joi, 4 iulie 2013

Măsurarea şi interpretarea funcţiilor vitale - TEHNICI DE MĂSURARE A FV.

Funcţiile  vitale sunt reprezentate de:
          Starea de constienta – reflecta starea de functionare a creierului
          Respiratie
          Circulatie

A B C –ul evaluarii
    Formula memotehnica are rolul de a stabili prioritatile astfel incat identificarea problemei sa ofere si solutia
          A – verificarea starii de constienta
          B – deschiderea cailor aeriene si verificarea respiratiei
          C – verificarea circulatiei

CONSTIENTA
          Verificarea nivelului de constienta:
          Primul  pas  in  evaluarea  unui  pacient  este  evaluarea  nivelului  de  constienta. Verificarea starii de constienta se face adresându-i   intrebari simple: Cum va simtiti? Sunteti bine? Ce va supara? Cum va cheama? sau solicitari de genul: Deschideti ochii!
          Daca primim raspuns, consideram ca pacienul este constient si are caile aeriene
   libere.
          Daca nu primim raspuns scuturam usor umarul victimei si repetam intrebarile
adresate. Daca tot nu primim nici un raspuns il consideram inconstient si in mod sigur vom avea nevoie de ajutor.
          Nivelul de constienta al pacientului poate varia de la constient pâna la inconstient.
          Nivelul de constienta a pacientului se stabileste folosind scorul glasgow.
SCORUL GLASGOW

Deschiderea ochilor
          spontan ..................................................... 4 puncte
          la cerere ................................................... 3 puncte
          la durere ................................................... 2 puncte
          nu deschide................................................1 punct
     Cel mai bun raspuns motor
          la ordin...................................................... 6 puncte
          localizeaza stimulii durerosi......................... 5 puncte
          retrage la durere........................................ 4 puncte
          flexie la durere........................................... 3 puncte
          extensie la durere....................................... 2 puncte
          nici un raspuns........................................... 1 punct
     Cel mai bun raspuns verbal
          orientat...................................................... 5 puncte
          confuz ...................................................... 4 puncte
          cuvinte fara sens ....................................... 3 puncte
       zgomote................................................... 2 puncte
          nici un raspuns......................................... .1 punct
          Punctajul maxim este de 15 puncte
          Punctajul minim este de 3 puncte.
          Interpretare:
   Coma severa  GCS ≤ 8,
   Coma medie - GCS = 9 – 12,
   Coma minora - GCS = 13 - 15
          De asemenea pentru descrierea nivelului de constienta se poate folosi folosi scala AvPu. Sunt initialele cuvintelor in limba engleza si anume:
          A – alert. Un pacient  pe care-l clasificati ca fiind alert este capabil sa raspunda coerent la intrebarile d-voastra.
Exemplu: Cum va numiti? Unde va aflati? Ce data este azi? Deci un pacient care raspunde la aceste intrebari este constient, alert, orientat in timp si spatiu.
          v – verbal. In aceasta categorie se afla pacientii care raspund la stimului verbali, chiar daca ei reactioneaza doar la stimuli verbali foarte puternici.
          P – pain (durere). Un pacient care raspunde la stimuli durerosi nu a raspuns la stimuli verbali.
Raspunsul la stimulul dureros consta dintr-o miscare prin care incearca sa localizeze durerea, sa retraga, etc.
Stimulii durerosi se aplica prin ciupirea lobului urechii sau a tegumentului de deasupra claviculei.
          u – unresponsive (nu raspunde, nu reactioneaza). Un pacient este clasificat in aceasta  categorie daca el nu raspunde la nici un fel de stimul, fie el tactil, verbal sau dureros.

RESPIRATIA
          Dupa ce s-a verificat starea de constienta si s-au eliberat caile aeriene, se verifica daca victima respira sau nu.
          Pentru acest lucru este important sa recunoastem semnele unei respiratii  eficiente, ale unei respiratii ineficiente precum si semnele si cauzele stopului respirator.
  semne si simptome ale stopului  respirator
          Nu se observa distensia cutiei toracice
          Nu  se  aude  zgomotul  produs  de  trecerea  curentului  de  aer  prin  caile respiratorii
          Nu simtim suflul de aer produs de respiratie
          Cianoza tegumentelor, mai ales in jurul buzelor

Semnele  unei respiratii eficiente
Verificarea respiratiei se face prin trei elemente: ‘’vad, aud si simt’’ efectuate in acelasi timp. Cu pacientul aflat in decubit dorsal si mentinând calea aeriana deschisa, se apropie obrazul de fata lui având privirea orientata spre torace si:
          · privim miscarea toracelui
          · simtim suflul de aer produs de respiratie
          · ascultam zgomotul produs de trecerea aerului prin calea aeriana timp de maxim 10 secunde.

  In urma acestei evaluari vom stii daca pacientul respira eficient, respira ineficient sau nu respira deloc.
          Un adult, normal conformat, are 12 – 18 respiratii/minut.
          Variaza in functie de  vârsta si sex (este mai accelerata la copii si la femei).
          Valori normale ale frecventei respiratorii:
          Nou-nascuti : 40/min
          Copii : 20-30/min
          Adulti : 14-18 / min

Semnele  unei respiratii ineficiente
    O respiratie inadecvata se recunoaste prin : prezenta unor zgomote anormale pe care le face pacientul in timpul actului respirator, cum ar fi respiratia sforaitoare, suieratoare,
          o frecventa mai mica (sub 9/minut) sau mai mare (peste 30/min) a ratei respiratorii.
          In aceste cazuri se poate observa si o schimbare de culoare a pielii data de lipsa de oxigen, mai ales la nivelul fetei, buzelor si a unghiilor.
In cazul unei hipotermii severe respiratiile pot fi foarte reduse, superficiale astfel incit poate fi mimata moartea.
          Sunt numeroase cauze care pot determina stopul respirator. Printre cauzele cele mai frecvente amintim:
               - stopul cardiac,
               - obstructia cailor aeriene,
               - supradoza de droguri,
               - diferite intoxicatii,
               - pierderi masive de sânge,
               - electrocutare etc.
 Tehnica masurarii respiratiei:
          Maturarea frecventei respiratiilor  se face timp de un minut având mâna asezata pe toracele pacientului, se numara expansiunile toracice fara ca pacientul sa constientizeze acest lucru.  Cresterea frecventei caracterizeaza polipneea  (sau tahipneea)  iar scaderea acesteia bradipneea.
          Respiratia  poate  fi  rapida  si  superficiala  (caracteristica  in  soc)  sau  rara (caracteristica atacului vascular cerebral sau supradozei de droguri).
          Respiratia mai poate fi descrisa ca fiind profunda, suieratoare (wheezing), gâfâita, ca un sforait, zgomotoasa sau dificila.
          Dificultatea in respiratie se numeste dispnee. Daca pacientul nu respira, se spune ca este apneic, si este o conditie care trebuie remarcata   primara.

CIRCULATIA
          Circulatia  este  realizata  de  cord.  Evaluarea  acesteia  se  face  prin  verificarea pulsului si a tensiunii arteriale.

PULSUL
          Pulsul  indica viteza si forta contractiei cardiace.
          Cu fiecare contractie a inimii se impinge in aorta un val de sânge, care izbeste sângele existent in vas si se propaga ca o unda, dând pulsul.
          Pulsul poate fi simtit oriunde unde artera trece peste un plan osos.
          Desi sunt multe astfel de locuri in corp, cel mai des se masoara pulsul la artera radiala (incheietura mâinii), carotida (la gât), brahiala (la brat) si tibial posterior (la glezna).
          Daca pacientul este inconstient luati pulsul la artera carotida.
          Pulsul se poate simti cel mai bine pe artera carotida care este situata in santul format de unul din muschii gâtului, muschiul  sternocleidomastoidian si marul lui Adam, respectiv cartilajul tiroid. Degetele aratator si mijlociu localizeaza marul lui Adam si vor aluneca lateral pe gât pâna se simte bataia in vârful acestora.
          Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale gâtului dar niciodata in acelasi timp. 
          Verificati pulsul timp de 10 secunde.
          Daca nu simtiti pulsul incepeti manevrele de resuscitare cardio pulmonara.
          La pacientul constient in functie de informatia pe care dorim sa o obtinem pulsul se poate masura la diferite localizari ale arterelor:
 - artera radiala este localizata la incheietura mâinii, unde artera trece peste unul din oasele antebratului, radiusul.
 - artera carotida este situata la nivelul gâtului, iar pulsul se masoara de o parte sau de cealalta, sub barbie
 - artera brahiala este situata pe fata interna a bratului, la jumatatea distantei dintre  umar si cot.
 - artera tibiala este situata pe fata interna a gleznei, sub maleola

Tehnica măsurării pulsului: 
          Pentru a evalua pulsul pacientului trebuie sa determinati  trei factori: frecventa, ritmicitatea si calitatea acestuia.
          Pentru a determina frecventa pulsului (numarul de batai pe minut), cautati pulsul pacientului cu degetele dumneavoastra, numarati bataile timp de un minut.
          La adult valoarea normala este de 60-80 batai pe minut
          la o persoana cu o conditie fizica buna (un sportiv), valoarea normala poate fi mai mica (40-60 batai pe minut).
La copii pulsul este mai rapid (80-100 batai pe minut).
Valori normale ale pulsului
          adult 60-80 / minut;
          copii 90-100 / minut;
          nou nascut 130-140 / minut;
          Cresterea  frecventei  peste  valorile  normale  se  numeste  tahicardie,  scaderea frecventei sub valorile normale poarta numele de bradicardie.
          O valoare a pulsului sub 40 de batai pe minut poate fi rezultatul unei boli grave,
          În timp ce un puls foarte rapid (mai mult de 120 batai pe minut) poate indica faptul ca pacientul este in soc.
          O persoana cu o conditie fizica buna poate avea pulsul sub 50 batai pe minut,
          O persoana anxioasa sau ingrijorata poate avea un puls mai rapid (mai mult de 110 batai pe minut).
          Va trebui sa determinati  si ritmul si sa descrieti  calitatea pulsului.
          Observati  daca pulsul este regulat sau neregulat.
          Pulsul poate fi bine batut, plin. Astfel poate fi dupa un efort fizic.
          Un puls slab si depresibil (dispare la o compresie mai puternica)  se numeste filiform. Pulsul este prezent, dar este greu de simtit. Pulsul filiform este un semn mai periculos decât un puls plin.
          Pulsul plin este periculos daca pacientul este hipertensiv si poate duce la atac vascular cerebral.
          La pacientii constienti pulsul se masoara prin comprimarea unei artere pe un plan osos, cu 2-3 degete, cel mai frecvent la artera radiala, se masoara timp de 1 minut (atingeti  incheietura mâinii pacientului pe partea cu degetul mare).

TENSIUNEA ARTERIALA
Presiunea sub care sângele circula prin artere si pe care o exercita asupra peretilor arterelor reprezinta tensiunea arteriala (TA). TA variaza in functie de virsta, sex, ora din timpul zilei si gradul de activitate.
          Valori normale:
     Adulti:             115-140 / 70-90 mmHg
     Copii:               91-110 / 60-65 mmHg
     Nou-nascuti:  65-80 / 40-50 mmHg
Valori peste cele  normale poarta numele de hipertensiune. 
Valori sub cele normale poarta numele de hipotensiune.

Tehnica masurarii TA:
 - pozitia pacientului: decubit dorsal, dupa un repaus de 10 minute
 - la 1/3 inferioara a bratului se aseaza mansonul tensiometrului
 - stetoscopul se pune pe proiectia arterei brahiale la plica cotului
 - se umfla mansonul tensiometrului pâna pe la 180/ 200 mmHg, ca apoi sa se
 - inceapa dezumflarea lenta;

 - valorile TA reprezinta prima si ultima bataie care se aud cu ajutorul stetoscopului in timpul dezumflarii ansonului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu