sâmbătă, 26 octombrie 2013

Aspecte emoționale ale urgențelor medicale

Asigurarea asistenței medicale ca salvator este o experiență generatoare de stress. Veți simți stressul, la fel și pacienții, familiile lor, martorii oculari. Pentru ca acesta nu poate fi îndepărtat total, trebuie să învățați cum să evitați stresul suplimentar și cum să preveniți creșterea gradului de stres. Unele dintre tehnicile de reducere a stresului pe care le veți învăța pot fi folosite în acelașii mod de către pacienții dvs, familiile și prietenii lor. Deși toate solicitările medicale de urgență produc un anumit nivel de stres, unele sunt mai stresante ca altele. Experiența anterioară poate face mai dificilă abordarea anumitor tipuri de solicitări. De exemplu, dacă un pacient cu leziuni severe vă reamintește de un membru apropiat din familie veți avea probleme în tratarea pacientului fără un grad crescut al nivelului de stres. Aceasta este mai ales adevărat dacă este vorba de un pacient foarte tânăr sau vârstnic. Solicitările ce implică moarte, violență, victime multiple sau pacienții pediatrici determină, de asemenea, un nivel crescut de stres. Pentru că lucrați într-un mediu stresant trebuie să depuneți un efort conștient pentru a preveni și reduce stresul inutil. Puteți face asta în diverse moduri: învățând să recunoașteți semnele și simptomele stresului, adaptatându-vă viața la activități ce reduc stresul și învățând ce servicii și resurse sunt disponibile pentru a vă ajuta.
Unii pacienți pot determina un nivel crescut de stress nu subestimați efectul pe care stresul îl poate avea asupra dumneavoastră. Un salvator, asistent medical  poate vedea mai multă suferință într-un an decât alții  într-o viață.
2. Reacția normală la stres
 Trebuie să înțelegeți în ce fel vă afectează stresul pe dumneavoastră și pe cei cărora le acordați ajutor de urgență. Pentru că moartea este una din cele mai importante surse de stres, reacția pe care o avem când ne confruntăm cu această realitate este un bun punct de plecare în analiza stresului. Oricine este confruntat cu această situație - pacient, familia sau cei care îl îngrijesc, trec prin acest proces, chiar dacă implicarea este diferită.
Un bun model pentru reacția la confruntarea cu realitatea morții descrie cinci stadii: negarea, supărarea, negocierea, depresia și acceptarea. Dar nu toată lumea trece prin acest proces în acelașii fel.
Negarea (Nu mie!)
Primul stadiu este negarea. O astfel de persoană nu poate crede ce se întâmplă.
Acestă fază poate acționa ca un sistem protectiv pentru cel care se confruntă cu realitatea și poate constitui o protecție chiar și pentru dumneavoastră, cel venit să acordați ajutor. Această reacție este normală.
Supărare (De ce eu, de ce mie?)
Acceptând că și acest al doilea stadiu al reacției de stress este normal veți reuși să înțelegeți sentimentul acesta care uneori este direcționat către dumneavoastră dinspre pacient sau familia acestuia. Încercați să nu deveniți defensiv pentru că această furie este rezultanța situației existente și nu a activității pe care ați depus-o. Înțelegând aceasta, vă veți putea continua misiunea pe care o aveți fără să fiți distras de reacția, repetăm, normală a celor din jur.
Trecând prin această fază puteți ajunge să vă manifestați supărarea față de pacient, aparțiători, colegi de echipă sau propria familie. Suărarea, furia, sunt reacțții normale la evenimente neplăcute. Uneori este util să vorbiți despre aceasta cu colegii, familia sau un consilier specializat. În acest fel veți evita introvertirea ce poate determina ulterior simptome neplăcute sau reacții emoționale neadecvate. Direcționând  încărcătura energetică a furiei într-un mod pozitiv pentru a îndepărta o situație neplăcută vă poate ajuta să mergeți mai departe. De exemplu, în fața unui accident rutier puteți fi supărat că un copil a fost implicat. Concentrându-vă asupra acordării celei mai bune îngrijiri copilului puteți trece mai ușor peste situație.
Negocierea (Bine,dar…)
Al treilea stadiu al procesului de confruntare cu stresul. Negocierea este actul de a încerca să amâni evenimentul morții. Dacă întâlnești un pacient aflat în această situație imediată (iminența morții), încearcă să oferi un sprijin real și util, de exemplu: ”Facem tot ce putem, echipa medicală  avansată va fi aici în câteva minute…”și acest stadiu este o componentă normală.
Deprimarea
Acest al patrulea stadiu este caracterizat de multe ori prin tristețe sau disperare. O persoană ce devine neobișnuit de tăcută sau care pare să se închidă în sine probabil a ajuns la acest stadiu. Acesta poate fi și punctual, persoana începe să accepte situația. Nu este neobișnuit ca pacienții și familiile lor să devină astfel după ce s-au confruntat cu situații ce implică moartea sau s-au terminat în acest fel. Nici nu e surprinzător că voi, ca și salvatori să ajungeți în acest stadiu. Societatea civilă, și probabil nu numai, tinde să privească moartea ca un eșec al actului medical, și nu ca pe un eveniment natural care se întâmplă oricui. Un anumit grad de deprimare este o reacție normală la o pierdere majoră.
Depresia
Poate fi moderată sau severă; poate fi de scurtă sau de lungă durată. Dacă ea e permanentă este neapărat nevoie de ajutor de specialitate.
Acceptarea
Ultimul stadiu al acestui proces de confruntare cu realitatea morții este acceptarea. Aceasta nu înseamnă că ești mulțumit de situație. Înseamnă  însă că înțelegi că a muri și moartea sunt realități ce nu pot fi schimbate. Poate să ia ceva timp până se ajunge la aceasta. Ca lucrător în sistemul medical de urgență poți vedea acceptarea în rândul membrilor familiei care înțeleg că evenimentul ce se întâmplă celui drag este unul terminal și că acesta nu își va mai reveni. Însă nu toți cei care se confruntă cu această realitate sunt capabili să treacă peste aceasta și să accepte pierderea.
Înțelegând aceste cinci stadii puteți înțelege mai bine reacția în fața morții pe care o au pacienții, familiile lor, prietenii lor. Puteți, de asemenea, să vă înțelegeți propriile reacții la situații stresante.
Stresul - semne și simptome
Următoarele semne de alarmă trebuie să vă ajute să identificați stresul:
- iritabilitate, uneori direcționată către colegi, familie sau prieteni
- imposibilitatea concentrării
- schimbarea dispoziției
- tulburări de somn, coșmaruri (pot fi greu de recunoscut datorită modificărilor programului de somn oricum prezent la cei ce lucrează în ture de noapte)
-  anxietate
-  lipsa de decizie
-  sentiment de vinovăție
-  lipsa apetitului
-  dezinteres în viața de cuplu
-  dezinteres la locul de muncă
-  izolare
Cunoscând acesta semne va fi ușor să le identificați printre colegi, prieteni sau chiar la dvs.
3. Managementul stresului
Cuprinde trei componente:
1. Recunoașterea - un pas important în managemenntul stresului este recunoașterea semnelor și simptomelor. După identificarea lor se poate continua cu prevenirea și reducerea lui.
2. Prevenirea - trei elemente, simplu de reținut, ajută la prevenirea stresului: manâncă, bea, este binedispus.
3. Reducerea – ajutor de specialitate, psihoterapie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu