vineri, 12 iulie 2013

RESUSCITAREA NOU-NĂSCUȚILOR

Echipament și mediul de lucru
Spre deosebire de RCP la adult, resuscitarea la nou-născut este adesea un eveniment predictibil. De aceea, este posibil să pregătim mediul de lucru și echipamentul înaintea nașterii copilului. Ideal ar  fi ca resuscitarea să aibă loc într-un loc cald, bine luminat cu o zonă liberă cu o suprafață plată  pentru resuscitare plasată sub un radiator de căldură, cu celelalte echipamente pentru resuscitare la  îndemână. Tot echipamentul trebuie verificat frecvent.
Când nașterea are loc într-un loc nedesemnat ca zonă de naștere, echipamentul minim recomandat  include: un dispozitiv pentru aerarea plămânilor cu calibru potrivit pentru un nou-născut, prosoape uscate calde  și pături, un instrument steril pentru tăierea cordonului ombilicat  și mănuși curate pentru personalul ce asistă nașterea.
Controlul temperaturii
Nou-născuții dezbrăcați  și uzi nu-și pot menține temperatura corpului într-o cameră cu o temperatură potrivit de caldă pentru adulți. Bebelușii cu probleme sunt în mod particular vulnerabili.
Expunerea nou-născutului la frig va scădea presiunea arterială a oxigenului și va  crește acidoza metabolică.
Preveniți pierderea de caldură:
•  Feriți copilul de curent
•  Păstrați sala de nașteri încălzită. Pentru copiii cu vârsta gestațională mai mică de 28 de săptămâni, temperatura în sala de nașteri trebuie să fie 26 ºC.
•  Uscați copilul născut la termen imediat după naștere. Acoperiți capul și corpul copilului, în afară de față, cu un prosop cald pentru a preveni pierderea suplimentară de căldură. Ca alternativă, plasați copilul alături de corpul mamei și acoperiți-i pe amândoi cu un prosop.
•  Dacă nou-născutul necesită resuscitare, poziționați copilul pe o suprafață încălzită sub un radiator de căldură preîncălzit.
•  La prematuri (în special cei sub 28 de săptămâni), uscarea și înfășarea pot fi insuficiente. O metodă mai eficientă pentru a încălzi acești copii este de a acoperi capul și corpul (în afară de față) cu un material plastic, fără a usca copilul înainte  și apoi așezați-l astfel acoperit sub radiantul de căldură.
Evaluarea inițială
Scorul Apgar a fost propus ca "o clasificare simplă, obișnuită  și clară a notelor nou-născuților"  și să fie folosită ca "bază de discuție  și comparație privind rezultatele practicilor obstreticale, tipurilor de alinare a durerilor materne  și efectelor resuscitării" (sublinierea nostră).
Nu a fost conceput pentru a-l atribui în vederea identificării bebelușilor care necesită resuscitare.
Totuși, componente individuale ale scorului  și anume rata respiratorie, ritmul cardiac  și tonalitatea, dacă se evaluează rapid, pot identifica bebelușii care necesită resuscitare.
În plus, evaluarea repetată în special a ritmului cardiac  și într-o mai mică măsură a respirației, pot indica dacă bebelușul răspunde sau dacă sunt necesare eforturi suplimentare.
Respirația
Verificați dacă nou-născutul respiră. Dacă da, stabiliți rata, profunzimea  și simetria respirației împreună cu orice dovadă a unui model de respirații anormale, cum ar fi gaspurile sau gemetele.
Frecvența cardiacă
Aceasta este cel mai bine evaluată prin auscultarea cu stetoscopul a bătăilor apexului. Palparea pulsului la baza cordonului ombilical este adesea eficientă dar poate fi înșelătoare, pulsațiile cordonului fiind sigure doar dacă sunt mai multe de100/min.
La bebelușii care necesită resuscitare  și/sau suport respirator continuu, un pulsoximetru modern poate reda cu acuratețe frecvența cardiacă.
Culoarea
Colorația este un mijloc neimportant în evaluarea oxigenării,care este mult mai bine evaluată prin utilizarea pusoximetriei dacă se poate. Un bebeluș sănătos se naște vinețiu dar începe să devină roz după 30 de secunde de la debutul respirațiilor eficiente. Cianoza periferică este obișnuită și, luată individual, nu indică hipoxemie. Paloarea  persistentă în ciuda ventilației poate indica acidoză semnificativă sau mai rar hipovolemie. Deși colorația este o metodă neimportantă în evaluarea oxigenării, ea nu trebuie ignorată: dacă un bebelușvapare vinețiu, verificați oxigenarea cu un pulsoximetru.
Tonalitatea
Un bebelușfoarte apatic este cel mai probabil inconștient și va necesita suport ventilator.
Stimularea tactilă
Ștergerea copilului produce de obicei suficientă stimulare pentru a induce respirația eficientă.
Evitați metode mai viguroase de stimulare. Dacă bebelușul nu-și instituie respirații spontane  și eficiente în urma unei perioade scurte de stimulare, va avea nevoie de suport ulterior.
Clasificarea după evaluarea inițială
Pe baza evaluării inițiale, bebelușul poate fi plasat într-una din următoarele trei grupe:
1.  Respiră puternic sau plânge
Tonalitate bună
Frecvența cardiacă mai mare de 100/min
Acest bebeluș nu necesită nici un fel de intervenție în afară de uscare, înfășare într-un prosop cald și, unde se poate, oferire mamei. Bebelușul va rămâne cald prin contactul piele-piele cu mama sub un cearșaf și poate fi așezat la sân în această etapă.
2.  Respiră neadecvat sau apneic
Tonalitate normală sau redusă
Frecvența cardiacă mai mică de 100/min
Uscați și înfășați. Starea acestui bebeluș se poate îmbunătăți prin umflarea măștii dar dacă aceasta nu crește în mod adecvat frecvența cardiacă, atunci este posibil să necesite compresii toracice.
3.  Respiră neadecvat sau apneic
Letargic
Frecvență cardiacă scăzută sau nedectabilă
Adesea palid, sugerând perfuzie scăzută
Uscați și înfășați. Acest bebeluș va necesita imediat controlul căii aeriene, al inflației pulmonare și ventilație. În momentul când acestea au fost îndeplinite cu succes, bebelușul s-ar putea să necesite compresii toracice și, poate, droguri.
Suportul vital la nou-născut
Începeți suportul vital la nou-născut dacă evaluarea arată că bebelușul nu prezintă respirații normale sau are o frecvență cardiacă mai mică de 100/min. Deschiderea căilor  aeriene  și aerarea plămânilor este de obicei tot ce e necesar. Astfel, intervenții mai complexe vor fi zadarnice dacă acești doi pași au fost completați cu succes.
Suportul circulatiei sangvine.
Suportul circulației sangvine se realizează eficient doar dacă plămânii au fost umpluți cu aer în prealabil. Se recomandă compresiile toracice dacă alura ventriculară este mai mică de 60 batai/min, chiar în prezenta ventilațiilor adecvate. Cea mai eficientă tehnică pentru compresii toracice o reprezintă plasarea ambelor police, unul lânga celălalt, peste 1/3 distală a sternului, imediat sub linia imaginară ce uneşte mameloanele, mâinile cuprinzând toracele, iar cu celelalte degete susținând spatele.
Un alt mod de a găsi poziția corectă a policelor, este identificarea apendicelui xifoid şi plasarea policelor pe stern, o lățime de deget mai sus decât punctul identificat. Prin compresie, sternul trebuie să coboare cu aproximativ o treime din diametrul antero-posterior toracic, şi se permite peretelui toracic să revină în poziția de relaxare între compresii.
Se foloseşte rata compresie-ventilație de 3:1, urmărind efectuarea a aproximativ 120 gesturi pe minut- aproximativ 90 de compresii toracice si 30 de respirații. Verificați alura ventriculară după primele 30 de secunde, şi, ulterior, periodic. Opriți compresiile toracice când alura ventriculară spontană este mai mare de 60 de batai/minut.
Drogurile sunt rar indicate în resuscitarea nou-nascutului. Bradicardia la nou-nascut este de obicei cauzată de umplerea inadecvată a plamanilor cu aer sau hipoxie profundă, din acest motiv asigurara unei ventilații corespunzatoare este cel mai important lucru. Însa, dacă alura ventriculară rămâne sub 60 de bătăi/minutîn ciuda ventilației adecvate şi a compresiilor toracice, se va lua în calcul ultilizarea drogurilor. Cea mai buna cale deadministrare a drogurilor este cateterul venos ombilical.
Adrenalina
Deşi nu beneficiem de studii pe subiecți umani, se poate folosi adrenalina atunci când prin ventilație adecvată şi compresii toracice nu se reuşeşte creşterea alurii ventriculare peste 60 batai/minut. Dacă se utilizează adrenalina, se administrează 10-30 micrograme/kg intravenos, cât de repede posibil. Administrarea intra-traheală nu este recomandată, dar, dacă se foloseşte, cel mai probabil dozele de 50-100 micrograme/kg sunt cele necesare. Nici siguranța şi nici eficacitatea acestor doze pentru administrarea intra-traheala nu au fost studiate. Nu administrați doze mari intravenos.
Fluidele
Dacă se suspicionează pierdere masiva de lichide sau dacă sugarul este în stare de şoc (tegumente palide, perfuzie scazută, plus slab) şi nu a răspuns adecvat la alte manevre de resuscitare, atunci se poate lua în considerare administrarea de fluide.

Acest lucru se întamplă foarte rar. În absența unei transfuzii sangvine potrivite (ex. sânge grupa0 Rh-negativ iradiat şi cu depleție de leucocite), se recomandă folosirea soluției izotone de cristaloide în loc de albumină pentru a reasigura volumul intravascular. Inițial se administrează bolus de 10 ml/kgc. Dacă se obține un răspuns adecvat, se poate repeta pentru a menține starea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu