joi, 4 iulie 2013

RESUSCITAREA CARDIORESPIRATORIE A COPILULUI ŞI ADULTULUI


v  SUPORTUL VITAL DE BAZĂ ADULT (S.V.B.)

Generalităţi
Definiţie:
  • Resuscitarea cardiorespiratorie (RCR) = sistem standardizat de manevre, tehnici şi droguri care se aplică în cazul opririi cardiorespiratorii şi care are ca scop livrarea artificială a sângelui oxigenat către organele vitale.

            Scopurile RCR:
  • Păstrarea vieţii
  • Restabilirea sănătăţii
  • Limitarea disabilităţii
  • Reversarea morţii clinice

Asigurarea zonei
Condiţiile de mediu sunt sigure?

            - atmosferă irespirabilă
            - pericol de electrocutare
            - pericol de accident de circulaţie
            - pericol de prăbuşiri s.a.

Asigurarea locului accidentului, protejarea salvatorului şi a victimei

          imaginea de ansamblu asupra situaţiei (tipul accidentului, numărul persoanelor   accidentate, evaluarea nevoii de ajutor)
          îndepărtarea factorilor de risc ce au acţionat sau acţionează în zona de intervenţie
          raportarea accidentului (telefon la „112”)

            Salvatorul are obligaţia de a se asigura el însuşi că nu este în pericol, un alt eventual accident complicând inutul situaţia şi ducând la riscuri nedorite atât pentru victimă cât şi pentru reanimator.

1. Verifică starea de conştienţă a victimei

Scutură victima uşor de umeri  şi întreabă cu voce taree totul în regulă, s-a întâmplat ceva?”
  
Dacă victima nu răspunde verbal sau prin mişcare
Cheamă ajutor

2. Deschide căile aeriene
         Pune victima pe spate cu faţa în sus
         Deschide-i căile aeriene prin: 
    - hiperextensia capului: cu o mână pe frunte se împinge cu blândeţe capul spre spate păstrând policele şi indexul libere pentru eventuala pensare a nasului dacă va fi necesară ventilarea victimei
    - ridicarea bărbiei (mandibulei): cu vârful degetelor celeilalte mâini plasate sub bărbie
Manevrele de eliberare a căilor aeriene la pacientul fără suspiciune de fractură de coloană cervicala:

            1.   Manevra standard este combinaţia dintre hiperextensia capului şi închiderea gurii
            Avantaje  - simplu de efectuat
                            - eficientă
                            - permite plasarea resuscitatorului lateral faţă de victimă, putându-se astfel continua RCR fără întrerupere.

            2.   Subluxaţia anterioară a mandibulei

            Avantaje  – mai eficientă ca 1 din punct de vedere al eliberării căii aeriene
            Dezavantaje    - mai complicată
                                    - necesită forţă
                                    - efectuarea corectă presupune cunoaşterea unor repere anatomice
                                    - resuscitatorul trebuie să se plaseze în axul lung al victimei, la capul acesteia

3.      Extragerea corpilor străini din cavitatea bucală (solizi sau lichizi)

            PRECAUŢII ÎN MANAGEMENTUL CĂILOR AERIENE
Dacă se suspectează o leziune de coloană vertebrală cervicală – se va asigura imobilizarea gâtului în timpul manevrelor de deschidere a căilor aeriene.

      MANEVRELE DE DESCHIDERE A CĂILOR AERIENE (SVB)
         Hiperextensia capului / ridicarea mandibulei
        Nu se va efectua în caz de suspiciune de leziune de coloană vertebrală cervicală
         Subluxaţia mandibulei
         Îndepărtarea corpilor străini orofaringieni şi a secreţiilor din cavitatea bucală
Notă:

            Dacă la pacientul cu suspiciune de coloană cervicală subluxaţia mandibulei cu imobilizarea capului nu deschide eficient calea aeriană, are prioritate eliberarea căii aeriene, deci se practică o uşoară hiperextensie a capului cu ridicarea mandibulei.

Reacţionează victim dupa deschiderea cailor aeriene?

NU

3. Verificarea respiraţiei

         Priviţi expansiunile toracelui
         Ascultaţi sunetul respiraţiei
         Simţiţi pe obraz aerul expirat
         Toate acestea nu trebuie să dureze mai mult de 10 secunde după care hotărâţi dacă pacientul respiră sau nu

         A nu se confunda respiraţia agonică cu cea NORMALĂ.

Dacă victima nu respiră normal sau nu respiră:
         Salvatorul va trimite pe cineva după ajutor sau sună la “112” iar dacă este singur şi nu are telefon, va lăsa victima şi se va duce după ajutor.

Începe resuscitarea cardiorespiratorie prin combinarea compresiilor toracice cu ventilaţia
30 compresiuni toracice:

         Plasează podul palmei tale pe centrul toracelui victimei
         Plasează cealaltă mână peste mâna care se află pe torace şi întrepătrunde degetele
         Stai vertical deasupra toracelui victimei şi, cu coatele întinse, efectuează comprimarea sternului cu 5 - 6 cm
         După fiecare compresie toracele trebuie să revină la normal fără a pierde contactul mâinilor cu sternul
         Compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp
         Compresiile se continuă cu o frecvenţă de cel puţin 100/minut dar nu mai mult de 120/ minut. După ce ai efectuat 30 de compresii toracice realizează 2 insuflaţii (2 respiraţii gură la gură)

Insuflaţiile
Efectuează 2 insuflaţii
         Asigură-te că victima are capul în hiperextensie
         Ridică mandibula victimei
         Pensează nasul victimei
         Inspiră normal
         Plasează buzele etanş pe gura victimei
         Suflă timp de 1 secundă până ce se ridică toracele victimei
         Îndepărtează gura de victimă şi urmăreşte revenirea toracelui la poziţia iniţială, tot 1 secundă
         Repetă insuflaţia
Continuă RCR

Raport
Compresiuni toracice: Frecvenţă ventilaţii
         30 compresiuni : 2 ventilaţii
Reevaluarea victimei
         Resuscitarea de bază va fi întreruptă pentru reevaluarea victimei numai dacă aceasta va prezenta respiraţii normale.

Se continuă resuscitarea până:
         Soseşte ajutorul calificat şi preia manevrele de resuscitare
         Victima are semne vitale
         Salvatorul se epuizează


ALGORITMI DE INTERVENŢIE
MULTITUDINEA ŞI VARIETATEA SITUAŢIILOR PE CARE LE POATE RIDICA UN PACIENT AFLAT IN SCR ATÂT DIN PUNCT DE VEDERE AL ORIGINII CÂT ŞI DIN PUNCT DE VEDERE AL MODALITĂŢII DE ABORDARE AU DETERMINAT NECESITATEA CREĂRII UNOR ALGORITMI DE INTERVENŢIE

SCOP ALGORITMI RCR
- reduc intervalul de timp necesar găsirii şi tratării cauzei de SCR
- cresc şansele de reuşită a resuscitării

ATENŢIE:
- nu agrava leziunile pe care le are!
- nu provoca alte leziuni decât cele existente

Probleme etice
                        Scopurile RCR sunt păstrarea vieţii şi restaurarea sănătăţii, limitarea disabilităţilor ulterioare şi reversarea morţii clinice. De aceea, orice intervenţie care nu poate îmbunătăţi durata sau calitatea vieţii este inutilă.
Cazurile în care este indicată abţinerea de la RCR (neiniţierea RCR)
-          Pacientul are semne de moarte ireversibilă (rigor mortis, lividităţi declive, decapitare etc.)
-          Când există exprimarea prealabilă a opţiunii pacientului (de preferinţă în scris)  de a nu fi resuscitat
-          Bolile grave acute sau cronice cu evoluţie nefavorabilă, aflate deja sub tratament maximal
-          Notă:
-                      În situaţiile la limită, care nu pot fi încadrate cu certitudine în circumstanţele descrise anterior se iniţiază RCR fie până la aflarea informaţiilor despre pacient, fie pentru observarea evoluţiei în cursul/după resuscitare. Neiniţierea RCR sau întreruperea măsurilor terapeutice în timpul sau după RCR sunt din punct de vedere etic echivalente.
Întreruperea RCR în cursul SVB în afara spitalului este permisă doar în următoarele situaţii:
-          Reluarea circulaţiei şi respiraţiei spontane eficiente
-          RCR este preluată de echipa medicală de urgenţă
-          Criterii clare de moarte ireversibilă
-          RCR nu poate fi continuată din cauza epuizării resuscitatorului
-          Continuarea RCR pune în pericol viaţa resuscitatorului sau a altor persoane
-          Prezentarea unui document valid “Nu resuscita” – DNAR (Do not attempt resuscitation), semnat fie de pacient, fie de medic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu