sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Disfunctia de nod sinusal

Activitatea cardiaca normala (ritm sinusal) consta dintr-o secventa regulata de cicluri cu o frecventa de 60-100 pe minut, la adultul normal si in stare de veghe.

Implusurile electrice de la nivelul camerelor superioare ale inimii (atrii) sunt conduse catre camerele inferioare (ventriculi) printr-un tesut cardiac specializat, numit tesut de conducere.

Sistemul de conducere cardiac este format din:
  • nodul sinoatrial, aflat la nivelul atriului drept. Acesta are rolul de a genera in mod regulat impulsuri elecrice care vor fi conduse mai departe catre nodul atrioventricular. Nodul sinusal este pacemaker-ul natural, fiziologic al inimii. El se afla sub influenta sistemului nervos simpatic (care creste frecventa generarii de impulsuri, deci creste frecventa cardiaca) si a celui parasimpatic (care actioneaza opus celui simpatic).
  • nodul atrioventricular, care se afla la baza peretelui care desparte cele doua atrii (septul interatrial), aproape de ventriculi.
  • din nodul atrioventricular ia nastere un fascicol (fascicolul Hiss) care se imparte in multiple fibre ce se distribuie celor doi ventriculi (reteaua Purkinje)
Impulsul electric generat de nodul sinoatrial parcurge atriile, determinand contractia atriala, dupa care ajunge la nivelul nodului atrioventricular, unde sufera o intarziere fiziologica, iar de aici la nivelul ventriculilor (prin intermediul sistemului Hiss-Purkinje), determinand contractia concomitenta a celor doi ventriculi. In final, fiecare stimul (impuls electric) atrial activeaza muschiul cardiac in intregime si o singura data. Dupa contractie urmeaza relaxarea muschiului cardiac.

Disfunctia de nod sinusal apare atunci cand nodul sinusal este incapabil de a genera impulsuri (oprire sinusala) sau cand are loc blocarea transmiterii acestor impulsuri la tesutul atrial inconjurator (bloc de iesire sinusal).

Disfunctia de nod sinusal este o cauza importanta de morbiditate pentru pacientii care au fost operati pentru boli cardiace congenitale. Este intalnita adesea la persoanele varstnice care nu au vreo boala cardiaca.

Cauze
  • Cauze nechirurgicale
    • posibil ereditar: a fost descris un mod de transmitere autosomal dominant
    • boli inflamatorii: miocardita, pericardita
    • medicamente antiaritmice: digitala, propranolol, chinidina.
    • hipotiroidismul
    • hipotermia
    • boli asociate cu infiltrarea miocardului atrial: amiloidoza (la varstnici)
  • Cauze chirurgicale, in special operatii care impica atriul drept:
    • chirurgie pentru boli cardiace congenitale (transpozitia de mari vase, ventricul unic)
    • canularea venei cave superioare
Totusi, in majoritatea cauzelor de disfunctie de nod sinusal nu se reuseste a se evidentia o cauza specifica.

Forme de manifestare
  • ameteli
  • intoleranta la effort, dispnee
  • presincope sau sincope (pierderea constientei).
  • semne de insuficienta cardiaca congestiva, in special dupa chirurgia pentru boli cardiace congenitale.
Uneori disfunctia de nod sinusal se poate manifesta si printr-o accelerare inadecvata a ritmului sinusal ca raspuns la stres (de exemplu la effort sau febra).
 
Alteori disfunctia de nod sinusal poate fi scoasa in evidenta la indivizii susceptibili o data cu administrarea unor medicamente cu actiune asupra cordului (tonicardice, beta-blocante), medicamente care la subiectii normali nu provoaca disfunctie de nod sinusal.

Forme de prezentare:
  • Sindromul sinusului bolnav se refera la combinatia de simptome determinate de disfunctia de nodul sinusal si se manifesta prin bradicardie sinusala severa, bloc sinoatrial sau oprire sinusala.
  • Sindromul bradicardie-tahicardie se refera la o aritmie atriala paroxistica, urmata de pauze sinusale lungi, sau la o aritmie in care exista perioade alternative de tahiaritmie (frecventa cu care bate inima crescuta fata de normal) cu bradiaritmie ( frecventa cu care bate inima scazuta fata de normal).
Diagnostic
  • Electrocardiograma
Blocul sinoatrial de iesire poate fi de trei grade:
  • blocul sinoatrial de iesire de gradul I: alungirea timpului de conducere de la nodul sinoatrial la tesutul atrial inconjurator; nu poate fi diagnosticat pe electrocardiograma de suprafata, ci necesita investigatii invazive.
  • blocul sinoatrial de iesire de gradul II: blocare intermitenta a unui impuls sinusal la trecerea sa spre tesutul atrial; se poate diagnostica pe elecrocardiograma de suprafata prin absenta intermitenta a undelor P.
  • blocul sinoatrial de iesire de gradul III (complet): absenta activitatii atriale (nici unul dintre impulsurile formate in nodul sinoatrial nu trece in tesutul atrial inconjurator). Pe elecrocardiograma nu apare nici o unda P.
Enciclopedie medicala
Afectiuni cardio-vasculare
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu