luni, 1 iulie 2013

FRACTURILE



FRACTURILE

         SCOPUL CURSULUI este acumularea de cunostinte teoretice si prectice in vederea asigurarii unei bune asistente medicale pacientilor care prezinta fracturi 

         DEFINIŢIE: Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os.
 
         Cauze:- Accidente de muncă
          - Accidente de circulaţie
          - Accidente casnice
          - Accidente în activitatea sportivă
          - Situaţii de catastrofă
 
         Frecvenţă :
                   - Mai mare :
                             la bărbatul adult în activitate (20-50 ani)
                             la vârstnici
                   - Mai mici :
                             la copii
 
Foarte importantă este prevenirea fracturilor  prin:
         Adoptarea unor deprinderi de securitate în activitatea profesională, casnică, sportivă, etc.
         Trebuie evitate:
          - Suprafeţe accidentate sau încărcate cu diferite obiecte (obstacole) : unelte, materiale, furtunuri, etc.
          - Pardoseli umede, murdare cu uleiuri, alunecoase, lipsa covoarelor, carpetelor sau traverselor.
          - Scările luminate insuficient şi blocate (aglomeraţie) cu obiecte diferite, fără balustrade, acoperite cu gheaţă şi/sau zăpadă.
          - Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri înalte, a scărilor pliante defecte, a scărilor neasigurate.
          - Neutilizarea balustradelor şi centurilor de siguranţă atunci când se lucrează la înălţime.
 
Tipuri de fracturi
       În funcţie de mecanismul de producere:
         I fractura directă
         II fractura indirectă :
                   - Flexie
                   - Răsucire
                   - Tracţiune
                   - Presiune
       În funcţie de grosimea interesată a osului:
         I fractură completă
         Cu deplasare ( mai grave )
         Fără deplasare ( mai puţin grave )
         II fractură incompletă
       În funcţie de interesarea /nu a pielii:
         I fractură închisă
         II fractură deschisă
       În funcţie de numărul de focare:
         I fractură unică
II  fractură multiplă
Alţi termeni utilizaţi pentru descrierea unor tipuri particulare de fracturi:
         Fractură complicată
         Fractură cominutivă
         Fisură
         Fractură epifizară
         Fractură patologică
         Fractură diafizară
         Fractură de oboseală
Semne şi simptome
Trebuie suspectată o fractură dacă:
         Traumatismul este produs de o forţă puternică externă
         S-a auzit o troznitură sau pocnitură
         N.B.! Examinarea accidentatului se realizează cu atenţie şi blândeţe pentru a nu produce leziuni suplimentare şi a nu provoca altele.
Semne de probabilitate
         Durerea
         Deformarea regiunii
         Impotenţa funcţională
         Scurtarea membrului
         Vânătaia - echimoza
         1. Durerea spontana, localizata intr-un punct fix, care creste in intensitate la palparea zonei sau la incercarea de a misca membrul presupus fracturat.
         2. Impotenta functionala, care se manifesta prin incapacitatea de a efectua miscari cu membrul traumatizat.
         3. Deformarea regiunii respective, care apare din cauza proeminentei sub piele a capetelor osoase fracturate.
         4. Scurtarea membrului fracturat in urma deplasarii in sus a capatului inferior al fracturii ca urmare a contracturii musculare reflexe.
         5. Echimozele – coloratia violacee a pielii contuzionate de deasupra focarului de fractura, ca urmare a leziunii concomitente si a unor vase de sange.
         6. Tumefierea regiunii si cresterea temperaturii locale.
Semne sigure
Semnele de certitudine, daca este identificat macar unul dintre ele, pun diagnosticul sigur de fractura.
                   In mod practic, cautarea tuturor semnelor de certitudine este dureroasa si uneori chiar periculoasa.
                   In prezenta unor semne de probabilitate, este necesara efectuarea unei radiografii care va infirma sau va confirma fractura.
1. Mobilitatea anormala in focarul de fractura evidentiata atunci cand, la incercarea de palpare, osul se misca in zona respectiva.
2. Netransmiterea miscarii cand se incearca ridicarea membrului presupus fracturat de capatul sau proximal (de dincoace de fractura). In acest caz, capatul proximal se ridica, dar capatul distal (de dincolo de fractura) ramane cazut.
3. Intreruperea clara a continuitatii osului - se poate determina palpand marginea osului. La un moment dat se poate sesiza discontinuitatea si la nivelul pielii se poate remarca chiar o mica depresiune.
4. Crepitatiile osoase – zgomote specifice (ca sunet, asemanatoare zgomotului produs la calcarea pe zapada inghetata) care apar la palparea fracturii si care sunt cauzate de frecarea intre ele a capetelor fracturate.
5. Evidentierea sub piele sau chiar prin piele (in cazul fracturilor deschise) a unuia sau a celor doua capete fracturate.
6. Modificarile radiologice, care permit aprecierea clara a fracturii si a detaliilor acesteia.
 
COMPLICATII
-embolia grasoasa
                   -distrugerea de parti moi din jurul focarului de fractura
                   -leziuni a vaselor si nervilor
                   -consolidare gresita
                   -redoare articulara
Leziuni periculoase pentru extremitati
         Leziune arteriala
         Sindromul de compartiment
         Leziune prin strivire
         Fractura deschisa
         Luxatia

 Corespondente

mecanism
Leziune posibila
Cadere,aterizare pe umeri;cadere cu mainile intinse,convulsii
Dislocarea posterioara a umarului
Cadere,aterizare cu bratele intinse sau cotul sub corp
Fractura capului radiusului
Strivirea genunchilor de bordul masinii in coliziuni la viteze mari
Dislocarea soldului
Aterizare in picioare in cadere de la inaltime
Fractura de calcaneu;de platou tibial;a vertebrelor lombare prin compresie
Forta de rasucire asupra gleznei
Fractura unei maleole

Evaluare – istoric
         Antecedente personale fiziologice si patologice
         Ora traumatismului
         Mecanismul leziunii
         Pozitia extremitatii in momentul lovirii
         Locul de actiune al agentului cauzator
         Mediu curat/murdar
         Efectul imediat:edem,echimoza,sangerare,tulburari de sensibilitate
         Profilaxia tetanica anterioara
         Leziuni ale extremitatiilor in antecedente
DEFINITIA POLITRAUMATISMULUI
- stare acuta severa
          - rezultata in urma unui impact voluntar sau involuntar,mecanic,termic sau chimic,
          - din care rezulta leziuni ale mai multor regiuni ale corpului,dintre care cel putin una sau o combinatie a acestora pune viata in pericol(are impact vital).
         Lezarea traumatica concomitenta a doua aparate sau sisteme cu :
- tulburari functionale grave
                   - risc vital - datorat cel putin unei leziuni
         este o afectiune traumatic in care leziunile periferice – fracture, plagi, arsuri- sunt asociate cu leziuni viscerale ce pot determina tulburari ale functiilor vitale.
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI
         Primul ajutor reprezintă o intervenţie rapidă şi calificată, în caz de accident, cu scopul de a înlătura cauza, a ameliora suferinţa şi a preveni complicaţiile.
         În cadrul primului ajutor se iau măsuri în primele minute la locul accidentului, pentru combaterea efectelor unei agresiuni, efecte care se pot agrava în timp, de multe ori punând în pericol viaţa individului.
         Există două tipuri de măsuri de prim ajutor:
          a) măsuri generale: acestea pot fi folosite în mai multe tipuri de traumatisme;
          b) măsuri specifice: aceastea sunt caracteristice unei leziuni (exemplu: imobilizarea provizorie este o metodă specifică pentru fracturi şi generală pentru luxaţii).
Acordarea primului ajutor presupune:
- asigurarea unei respiraţii eficiente;
- menţinerea funcţiei cardiace- verificare puls, TA;
- oprirea hemoragiei;
- instalarea unei perfuzii;
- limitarea pătrunderii unor substanţe toxice în organism;
- imobilizarea fracturilor;
- reducerea luxaţiilor;
- poziţionarea corectă a accidentatului (este foarte importantă ca măsură de prim ajutor şi pe parcursul timpul transportului).
PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE FRACTURI
         Scop: Prevenirea complicaţiilor şi leziunilor ulterioare şi să diminueze durerea şi umflarea zonei.
         Reguli generale:
  CE NU TREBUIE FĂCUT !?!
         Nu se acţionează brutal
         Nu se impun victimei mişcări inutile
         Nu se face reducerea fracturii
         Nu se ridică victima în picioare
         Nu se transportă victima înainte de imobilizarea fracturii
CE TREBUIE FĂCUT !?!
         Primul ajutor se acordă la locul accidentului şi constă în imobilizarea fracturii (cu ajutorul atelelor)
         Diminuarea durerii prin administrarea unui calmant (antinevralgic, algocalmin, etc) şi asigurarea unui confort termic
         În caz de fractură deschisă: oprirea hemoragiei, pansarea rănii şi apoi imobilizarea
         Transportul victimei numai după realizarea imobilizării
         Condiţia de imobilizare corectă: orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii (încheieturi) – cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului (proximal şi distal).
                            Atelele, fie că sunt confecţionate special fie că sunt improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de scândură sau placa, cozi de mătură, şipci paturi etc), trebuie să îndeplinească trei condiţii:
                            - să fie uşoare
                            - să fie rigide
                            - să fie suficient de lungi, să cuprindă articulaţia de desubtul şi deasupra focarului de fractură.

Ratiunile imobilizarii fracturilor
         diminuarea durerii
         scăderea hematomului perifracturar
         facilitarea mobilizării pacientului
         prevenirea complicaţiilor provenite din mobilitatea anormală a fragmentelor fracturate, (compresiunea / dilacerarea axelor vasculare sau nervoase)
Ratiunile imobilizarii fracturilor
         Se efectueaza in cadrul examinarii secundare
         Trebuie efectuata inaintea mobilizarii pacientului
         Atela sa cuprinda ariculatiile de deasupra si sub focarul de fractura/luxatie
         Dupa aplicarea atelei se verifica pulsul distal
         Degetele se lasa afara
         Fractura deschisa se imobilizeaza in pozitia gasita dupa pansarea plagii
Atelele pneumatice nu se aplica pe haine
Scopul imobilizarii fracturilor
         împiedica mişcările active şi pasive - repaus
         menţine axarea corectă a membrului
         diminuează durerea
         evita complicaţiile provocate de  mişcarea în focar a unui fragment osos
         amelirează tulburări funcţionale date de compresiunea unor vase sau nervi
         impiedicarea miscarilor fragmentelor osoase fracturate
         evitarea complicatiilor ce pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos
         scaderea durerii
         poate reduce sangerarea
         reduce probablitatea transformarii unei fracturi inchise in deschisa
         permite transportul pacientului si manipularea lui
Principiile unei bune imobilizari
         doar după stabilizarea funcţiilor vitale
         să realizeze axarea relativă a segmentului de imobilizat
         să cuprindă articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură
         să fie adaptată segmentului afectat
         să fie simplă,necompresivă
         în poziţia fiziologică a membrului
         să nu determine durere
         să permită vizibilitate asupra segmentului distal de fractură
DISPOZITIVE DE  IMOBILIZARE ÎN TRAUMATISME
         Atele lineare,
         atele cutie,
         Atele vacuumatice,
         Atele gonflabile
         Atele de extensie
         Aparatul toracobrahial
Bandajul ,, în 8’’
IMOBILIZAREA
         Traumatism mana - atela palmara+esarfa
         Traumatism antebrat - atela+esarfa
         Traumatism cot - bandaj+esarfa
         Traumatism humerus - atela+esarfa
         Dislocarea anterioara a umarului - esarfa
         Traumatism glezna - atela pneumatica
         Traumatism femur – atela de tractiune (extensie)
Când suspicionăm leziune de coloană cervicală?
         politraumatism
          traumatism la nivelul extremităţii cefalice
          traumatism toracic în etajul superior
          tentativă de suicid prin spânzurare
          electrocutare
          durere la nivelul coloanei cervicale
          crepitaţii/deformări/spasm muscular
          status mental alterat / intoxicaţie acută etanolică
          examen neurologic modificat
IMOBILIZAREA  COLOANEI CERVICALE
DE CE?
         stabilizează focarul de fractură
          previne deteriorarea suplimentara a măduvei spinării
          limitează durerea
CAND?
în timpul evaluării primare
CUM?
ž imobilizare manuală în    axul fiziologic    
ž prin sistemul complet de imobilizare în 3 puncte
                   - guler cervical
-  dispozitiv imobilizare cap, frunte şi menton
                   - targă de coloană BaxStrap
Ajustare guler reglabil
         Gulerul cervical trebuie aplicat inainte ca pacientul sa fie asezat pe bord.
                   Se masoara gâtul pacientului
         Se considera distanta dintre umar si barbie
         se ajusteaza si se blocheaza gulerul
         Se ajusteaza suportul barbiei la marimea selectata
         Se blocheaza lateralele prin apasarea celor doua clipsuri de fixare si in timp ce capul este mentinut in pozitie neutra se aplica gulerul.
         Se amplaseaza corect suportul barbiei sub barbia pacientului
         Se trage de capatul gulerului in timp ce partea din fata se mentine fixata bine sub barbie apoi se inchide gulerul
         Daca este nevoie de o alta dimensiune, se scoate gulerul  pentru a preveni intinderile sau traumatismele, apoi se redimensioneaza si se aplica din nou
Greseli frecvente
         Se pre-formeaza insuficient
         Se alege gresit dimensiunea
         Se pozitioneaza incorect
         Se strânge insuficient la inchidere
         Pozitionarea este prea scurta
Etapele imobilizarii membrelor
         Evaluare primară şi stabilizarea funcţiilor vitale
         Evaluare secundarăşi bilanţ lezional complet
         Alegerea şi pregătirea atelei
         Administrare O2, acces I.V.
         Analgezie + /- sedare ( hipnoză)
         Axarea membrului fracturat + / - extensia uşoara
         Plasarea mijlocului de imobilizare
         Fixarea
         Reexaminarea pulsului periferic, reumplere capilară, culoare, temperatură tegumente distal
         Controlul RX
         Decizia de terapie chirurgicală / toaletă, pansament, VTA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu