala asemanatoare. Aspirina si salicilamida se administreaza sub forma de comprimate de 0,5 g, in doze de 2 - 4 g/zi.

Piramidonul (amidopirina, aminofenazona), derivat de pirazol, are actiune asema­natoare. Reactii adverse: uneori apar intoleranta, eruptii cutanate, agranulocitoza. Doza orala este de 0,9 - 1,2 g/zi (3 - 4 comprimate a 0,30 g).

Algocalminul este un derivat de aminofenazona, solubil in apa (comprimate de 0,500 g, fiole si supozitoare).

Antipirina (Fenazona, Analgezina) este tot un derivat de aminofenazona, cu aceleasi actiuni, dar mai slabe. Este slab antispastica, anestezica si hemostatica local. Uneori apar fenomene alergice.

Fenilbutazona este un alt derivat de pirazol, avand o intensa actiune antiinfla­matoare si antireumatismala si o mai slaba actiune analgetica si antipiretica. Creste eliminarea urinara de urati si este slab antispastica. 

Reactii adverse: pot aparea Alterarea mucusului gastric (ulcere, hemoragii, perforatie), retentie hidrosalina cu edeme, eruptii alergice, afectarea hematopoiezei, hepatite, stari de excitatie etc. Se gaseste sub forma de drajeuri de 0,200 g (2 - 3/zi) si supozitoare de 0,250 g. Nu este medicament de "cursa lunga", ci numai de atac, in exacerbari, in cure de 7 - 10 zile. Fenacetina si paracetamolul au actiune analgetica, antipiretica si antiinflamatorie moderata.

Indocidul (indometacin) este un foarte puternic antiinflamator, eficace in poliartrita cronica evolutiva si spondilita. Are actiune antipiretica intensa si analgetica slaba. Se administreaza 2-6 capsule/zi (0,025 g pe capsula). Poate produce accidente gastrice (ulcere), cefalee, ameteli, hepatite, nefrite, anemii etc.; favorizeaza infectiile. Actiuni similare au Antidorenul, antimigrinul, Antinevralgicele, Codaminul, Cofe-dolul, Glucosalilul, Reumaciful, Saldorenul, Sirenolul.
Ibuprofenul (Brufenul) este un antiinflamator nesteroidian, analgetic si antipi-retic, prezentat sub forma de drajeuri (200 mg) si administrat in doze de 600 - 1200 mg/zi. Mai recent au fost introduse noi antiinflamatoare nesteroide in Tratamentul bolilor reumatismale: fenamati (Ponstyl, Nifluril, Arlef), acidul metiazinic(Soripal), Tanderil - derivat de fenilbutazona, activ, antireumatismal cu mai putine contraindicatii (tabele de 100 mg) 2 - 3/zi, si supozitoare de 250 mg, Perclusone (gelule de 0,20 g, 2 - 3/zi, in timpul meselor), Voltaren(drajeuri de 25 mg, 3/zi, in timpul meselor), Ketazon (drajeuri si fiole), Delagyl (fiole), Tomonol (fiole si drajeuri), Piafen, Fortral (pentazoicina), tramadol (Tramal), Asilide, Paracetamol, Diclogesic - supozitoare siDeclophen - supozitoare de 100 mg. In aceeasi grupa se incadreaza si piroxicamul, antiinflamator puternic, oral (20 mg pe zi) in 1-2 prize, relativ bine suportat, tenoxicamul, analgetic, antipiretic si antiinflamator.

In poliartrita reumatoida, au actiune specifica compusii de aur, clorochina si hidroxiclorochina (cunoscute ca antimalarice), penicilamina produs de degradare al penicilinei (oral 300-600 mg pe zi, crescand doza progresiv), frecvent cu efecte nedorite, sulfasalazina (Salazopyrina), 0,5 g (1 compr.) o data, crescand doza, precum si metrotexatul si alte citotoxice, in doze mici, timp indelungat, cu rezultate similare sarurilor de aur.