vineri, 5 iulie 2013

PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE EPISTAXIS


DEFINIȚIE:
Epistaxisul reprezintă o scurgere sangvinolentă de la nivelul foselor nazale (anterioară sau posterioară), reprezentând uneori o urgenţă medico-chirurgicală.

Vindecare poate fi spontană, însă, prin repetare sau printr-o pierdere abundentă de sânge, poate pune în pericol viaţa pacientului.


TABLOUL CLINIC AL EPISTAXISULUI:
- Bolnavul este agitat, speriat.
- Hemoragia este de obicei unilaterală.
- Hemoragie nazală abundentă, pe una din fosele cel mai adesea; rar pe ambele fose nazale.
Inundând faringele, sângele este eliminat și pe gură.
- Starea generală a bolnavului este alterată:
     - palid,
     - transpirații reci,
     - puls normal sau ușor accelerat,
     - tensiunea arterială este ormală, la hipertensivi ridicată sau scăzută.
- În cazul hemoragiilor mari:
     - sete,
     - TA prăbușită,
     - lipotimii
Observații: Acest tablou clinic dramatic este determinat de:
- epistaxisul grav al hipertensivilor (este epistaxisul salvator, cu rol de supapă de siguranță, care evită hemoragia cerebrală),
- epistaxiul grav posttraumatic

ATITUDINEA DE URGENȚĂ:


- Stabilirea nivelului de conștiență;
- Asigurarea confortului fizic și pihic, explicarea necesității tehnicilor ce urmează a fi efectuate, obținerea consimțământului pacientului asupra aplicării măsurilor de prim ajutor;
- Bolnavul va fi așezat în poziția ortopneică. Va fi eliberat de orice compresiune (guler, centură). Se va îndepărta anturajul.
- Monitorizarea FV,calitatea și frecvența respirațiilor, pulsului, observăm culoarea tegumentelor, temperatura, comportamentul;
- Se va încerca stabilirea cauzei locale și locul hemoragiei, putându-se alege atitudinea de urgență;
- Hemostaza locală în hemoragiile simple se obține prin:
      - compresiunea digitală: se apasă aripa narinei care sângerează, cel puțin 10 minute. Aceasta se poate face și după ce au fost introduse:
      - tampoane narine;
      - aplicarea de comprese reci pe regiunea frontală-nazală. Dacă hemoragia continuă se practică: 
      - tamponamentul anterior al fosei nazale. Tehnica: se degajează fosele nazale de cheagurile de sânge, invitându-se bolnavul să sufle nasul, nară cu nară, într-o tăviță renală; se îmbibă meșa cu substanță lubrefiantă sterilă (ulei de parafină, unguent cu tetraciclină), se introduce meșa în nas, cu ajutorul unei pense, sub controlul vederii, astupând complet fosa nazală; se pune bolnavului la nas un pansament sub formă de căpăstru sau praștie; tamponamentul anterior se menține 24-48 de ore; demașarea se face cu multă atenție, înmuind continuu meșa cu apă oxigenată, cu ajutorul unei seringi;
- Abord venos și instituirea unei perfuzii cu soluții cristaloide (ser fiziologic, soluție Ringer) ținând cont de valorile tensionale și patologie;
Oprirea hemoragiei si evitarea recidivelor se realizeaza prin măsuri generale, administrarea hemostaticelor: fitomenadion, etamsilat;
- La pacienții cu hipotensiune arterială se aplică conduita de urgență din starea de șoc;
- Transportul se va face în poziție semișezândă sau culcat cu capul ușor ridicat. În caz de colaps se va așeza bolnavul culcat în decubit lateral, cu capul decliv.
-Tratamentul etiopatogenetic: în caz de puseu hipertensiv se vor administra diuretice la indicația medicului;
- La pacienții cu epistaxis posttraumatic, evaluarea leziunilor traumatice, la nevoie pansamente locale în funcție de existenta plăgilor faciale, frontale etc.
- Supravegherea pacientului până la stabilizare, monitorizarea permanenta a FV.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu