sâmbătă, 2 noiembrie 2013

ABORDAREA PACIENTULUI DIN PERSPECTIVĂ BIO-PSIHO-SOCIALĂ



Respectă nobila ta misiune, începând cu însăşi persoana ta. Să nu o profanezi. Poartă-te demn, cuviincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, căci profesiunea ta nu e ca oricare alta. Sacrificiul tău, ajutorul tău nu pot fi preţuite ca o meserie obişnuită.
Prof. B. Masci

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) definişte sănătatea ca"integritate anatomică şi funcţională, capacitate de confruntare cu stresul fizic, biologic, psihic şi social, capacitate de protecţie împotriva îmbolnăvirilor şi morţii premature, comfort fizic, psihic, social şi spiritual, ca stare de bine".
Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea de sănătate completă este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a fericirii.
Medicina modernă furnizează servicii de sănătate integrate. Aceasta presupune întelegerea, coordonarea şi continuitatea asistenţei medicale, privită ca un proces dinamic, influenţat de contextul psiho-social al individului.
Personalului medical îi revine sarcina de a decela interacţiunea între diverse probleme şi a realiza o conlucrare bună cu pacientul, astfel încât să optimizeze rezultatele tratamentului. Responsabilitatea nu revine exclusiv personalului medical, ci şi pacientului, care este responsabil de respectarea indicaţiilor primite. Pentru a obţine o complianţă bună, personalul medical trebuie să găsească un mod de abordare diferenţiat pentru fiecare pacient.
Rezultatele actului medical sunt influenţate de modelul pe care îl utilizează în comunicare şi comportament personalul medical şi pacientul. Pentru o abordare reuşită, este important ca personalul medical să cunoască şi să respecte experienţa, valorile şi preferinţele pacienţilor, dar şi dreptul acestora de a obţine informaţie medicală şi de a participa la deciziile terapeutice, pe baza consimţământului informat.
Informaţia pe care personalul medical are obligaţia să o furnizeze pacientului priveşte toate aspectele practicii: desfăşurarea actului medical propriu-zis, a investigatiilor, a consecinţelor fiecarei decizii medicale, a posibilitatilor de a opta pentru o investigaţie sau alta, pentru un tratament sau altul, a riscurilor, a sanselor de reuşită a unei intervenţii sau a unui tratament, a impactului asupra calităţii vieţii. Claritatea mesajului, adecvarea lui la universul de cunoaştere al pacientului reprezintă abilităţi pe care personalul medico-sanitar al secolului XXI trebuie să le dobândeasca în plus faţă de competentele profesionale tot mai complexe.
Relaţia de informare nu trebuie înteleasă unidirectional, de la personalul medical catre pacient. Ea este o relatie bidirectională, pacientul are inclusiv „dreptul de a decide dacă mai doreste sa fie informat în cazul în care informaţiile i-ar putea cauza suferinţa”.
Consimtamântul informat implică faptul că pacientul trebuie să îsi dea acordul asupra efectuării intervenţiilor medicale, iar personalul medical este obligat sa explice consecinţele refuzului sau opririi actelor medicale. Acesta nu este obligatoriu în situaţii de urgentă, în care este pusă în pericol viaţa pacientului şi/sau capacitatea sa de discernamânt este alterata. În aceste situaţii personalul medical are întreaga responsabilitate a deciziei. În abordarea terapeutică a acestor pacienţi se va avea în vedere că tratamentul sau intervenţia să fie în beneficiul pacientului, să prezinte un beneficiu clinic şi să fie accesibil.
O situaţie particulară o are îngrijirea paliativă. Aceasta poate fi definită ca o îngrijire activă şi totală a pacienţilor a caror boală nu mai răspunde la tratamentul curativ (respectiv controlul durerii şi al simptomelor specifice). Un rol primordial în acest tip de îngrijire revine abordarii aspectelor psihologice, spirituale si emoţionale.
În concluzie, pentru o abordare adecvată a pacientului în context bio-psiho-social trebuie avute în vedere următoarele criterii:
·     Considerarea pacientului ca un întreg, printr-o abordare holistică, nelimitată doar la organul bolnav.
·     Cunoasterea pacientului dincolo de antecedentele sale patologice, în contextul retelei sale sociale, cu preferinţele, valorile şi convingerile sale legate de actul medical.
·     Abordarea empatică a pacientului, cu simpatie, interes, grijă, atenţie şi respect.
·     Stabilirea unei relaţii de încredere între personalul medical şi pacient, prin schimb permanent de informaţii, într-un mod accesibil întelegerii pacientului. Acesta trebuie să ştie că personalul medical acţionează în interesul bolnavului şi că va urmări tratamentul şi îngrijirea acestuia.
· Adaptarea tratamentului în funcţie de starea pacientului, menajând convingerile, valorile si circumstantele de viata ale acestuia.
Dă acceaşi stimă şi atenţie săracului ca şi bogatului. În dragostea ta de oameni, săracul se simte bogat. Respectă nuditatea maladiei, spectacolul mizeriei şi al suferinţei.                                                                                                  prof. B. Masci

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu