duminică, 28 iulie 2013

Tehnica efectuării urografiei

Examen radiologic care studiaza morfologia si functionarea aparatului urinar

Indicatii si contraindicatii - urografia intravenoasa (U.l.V.), examenul radiologic clasic al aparatului urinar. El este examenul cel mai indicat in numeroase boli urinare, in particular infectia urinara, hematuria (prezenta de sange in urina), colicile nefretice si tulburarile mictionale.

Tehnica si desfasurare - urografia intravenoasa consta in radiografierea cailor urinare, dupa opacifierea acestora cu un produs de contrast iodat, care se injecteaza pe cale venoasa si se elimina in urina. Ea dureaza aproximativ o ora si jumatate. Dupa examen, subiectul poate sa-si reia imediat activitatile.

Pregătirea bolnavului pentru urografie. Umplerea cavităţilor renale în caz de urografie se face pe cale descendentă, introducerea soluţiei de contrast făcându-se pe cale intravenoasă. Ca substanţă de contrast se utilizează Odistonul care se găseşte în concentraţie de 30, 60 şi 75%.
Pregătirea bolnavului se începe prin evacuarea gazelor din intestin, aplicând acelaşi regim ca şi în cazul pregătirii bolnavului pentru radiografie renală simplă, întrucât intensitatea imaginii radiologice va fi în funcţie de concentraţia urinii în substanţă de contrast, pe lângă regimul cunoscut se va restrânge şi cantitatea de lichide, iar înaintea examinării, bolnavul nu va mai primi nimic de mâncat sau de băut. Prin aceasta se va reduce mult volumul urinii, obligând rinichiul să concentreze cât mai mult urina excretată.
În preajma injectării substanţei de contrast se va face încă o clismă evacuatoare, apoi se va executa proba de toleranţă faţă de iod, ca şi în cazul colecistografiei. Cantitatea de substanţă de contrast necesară este de 20 ml din soluţie de 75%. La copii se va administra, în funcţie de vîrstă, 5-15 ml soluţie 75% pe cale intravenoasă. La nevoie, substanţa poate fi administrată şi intramuscular, profund, în fesă până la cantitatea de 25 ml din soluţia de 60 % fracţionată în două doze egale. Injectarea substanţei de contrast se face pe masa de radiografie, foarte încet, cu precauţie, amestecând-o cu sângele bolnavului.
Injectarea substanţei opace poate să provoace o durere de-a lungul venei respective, care durează numai până la terminarea injecţiei. Intensitatea ei este în funcţie de viteza cu care se face introducerea substanţei opace. Unii bolnavi se plâng de ameţeli, greţuri sau dureri abdominale. Asistenta va trebui să prevină bolnavul asupra acestor fenomene pentru ca în cursul administrării substanţei să nu se sperie, arătându-i că aceste fenomene supărătoare dispar repede fără nici o consecinţă.
În unele cazuri însă pot să apară fenomene severe de intoleranţa ca vărsături, urticarie, parestezii, bolnavul ajungând repede în stare de şoc. În acest caz se va întrerupe imediat administrarea substanţei de contrast şi se vor aplica măsurile terapeutice de urgenţă. Acest lucru trebuie să fie prevăzut de asistentă când pregăteşte instrumentele şi materialele necesare pentru urografie.
Substanţa de contrast se elimină foarte repede prin rinichi. La 8-10 minute după efectuarea injecţiei, ea apare în urină, şi atunci se face radiografia renală. Urografia poate fi asociată cu compresia ureterelor, cu scopul de a ameliora imaginea calicelor şi bazinetelor. Compresia se execută cu ajutorul unui balon de cauciuc.

Efecte secundare - urografia intravenoasa poate antrena o reactie de intoleranta la iod (greturi, varsaturi, scaderea tensiunii arteriale), reactie care poate fi evitata printr-un tratament antialergic prescris preventiv pacientilor.



Urografia este contraindicată în cazurile de insuficienţă renală şi hepatică, boală Basedow, insuficienţă cardiacă decompensată, stări alergice, anemii hemolitice, precum şi în tuberculoza pulmonară evolutivă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu