duminică, 28 iulie 2013

Dicționar de termeni medicali

A

abces s.n. - acumulare de puroi într-un ţesut sau organ  fr. abces
acromegalie s.f. - dezvoltare exagerată a extremităţilor corpului  fr. acromégalie
acupunctură s.f. - tratament medical prin înţepături în diferite puncte ale corpului fr. acupuncture
adenoid, -ă adj. - cu aspect glandular  fr. adénoide
adenom s.n. - tumoare benignă a unei glande  fr. adénome
adenopatie s.f. - boală a ganglionilor limfatici fr. adénopathie
adipsie s.f. - lipsă de sete fr. adipsie
adrenalină s.f. - hormon al glandelor suprarenale. fr. adrénaline
aerofagie s.f. - înghiţirea unei mari cantităţi de aer fr. aérophagie
aerofobie s.f. - teamă patologică de aer fr. aérophobie
aeroterapie s.f. - tratament al unor boli prin cură de aer fr. aérothérapie
afazie s.f. - tulburare de limbaj fr. aphasie
afonie s.f. - pierdere patologică a glasului fr. aphonie
agorafobie s.f. - teamă patologică de a traversa spaţii largi fr. agoraphobie
albumină s.f. - subsatnţă proteică complexă din materia vie fr. albumine
alcoolemie s.f. - prezenţa alcoolului în sânge fr. alcoolémie
alelă s.f. - genă care prezintă mai multe forme fr. allele
alergie s.f. - reacţie modificată a unui organism faţă de un agent microbian, chimic etc. fr. allergie
alopatie s.f. - tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii fr. allopathie
amigdalită s.f. - inflamaţie acută a amigdalelor
anemie s.f. - stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii din sânge fr. anémie
anevrism s.n. - dilatare a peretelui unui vas sangvin fr. anévrisme
anexită s.f. - inflamaţie a anexelor uterului ovare, trompe. fr. annexite
anghină/angină s.f. -
1 inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor.
2 ~ pectorală . = boală care se manifestă prin accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii. fr. angine, germ. Angine
angiografie s.f. - radiografie a vaselor sangvine fr. angiographie
antibiogramă s.f. - metodă de laborator prin care se determină antibioticul cel mai indicat contra unei infecţii microbiene. fr. antibiogramme
antibiotic, -ă adj., s.n. - substanţă organică cu efect bacteriostatic. fr. antibiotique
antigen s.m. - substanţă care determină formarea de anticorpi. fr. antigéne
antiseptic, -ă adj., s.n. - medicament care combate infecţiile microbiene fr. antiseptique
apendice s.n. - mică prelungire a cecului fr. appendice
apendicită s.f. - inflamaţie a apendicelui fr. appendicite
apiterapie s.f. - tratament cu produse agricole fr. apithérapie
apofiză s.f. - proeminenţă pe suprafaţa unui os fr. apophyse
apoplexie s.f. - pierdere bruscă a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală fr. apoplexie
arahnoidă s.f. - meninge mijlociu fr. arachnoide
aritmie s.f. - tulburare a ritmului normal al inimii. fr. arythmie
arteră s.f. - vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi fr. artere
arteriografie s.f. - radiografie a arterelor fr. artériographie
arterioscleroză s.f. - îngroşare şi sclerozare a pereţilor arterelor fr. artériosclérose
arterită s.f. - inflamaţie a unei artere fr. artérite
artrită s.f. - inflamaţie a unei articulaţii fr. arthrite
artritism s.n. - stare de boală cauzată de o încetinire a proceselor de nutriţie. fr. arthritisme
artrografie s.f. - radiografie a unei articulaţii fr. arthrographie
artrologie s.f. - studiul articulaţiilor fr. arthrologie
artroză s.f. - afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor fr. arthrose
astenie s.f. - stare de slăbiciune şi oboseală fr. asthénie
astigmatism s.n. - defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului. fr. astigmatisme
astmă s.f. - boală cauzată de greutatea în respiraţie fr. asthme
ateroscleroză s.f. - depunere de grăsimi pe peretele intern al arterelor fr. athérosclérose
atonie s.f. - diminuare a elasticităţii ţesuturilor fr. atonie
atrium s.n. - compartiment superior al inimii lat. atrium
atrofie s.f. - regresiune morfoligică ori funcţională a unui ţesut sau organ. fr. atrophie
auricul s.n. - atrium fr. auricule
avitaminoză s.f. - boală provocată de lipsa vitaminelor din alimentaţie. fr. avitaminose
axon s.m. - prelungire a celulei nervoase fr. axone

B
bacteriologie s.f. - studiul bacteriilor fr. bactériologie
bacteriostatic, -ă adj., s.n. - antibiotic care împiedică dezvoltarea bacteriilor. fr. bactériostatique
balneologie s.f. - studiul acţiunii curative a apelor minerale sau termale şi a nămolurilor fr. balnéologie
balneoterapie s.f. - tratament cu ape minerale sau termale şi nămoluri fr. balnéothérapie
benign, -ă adj. - despre boli uşor vindecabil lat. benignus biceps s.m. - muşchi între umăr şi cot fr. biceps
biopsie s.f. - examen histologic al unei porţiuni dintr-un ţesut viu fr. biopsie
bioritm s.n. - desfăşurarea ritmică a activităţilor vitale engl. biorythm
biotic, -ă adj. - referitor la activitatea vitală fr. biotique
blastoderm s.n. - membrană care dă naştere corpului embrionului. fr. blastoderme
blastulă s.f. - a doua fază în dezvoltarea unui embrion fr. blastule
blefarită s.f. - inflamaţie a pleoapelor fr. blépharite
brahicefal, -ă adj. - cu craniul aproape rotund fr. brachycéphale
bronhie s.f. - ramificaţie a traheii lat. bronchia
bronhografie s.f. - radiografie a bronhiilor fr. bronchographie
bronhopatie s.f. - afecţiune a bronhiilor fr. bronchopathie
bronhoscopie s.f. - examinare vituală a bronhiilor fr. bronchoscopie
bronşită s.f. - inflamaţie a bronhiilor fr. bronchite
bursă s.f. - mic sac în piele cu lichid vâscos fr. bourse


C
calcifia vr. - despre ţesuturi a se întări prin depunere de săruri de calciu după fr. calcification
calcul s.m. - piatră la rinichi fr. calcul
cancer s.n. - tumoare malignă, formată prin înmulţirea dezordonată a unui ţesut organic fr. cancer
cancerigen, -ă adj. - care produce cancer; oncogen fr. cancérigene
canceriologie s.f. - oncologie fr. cancérologie
cangrenă s.f. - putrezire a ţesuturilor it. cangrena
carcinom s.n. - tumoare malignă a ţesutului epitelial fr. carcinome
cardie s.f. - orificiu al stomacului care comunică cu esofagul fr. cardia
cardiografie s.f. - înregistrare a bătăilor inimii fr. cardiographie
cardiologie s.f. - studiul inimii şi al afecţiunilor ei fr. cardiologie
cardiopatie s.f. - boală de inimă fr. cardiopathie
catalepsie s.f. - înţepenire bruscă a muşchilor şi încetarea unor funcţii cerebrale fr. catalepsie
cataractă s.f. - opacifiere a cristalinului fr. cataracte
catgut s.n. - fir pentru suturi chirurgicale fr. catgut
centrozom s.m. - corpuscul din centrul celulei, care intervine în mitoză fr. centrosome
cerebel s.m. - creierul mic lat. cerebellum cerumen s.n. - materie ceroasă din urechi fr. cérumen
chemoterapie/chimioterapie s.f. - terapie prin substanţe chimice engl. Chemotherapiefr. chimiothérapie
chil s.n. - lichid din intestinul subţire, rezultat al digestiei fr. chyle
chim s.n. - amestec rezultat din digerarea parţială a alimentelor din stomac fr. chyme
chirurgie s.f. - tratare a bolilor prin operaţii fr. chirurgie
chist s.n. - tumoare benignă fr. kyste
chiuretaj s.n. - curăţire a suprafeţei unei mucoase fr. curetage
cifoză s.f. - încovoiere înapoi a coloanei vertebrale fr. cyphose
cistită s.f. - inflamaţie a vezicii urinare fr. cystite
cistografie s.f. - radiografie a vezicii urinare fr. cystographie
cistoscopie s.f. - examen endoscopic al vezicii urinare fr. cystoscopie
citobiologie s.f. - biologie celulară fr. cytobiologie
citodiagnostic s.n. - diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor fr. cytodiagnostic
citogenetică s.f. - studiul cromozomilor fr. cytogénétique
citoliză s.f. - distrugere a elementelor celulare fr. cytolyse
citologie s.f. - studiul celulei fr. cytologie
citoplasmă s.f. - substanţă fundamentală vie a celulei fr. cytoplasme
citopoieză s.f. - formare a celulelor fr. cytopoiese
citostatic, -ă adj., s.n. - substanţă care împiedică înmulţirea celulelor fr. cytostatique
claviculă s.f. - os care leagă omoplaţii de stern fr. clavicule
coccis s.n. - os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale fr. coccyx
colagen s.n. - proteină complexă din piele, cartilaje etc. fr. collagene
colecistită s.f. - inflamaţie a veziculei biliare fr. cholécystite
coledoc s.n. - canal prin care se varsă fierea în duoden fr. cholédoque
colică s.f. - durere abdominală puternică fr. colique
colită s.f. - inflamaţie a colonului fr. colite
colon s.n. - porţiune finală a intestinului gros fr. côlon
comă s.f. - pierdere a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc. fr. coma
comisură s.f. - fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale fr. commissure
congestie s.f. - aflux anormal de sânge; inflamaţie; hiperemie fr. congestion
conglutina vt. - a coagula fr. conglutiner
conioză s.f. - boală produsă de inhalarea de praf fr. coniose
conjunctivită s.f. - inflamaţie a conjunctivei după fr. conjunctivite
coprologie s.f. - studiul biologic al fecalelor fr. coprologie
coprostază s.f. - acumulare de fecale în organism fr. coprostase
cord s.n. - inimă lat. cor 
cornee s.f. - membrană anterioară, transparentă, a ochiului fr. cornée
cortex s.n. - scoarţă cerebrală lat. cortex
corticosteron s.m. - hormon din cortexul suprarenal fr. corticostérone
corticosuprarenală s.f. - regiune corticală a glandei suprarenale după fr. cortico-surrénale
cortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei engl. cortisone
coxalgie s.f. - osteoartrită a şoldului fr. coxalgie
coxartroză s.f. - reumatism cronic la şoldului fr. coxarthrose
coxă s.f. - prima articulaţie de la picioarele insectelor lat. coxa
craniologie s.f. - studiul craniului fr. crâniologie
cranioscopie s.f. - determinare a calităţilor intelectuale şi morale după forma craniului fr. crânioscopie
craniu s.n. - scheletul osos al craniului lat. cranium
crioanestezie s.f. - anestezie prin frig. fr. cryanesthésie
criobiologie s.f. - studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului fr. cryobiologie
crioterapie s.f. - tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase fr. cryothérapie
cubitus s.n. - osul principal al antebraţului lat. cubitus


D
defectologie s.f. - studiu al celor cu deficienţe senzoriale şi intelectuale rus. defektologiia
deglutiţie s.f. - înghiţire fr. déglutition
dendrită s.f. - prelungire protoplasmatică a neuronului fr. dendride
dentină s.f. - ţesut osos care formează pulpa dintelui fr. dentine
dentiţie s.f. -
1 apariţia dinţilor la copii.
2 totalitatea dinţilor şi aşezarea lor fr. dentition
denutriţie s.f. - stare a unui ţesut sau organism în care predomină dezasimilaţia fr. dénutrition
deontologie s.f. - totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor fr. déontologie
depigmentaţie s.f. - decolorare a pielii fr. dépigmentation
dermatită s.f. - inflamaţie a pielii dermatite
dermatologie s.f. - ramură a medicinei care se ocupă cu bolile pielii fr. dermatologie
dermatomicoză s.f. - afecţiune a pielii, provocată de ciuperci parazite fr. dérmatomycose
dermatoză s.f. - boală de piele fr. dermatose
dermă s.f. - ţesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii fr. derme
dextrocardie s.f. - situare a inimii în partea dreaptă fr. dextrocardie
diabet s.n. - boală caracterizată prin mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină fr. diabete
diafiză s.f. - parte mediană a unui os lung fr. diaphyse
diaforeză s.f. - transpiraţie abundentă fr. diaphorese
diafragmă s.f. - muşchi între torace şi abdomen fr. diaphragme
diagnostic s.n. - identificarea unei boli după simptome fr. diagnostic
dializă s.f. - metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul insuficienţelor renale fr. dialyse
diencefal s.n. - parte a creierului situată între emisfere şi trunchiul cerebral fr. diencéphale
digestie s.f. - proces fiziologic de transformare a alimentelor în produşi asimilabili fr. digestion
diplegie s.f. - paralizie bilaterală fr. diplégie
dischilie s.f. - tulburare a etapelor secreţiei salivare
discopatie s.f. - boală a discurilor intervertebrale fr. discopathie
disfagie s.f. - dificultate la înghiţit fr. dysphagie
dispnee s.f. - respiraţie grea fr. dyspnée
distrofie s.f. - leziune organică datorată unei tulburări de nutriţie fr. dystrophie
dizenterie s.f. - boală infecţioasă manifestată prin diaree dureroasă, cu sânge. fr. dysentérie


E
ectoderm s.n. - înveliş extern al embrionului fr. ectoderme
ectopie s.f. - poziţie anormală a unui organ fr. ectopie
eczemă s.f. - boală de piele care provoacă erupţii şi mâncărime fr. eczéma
edem s.n. - acumulare de lichid în ţesuturi fr. oedeme
electrocardiogramă s.f. - grafic reprezentând curenţii produşi de contracţiile inimii fr. électrocardiogramme
electroencefalogramă s.f. - reprezentarea grafică a activităţii electrice a creierului fr. électroencéphalogramme
electroterapie s.f. - tratament medical cu ajutorul curenţilor electrici fr. électrothérapie
elongaţie s.f. - întinderea terapeutică a unui ligament sau nerv fr. élongation
embolie s.f. - astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge fr. embolie
embriogeneză s.f. - dezvoltare embrionară fr. embryogenese
embriologie s.f. - studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului fr. embryologie
embrion s.m. - primul stadiu din viaţa unui organism, începând de la fecundarea oului fr. embryon
emfizem s.n. - umflătură produsă prin infiltrarea aerului în ţesuturi fr. emphyseme
enartroză s.f. - articulaţie mobilă fr. énarthrose
encefal s.n. - creier fr. encéphale
encefalită s.f. - inflamaţie a encefalului fr. encéphalite
encefalografie s.f. - radiografie a encefalului fr. encéphalographie
encefalopatie s.f. - boală a encefalului fr. encéphalopathie
endocard s.n. - membrană care căptuşeşte cavităţile inimii fr. endocarde
endocardită s.f. - inflamaţie a endocardului fr. emdocardite
endocrinologie s.f. - studiul glandelor endocrine fr. endocrinologie
endoderm s.n. - foaie interioară a endodermului fr. endoderme
enterită s.f. - inflamaţie a intestinului subţire fr. entérite
enterocolită s.f. - inflamaţie a intestinului subţire şi a colonului fr. entérocolite
entorsă s.f. - leziune a unei articulaţii cauzată de întinderea sau ruperea bruscă a ligamentelor fr. entorse
enzimă s.f. - compus organic de natură proteică, solubil, care provoacă sau accelerează o reacţie; ferment fr. enzyme
epidemie s.f. - boală infecţioasă care se extinde rapid fr. épidémie
epidermă s.f. - strat superficial al pielii fr. épiderme
epifiză s.f. -
1 glandă endocrină care influenţează dezvoltarea glandelor sexuale şi procesele metabolice.
2 extremitate a unui os lung fr. épiphyse epigastru s.n. - partea superioară a abdomenului fr. épigastre
epiglotă s.f. - membrană care acoperă glota fr. épiglotte
epilepsie s.f. - boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii şi pierderea cunoştinţei fr. épilepsie
epistaxis s.n. - hemoragie nazală fr. épistaxis
epiteliu s.n. - înveliş al pielii, al mucoaselor etc. fr. épithélium
ergograf s.n. - aparat pentru înregistrarea forţei musculare fr. ergographe
ergoterapie s.f. - tratament al unor boli prin muncă fr. ergothérapie
eritem s.n. - roşeaţă a pielii, în unele boli fr. éritheme
eritrocit s.n. - hematie fr. érithrocyte
erizipel s.n. - boală infecţioasă manifestată prin erupţie cutanată roşie fr. érysipele
esofag s.n. - parte a tubului digestiv între faringe şi stomac fr. oesophage
excrescenţă s.f. - umflătură, tumoare pe un organ lat. excrescentia exoftalmie s.f. - ieşire în afară a globilor oculari fr. exophtalmie


F
facial, -ă adj. - al feţei fr. facial
fagocit s.n. - celulă care digeră bacterii şi alte corpuri străine pătrunse în organism. fr. phagocyte
fagocitoză s.f. - funcţia fagocitelor fr. phagocytose
falangă s.f. - fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor fr. phalange
febră s.f. - temperatură ridicată a corpului lat. febris
febrifug, -ă adj., s.n. - medicament care reduce febra fr. fébrifuge
fecundaţie s.f. - fuziune a gameţilor, din care ia naştere zigotul. fr. fécundation
femur s.n. - osul coapsei fr. fémur
fenotip s.n. - manifestare vizibilă a caracterelor ereditare în anumite condiţii de mediu fr. phénotype
ferment s.m. - enzimă fr. ferment fetus s.m. - făt lat. fetus
fibrilaţie s.f. - contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare fr. fibrillation
fibrină s.f. - proteină filamentoasă din sânge care intervine în procesul de coagulare fr. fibrine
fibrinogen s.n. - proteină din plasma sângelui; care se transformă în fibrină fr. fibrinogene
fibroblast s.n. - celulă a ţesutului conjunctiv nediferenţiată fr. fibroblaste
fibrom s.m. - tumoare benignă din ţesut fibros fr. fibrome
filogenie s.f. - originea şi evoluţia organismelor vii fr. phylogénie
fistulă s.f. - canal prin care se scurge o secreţie fr. fistule
fiziologie s.f. - studiul funcţiilor organismelor vii fr. physiologie
fiziopatologie s.f. - studiul fiziologiei organismului în timpul bolii fr. physiopathologie
fizioterapie s.f. - tratament medical cu ajutorul agenţilor fizici naturali fr. physiothérapie
flebită s.f. - inflamaţie a venelor fr. phlébite
flebotomie s.f. - incizie a unei vene fr. phlebotomie
flegmon s.n. - inflamaţie a ţesutului subcutanat fr. phlegmon
fobie s.f. - teamă patologică fr. phobie
frenic, -ă adj. - al diafragmei fr. phrénique
frenologie s.f. - pseudoştiinţă potrivit căreia caracterul şi funcţiile intelectuale depind de conformaţia craniului fr. phrénologie
ftiriază s.f. - boală de piele produsă de păduchi;
pediculoză fr. phtiriase
ftizie s.f. - tuberculoză pulmonară fr. phtisie
ftiziologie s.f. - studiul tuberculozei pulmonare fr. phtisiologie
furuncul s.n. - inflamaţie subcutanată purulentă. fr. foroncle


G
gamaglobulină s.f. - substanţă proteică cu acţiune antimicrobiană specifică, în sângele celor imuni fr. gammaglobuline
gambă s.f. - parte a piciorului de la genunchi până la gleznă it. gamba
gamet s.m. - celulă reproducătoare fr. gamete
ganglion s.m. - umflătură pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv fr. ganglion
gastrită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului fr. gastrite
gastroenterită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului şi a celei intestinale fr. gastro-entérite
gastrologie s.f. - studiul stomacului fr. gastrologie
gastrulă s.f. - stadiu în dezvoltarea embrionului fr. gastrula
genă s.f. - unitate funcţională a unui cromozom care poartă caracterele eredităţii fr. gene
genetică s.f. - studiul eredităţii fr. génétique
genitor s.m. - organism din care ia naştere un hibrid fr. géniteur
genotip s.n. - totalitatea genelor unui organism fr. génotype
geriatrie s.f. - studiul aspectelor medicale ale îmbătrânirii fr. gériatrie
gerontologie s.f. - studiul aspectelor sociale, biologice şi medicale ale îmbătrânirii fr. gérontologie
gigantism s.n. - creştere exagerată a corpului fr. gigantisme
ginandrie s.f. - prezenţa la femei a caracterelor sexuale secundare bărbăteşti fr. gyandrie
ginecologie s.f. - studiul aparatului genital feminin fr. gynécologie
gingivită s.f. - inflamaţie a gingiilor fr. gingivite
glandă s.f. - organ care produce o anumită secreţie fr. glande
glaucom s.n. - creştere a tensiunii intraoculare şi scăderea acuităţii vizuale fr. glaucome
glicemie s.f. - prezenţa glucozei în sânge fr. glycémie
glicogen s.m. - substanţă zaharoasă din muşchi şi ficat, rezerva de glucoză a organismului fr. glycogene
glicozurie s.f. - prezenţa glucozei în urină fr. glycosurie
gliom s.n. - tumoare malignă a unui ţesut nervos fr. gliome
globulă s.f. - celulă care intră în compoziţia sângelui fr. globule
globulină s.f. - proteină din plasma sangvină fr. globuline
glomerulă s.f. - organ format dintr-un vas de sânge sau ţesut limfatic cu aspect de ghem fr. glomérule
glosită s.f. - inflamaţie a limbii fr. glossite
glosologie s.f. - studiu medical al limbii şi afecţiunilor ei fr. glossologie
glotă s.f. - orificiu al laringelui între coardele vocale fr. glotte granulom s.n. - mic nodul cauzat de o inflamaţie cronică specifică fr. granulome
gripă s.f. - boală infectocontagioasă provocată de virusuri care afectează căile respiratorii fr. grippe


H
halucinaţie s.f. - tulburare psihică constând în perceperea unor lucruri sau fenomene care nu există în realitate fr. hallucination
halucinogen, -ă adj., s.n. - substanţă care produce halucinaţii. fr. hallucinogene
haploid, -ă adj. - despre nucleul celular care posedă numai jumătate din numărul de cromozomi fr. haploide
helioterapie s.f. - tratament prin expunere la soare fr. héliothérapie
hemangiom s.n. - tumoare benignă a vaselor sangvine fr. hémangiome
hematie s.f. - globulă roşie fr. hématie
hematologie s.f. - studiul sângelui fr. hématologie
hematom s.n. - acumulare de sânge într-un ţesut fr. hématome
hematopoieză s.f. - formare a celulelor sangvine fr. hématopoiese
hematurie s.f. - prezenţa sângelui în urină fr. hématurie
hemeralopie s.f. - slăbire a vederii spre seară fr. héméralopie
hemianestezie s.f. - pierdere a sensibilităţii pe jumătatea laterală a corpului fr. hémianesthésie
hemipareză s.f. - pareză a unei jumătăţi a corpului fr. hémiparese
hemiplegie s.f. - paralizie a unei jumătăţi laterale a corpului fr. hémiplégie
hemofilie s.f. - predispoziţie ereditară la hemoragii fr. hémphilie
hemoglobină s.f. - pigment al globulelor roşii din sânge fr. hémoglobine
hemogramă s.f. - analiză pentru stabilirea compoziţiei sângelui fr. hémogramme
hemoliză s.f. - distrugere a globulelor roşii din sânge fr. hémolyse
hemoptizie s.f. - eliminare de sânge prin tuse fr. hémoptysie
hemoragie s.f. - scurgerea de sânge dintr-un vas sangvin fr. hémorragie
hemostatic, -ă adj., s.n.- medicament care produce hemostază fr.
hémostatique hemostază s.f. - oprire a unei hemoragii fr. hémostase
hemoterapie s.f. - tratament prin transfuzii de sânge fr. hémothérapie
hemotorax s.n. - acumulare de sânge în cavitatea pleurală fr. hémotorax
hepatită s.f. - inflamaţie a ficatului fr. hépatite
hidatic adj. chist ~ = pungă de lichid formată parazitar pe unele organe ficat, plămâni, etc. fr. hydatique
hidrocortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei fr. hydrocortisonne
hidropizie s.f. - acumulare de lichid într-o cavitate a corpului, într-un ţesut fr. hydropisie
hidroterapie s.f. - utilizarea terapeutică a apei fr. hydrothérapie
hiperacuzie s.f. - hiperestezia auzului fr. hyperacousie
hiperemie s.f. - congestie fr. hyperémie
hiperestezie s.f. - sensibilitate exagerată fr. hyperesthésie
hiperglicemie s.f. - creştere a cantităţii de glucoză în sânge fr. hyperglycémie
hipersecreţie s.f. - secreţie excesivă a unei glande. fr. hypersécrétion
hipertensiune s.f. - creştere a tensiunii arteriale fr. hypertension
hipertiroidie s.f. - hipersecreţie a tiroidei fr. hyperthyroidie
hipertrofie s.f. - dezvoltare exagerată a unui organ. fr. hypertrophie
hipnoză s.f. - stare de somn provocată artificial prin sugestie fr. hypnose
hipoacuzie s.f. - hipoestezia auzului fr. hypoacousie
hipocondru s.n. - parte laterală a abdomenului fr. hypocondre
hipoestezie s.f. - sensibilitate scăzută fr. hypoesthésie
hipofiză s.f. - glandă endocrină la baza creierului fr. hypophyse
hipogastru s.n. - parte inferioară a abdomenului fr. hypogastre
hipoglicemie s.f. - scădere a concentraţiei glucozei în sânge fr. hypoglicémie
hiposecreţie s.f. - diminuare a secreţiei unei glande fr. hyposécrétion
hipotalamus s.n. - regiune a encefalului la baza creierului fr. hypothalamus
hipotensiune s.f. - micşorare a tensiunii arteriale fr. hypotension
hipotiroidie s.f. - hiposecreţie a tiroidei fr. hypothyroidie
histerografie s.f. - radiografie a uterului fr. hystérographie
histochimie s.f. - studiul compoziţiei chimice şi al metabolismului celulelor şi ţesuturilor fr. histochimie
histofiziologie s.f. - studiul funcţiilor celulei şi ale ţesuturilor fr. histophysiologie
histologie s.f. - studiul ţesuturilor fr. histologie
homeopatie s.f. - terapeutică bazată pe administrarea de substanţe chimice în doze foarte mici, obţinute prin diluţii succesive, ce produc afecţiuni analoge bolii care se combate fr. homéopathie
homeostazie s.f. - proprietate a organismelor vii de a-şi menţine diversele constante fiziologice fr. homéostazie
hormon s.m. - secreţie a glandelor care contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea normală a organismului fr. hormone
humerus s.n. - osul braţului de la umăr la cot lat. humerus


I
iatrichimie s.f. - parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei în medicină fr. iatrochimie
idiosincrasie s.f. - sensibilitate particulară faţă de unele alimente, medicamente fr. idiosyncrasie
idioţie s.f. - deficienţă totală a dezvoltării mintale fr. idiotie
igienist, -ă s.m.f. - medic specialist în igienă fr. hygieniste
iliac, -ă adj. - din regiunea şoldurilor fr. iliaque
implant s.n. - organ, ţesut, aparat implantat fr. implant
implanta vt. - a introduce pe cale chirurgicală un organ, ţesut, aparat etc. fr. implanter
imunologie s.f. - studiul fenomenelor imunităţii fr. imunologie
imunopatie s.f. - boli rezultate prin alterarea mecanismelor imune fr. imunopathie
imunoterapie s.f. - tratament prin administrarea de seruri şi vaccinuri specifice bolii respective fr. immunothérapie
inaniţie s.f. - epuizare fizică prin lipsă de nutriţie fr. inanition
inconştient, -ă adj. - totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului conştiinţei fr. inconscient
incubaţie s.f. - perioada dintre contaminarea unui organism şi apariţia primelor simptome ale unei boli fr. incubation
indigestie s.f. - tulburare a funcţiilor digestive fr. indigestion
inducţie s.f. - mecanism nervos prin care starea de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru nervos determină apariţia stării opuse într-un alt centru nervos fr. induction
infantilism s.n. - rămânere în urmă în dezvoltare fr. infantilisme
infirmerie s.f. - încăpere într-o cazarmă, într-un internat pentru îngrijirea bolnavilor fr. infirmerie
inframicrob s.m. - microorganism extrem de mic fr. inframicrobe
inframicrobiologie s.f. - studiul inframicrobilor fr. inframicrobiologie
ingestie s.f. - ingerare fr. ingestion
internist, -ă s.m. - medic specialist în boli interne germ. Internist
ipohondrie s.f. - teamă exagerată şi obsesivă de boli fr. hypocondrie
iris s.n. - membrană colorată a ochiului, între cornee şi cristalin, străbătută de pupilă fr. iris
ischemie s.f. - diminuare a circulaţiei sângelui într-o anumită regiune a corpului fr. ischémie
isterie s.f. - boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilităţii, convulsii etc. fr. hystérie


J
jejun s.n. - parte a intestinului subţire între duoden şi intestinul gros fr. jéjunum


L
lactază s.f. - enzimă care transformă lactoza în glucoză şi galactoză fr. lactase
laparoscopie s.f. - examinare a cavităţii abdominale fr. laparoscopie
laparotomie s.f. - deschidere operatorie a abdomenului fr. laparotomie
laringe s.n. - partea superioară a traheii fr. laringe
laringită s.f. - inflamaţie a laringelui fr. laryngite
laringologie s.f. - studiul laringelui şi afecţiunilor lui fr. laryngologie
laringoscopie s.f. - examinare a laringelui fr. laryngoscopie
laringotomie s.f. - deschidere operatorie a laringelui fr. laryngotomie
leucemie s.f. - boală gravă cauzată de înmulţirea anormală a leucocitelor fr. leucémie
leucocită s.f. - globulă albă fr. leucocyte
leucom s.n. - formare a unor pete albe pe cornee fr. leucome
limfadenom s.n. - tumoare a ganglionilor limfatici fr. limphadenome
limfangită s.f. - inflamaţie a vaselor limfatice fr. lymphangite
limfatic, -ă adj. - referitor la limfă fr. lymphatique
limfă s.f. - lichid incolor, conţinând plasmă şi leucocite fr. lymphe
limfocit s.n. - leucocită din limfă fr. lymphocite
lipază s.f. - enzimă care descompune lipidele fr. lipase
lipom s.m. - tumoare benignă de ţesut adipos fr. lipome
liposarcom s.n. - tumoare malignă a ţesutului gras fr. liposarcome
lipotimie s.f. - leşin fr. lypothimie
litiază s.f. - formarea de calculi în anumite organe fr. lithiase
logopedie s.f. - studiu pedagogic al posibilităţilor de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii fr. logopédie
lumen s.n. - spaţiu în interiorul unui organ cavitar lat. lumen


M
macrocefal, -ă adj. - cu capul mare fr. macrocéphale
maladie s.f. - boală. fr. maladie
maladiv, -ă adj. - bolnăvicios fr. maladif
malformaţie s.f. - viciu de conformaţie congenitală fr. malformation
malign, -ă adj. despre boli, tumori grav, periculos lat. malignus
maltază s.f. - enzimă care transformă maltoza în glucoză fr. maltase
mastită s.f. - inflamaţie a mamelei fr. mastite
mastoidă s.f. - proeminenţă a osului temporal, după ureche fr. mastoide
mastoidită s.f. - inflamaţie a mastoidiei fr. mastoidite
mecanoterapie s.f. - tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice fr. mécanothérapie
medic s.m. - persoană care profesează medicina; doctor lat. medicus
medicament s.n. - substanţă pentru prevenirea sau vindecarea bolilor fr. médicament
medicaţie s.f. - tratament fr. médication
medicină s.f. - studiul prevenirii şi vindecării bolilor lat. medicina
melanină s.f. - pigment brun-închis din piele, păr etc. fr. mélanine
melanom s.n. - tumoare neagră malignă, a pielii fr. mélanome
meloterapie s.f. - tratament medical prin muzică fr. mélothérapie
meninge s.n. - fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul ţi măduva spinării fr. méninge
meningită s.f. - inflamaţie a meningelor fr. méningite
metabolism s.n. - totalitatea proceselor nutritive de asimilaţie şi dezasimilaţie care se produc în organismele vii fr. métabolisme
metapsihică s.f. - parapsihologie fr. métapsihique
metastază s.f. - localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanţă a unei tumori maligne fr. métastaze
metatars s.n. - schelet al părţii de mijloc a labei piciorului fr. tatarse
meteorism s.n. - balonare a abdomenului fr. météorisme
mezencefal s.n. - creierul mijlociu fr. mésencéphale
mezenter s.n. - îndoitură a peritoneului care fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului fr. mésentere
mezoderm s.n. - foiţă a embrionului între ectoderm şi endoderm fr. mésoderme
mialgie s.f. - durere musculară fr. myalgie
miatrofie s.f. - atrofie musculară fr. myatrophie
micoză s.f. - boală provocată de ciuperci fr. mycose
microb s.m. - microorganism unicelular fr. microbe
microbiologie s.f. - studiul microorganismelor fr. microbiologie
microcefal, -ă adj. - cu capul mic fr. microcéphale
microradiografie s.f. - radiografie pe un microfilm fr. microradiographie
micţiune s.f. - urinare fr. miction
midriază s.f. - dilataţie a pupilelor fr. mydriase
mielină s.f. - substanţă moale care formează teaca nervilor fr. myéline
mielom s.n. - tumoare a măduvei osoase fr. myélome
miocard s.n. - muşchiul inimii fr. myocarde
miocardită s.f. - inflamaţie a miocardului fr. myocardite
miogen s.n. - proteină din ţesutul muscular fr. myogene
miograf s.n. - aparat care înregistrează contracţiile musculare fr. myographe
miologie s.f. - studiul muşchilor fr. myologie
miopie s.f. - imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate fr. myopie
miotomie s.f. - incizie în muşchi fr. myotomie
miozită s.f. - inflamaţie a ţesutului muscular fr. myosite
mitocondrie s.f. - organit prezent în mare număr în citoplasmă fr. mithocondrie
mitoză s.f. - diviziune celulară în care se menţine acelaşi număr de cromozomi; cariochineză fr. mitose
monoplegie s.f. - paralizie a unui singur membru fr. monoplégie
monoploid, -ă adj. - despre celule cu un singur set de cromozomi fr. monoploide
morbiditate s.f. - stare de boală fr. morbidité
motilitate s.f. - proprietate a anumitor organe de a efectua mişcări fr. motilité
musculatură s.f. - totalitatea muşchilor corpului fr. musculature
muzicoterapie s.f. - tratament medical prin audiţii muzicale fr. musicothérapie


N
nanism s.n. - creştere insuficientă în înălţime fr. nanisme
nanomelie s.f. - scurtare a unuia sau mai multor membre fr. nanomélie
natalitate s.f. - frecvenţa naşterilor în cadrul unei populaţii, într-o perioadă dată fr. natalité
necroză s.f. - mortificare a celulelor şi ţesuturilor fr. nécrose
nefrită s.f. - inflamaţie a rinichilor fr. néfrite
nefropatie s.f. - boală de rinichi fr. néphropathie
nefrotomie s.f. - incizie a rinichiului fr. néphrotomie
nefroză s.f. - leziune degenerativă a rinichiului fr. néphrose
neoformaţie s.f. -
1. formare de ţesut nou.
2. tumoare fr. néoformation
neolamarksism s.m. - orientare în biologie care explică evoluţia ca rezultat al activităţii fiziologice a organismului fr. néo-lamarksisme
neoplasm s.n. - tumoare malignă, caracterizată prin invazia ţesuturilor învecinate fr. néoplasme
neoplazie s.f. - formare a unui ţesut nou, a unei tumori fr. néoplasie
nerv s.m. - formaţie anatomică cu aspect fibros, care leagă sistemul nervos central cu restul organismului
nervaţie s.f. - dispunere a nervilor fr. nervation
neurastenie s.f. - nevroză astenică fr. neurasthénie
neurochirurgie s.f. - chirurgie a sistemului nervos fr. neurochirurgie
neurofiziologie s.f. - fiziologie a sistemului nervos fr. neurophysiologie
neurologie s.f. - studiul sistemului nervos neurologie neuron s.m. - celulă nervoasă fr. neurone
neuropatologie s.f. - studiul bolilor sistemului nervos fr. neuropathologie
neuroplegie s.f. - scădere a tonusului sistemului nervos fr. neuropathologie
nevralgie s.f. - durere pe traiectul unui nerv fr. névralgie
nevrectomie s.f. - rezecţie a unui nerv fr. névrectomie
nevrită s.f. - inflaţie a unui nerv fr. névrite
nevroglie s.f. - ţesut conjunctiv între neuroni fr. névroglie
nevroză s.f. - boală manifestată prin tulburări psihice fr. névrose
nictofobie s.f. - teamă patologică de întuneric fr. nyctophobie
nidaţie s.f. - fixare a oului fecundat în mucoasa uterină fr.
nidation nodozitate s.f. - formaţie accidentală sau patologică pe un organism fr. nodosité
normoblast s.n. - globulă roşie nucleată fr. normoblaste
normocit s.n. - globulă roşie adultă fr. normocyte
nosologie s.f. - studiul bolilor fr. nosologie


O
obstetrică s.f. - practica medicală a naşterilor fr. obstétrique
odontalgie s.f. - durere de dinţi fr. odontalgie
odontologie s.f. - studiul bolilor dinţilor fr. odontologie
oftalmie s.f. - afecţiune inflamatorie a ochiului fr. ophtalmie
oftalmologie s.f. - studiul fiziologiei ţi patologiei ochiului fr. ophtalmologie
oftalmetru s.n. - instrument pentru măsurarea razelor de curbură a corneei fr. ophtalmétre
oligofrenie s.f. - dezvoltare insuficientă a facultăţilor psihice fr. oligophrénie
ombilic s.n. - organ abdominal prin care fătul este legat de corpul mamei fr. ombilic
omfalectomie s.f. - ablaţiune a ombilicului fr. omphalectomie
omoplat s.m. - osul umărului; scapulă fr. omoplate
oncogen, -ă adj. - cangerigen fr. oncogene
oncologie s.f. - studiul şi tratamentul cancerului; cancerologie it. oncologia
ontogeneză s.f. - dezvoltare a individului, de la oul fecundat până la stadiul de adult; ontogenie fr. ontogénese
ontogenie s.f. - ontogeneză fr. ontogénie
ontologie s.f. - teoria existenţei fr. ontologie
oogamie s.f. - fuziune a unui gamet femel cu unul mascul fr. oogamie
oogeneză s.f. - formare a oocitului în ovar; ovogeneză fr. oogénese
operatoriu adj. - chirurgical fr. opératoire
opoterapie s.f. - tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie fr. opothérapie
orbicular adj. - circular; muşchi ~ = muşchi circular plasat în jurul pleoapelor şi buzelor fr. orbiculaire
oreion s.n. - parotidită fr. oreillon
organiogeneză s.f. - formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor fr. organogenese
organolepatic, -ă adj. - bazat pe simţuri fr. organolépatique
organoterapie s.f. - opoterapie fr. organothérapie
ortopedie s.f. - chirurgie a deformaţiilor osoase fr. orthopédie
oseină s.f. - proteină din oase fr. osséine
osteită s.f. - inflamaţie a ţesutului osos fr. ostéite
osteoartrită s.f. - inflamaţie a unui os şi a articulaţieie sale fr. ostéeo-arthrite
osteoblast s.n. - celulă osoasă tânără fr. ostéoblaste
osteocit s.n. - celulă osoasă matură fr. ostéocyte
osteofit s.n. - proliferare anormală a ţesutului osos fr. ostéophyte
osteologie s.f. - studiul oaselor fr. ostéologie
osteom s.m. - tumoare a ţesutului osos fr. ostéome
osteomielită s.f. - inflamaţie a măduvei oaselor fr. ostéomyélite
osteopatie s.f. - boală a oaselor fr. ostéopathie
osteoplastie s.f. - restaurare operatorie a unui os fr. ostéoplastie
osteosarcom s.n. - tumoare malignă a oaselor fr. ostéosarcome
osteotomie s.f. - rezecţie a unui os bolnav fr. ostéotomie
osteoză s.f. - boală a oaselor de natură distrofică fr. ostéose
otalgie s.f. - durere a urechii fr. otalgie
otită s.f. - inflamaţie a urechii fr. otite
otolit s.n. - corpuscul calcaros din labirintul urechii fr. otolithe
otoree s.f. - scurgere de puroi din ureche fr. otorrhée
otorinolaringologie s.f. - studiul afecţiunilor urechii, nasului şi laringelui fr. oto-rhino-laryngologie
otoscleroză s.f. - scleroză a timpanului fr. otosclérose
otoscop s.n. - instrument pentru examinarea canalului auditiv şi a timpanului fr. otoscope
ovariectomie s.f. - ablaţiune a ovarului fr. ovariectomie
ovarită s.f. - inflamaţie a ovarelor fr. ovarite
ovogeneză s.f. - oogeneză fr. ovogenese
ovul s.n. - gamet femel produs de ovar fr. ovule
ovulaţie s.f. - eliminare periodică a ovulului matur fr. ovulation
oxigenoterapie s.f. - tratament prin inhalaţii de oxigen fr. oxygénothérapie
ozonoterapie s.f. - tratament medical cu un amestec de oxigen şi ozon fr. ozonothérapie




U
ulcer s.n. - leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinţa să se întindă şi să supureze fr. ulcere
ulceraţie s.f. - formare a unui ulcer; ulcerul însuşi fr. ulcération
uree s.f. - compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism fr. urée
uremie s.f. - prezenţa ureei în sânge fr. urémie
ureter s.n. - canal pereche ce leagă rinichii de vezica urinară fr. uretere
uretră s.f. - canal prin care se scurge urina din vezică fr. uretre
uretrită s.f. - inflamaţie a ureterei fr. urétrite
vaccin s.n. - preparat biologic din viruşi atenuaţi, inoculat în organism în scop preventiv, împotriva bolilor infecţioase fr. vaccin
vacuolă s.f. - cavitate din citoplasmă, cu o soluţie apoasă fr. vacuole
vag s.m. - nerv cranian cu rol important în funcţionarea aparatului respirator, circulator şi digestiv fr. vague
vagotomie s.f. - secţionare chirurgicală a nervului vag fr. vagotomie
varicelă s.f. - boală infectocontagioasă cu erupţie sub formă de băşicuţe fr. varicelle
vascularizaţie s.f. - totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice fr. vascularisation
vasoconstricţie s.f. - strâmtare a vaselor sangvine fr. vaso-contriction
vasodilataţie s.f. - dilatare a vaselor sangvine fr. vaso-dilatation
veneric, -ă adj. - despre boli care afectează organele sexuale, transmiţându-se prin contact sexual germ. venerisch
venerologie s.f. - studiul bolilor venerice fr. vénérologie
ventral, -ă adj. - din regiunea pântecelui fr. ventral
ventricul s.n. - cavitate internă a unui organ inimă, creier etc.. fr. ventricule
vermifug, -ă adj., s.n. - medicament care distruge viermii intestinali fr. vermifuge
vertebră s.f. - fiecare dintre oasele în formă de inel care constituie coloana vertebrală fr. vertebre
vertex s.n. - creştetul capului fr. vertex
vestibul s.n. - prima cavitate a urechii interne fr. vestibule
vezicant, -ă adj., s.n. - substanţă care băşică pielea fr. vesicant
vezică s.f. - organ cavitar în care se acumulează temporar un lichid de excreţie lat. vesica
veziculă s.f. - 1. vezică mică 2. băşicuţă plină de lichid care apare pe piele şi mucoase în diferite boli fr. vésicule
virologie s.f. - parte a microbiologiei care studiază virusurile fr. virologie
viroză s.f. - boală infecţioasă provocată de un virus fr. virose
viscere s.n. pl. - organele din cavităţile mari ale corpului fr. visceres
visceral, -ă adj. - al viscerelor fr. visceral
vitamină s.f. - compus organic complex, indispensabil organismului fr. vitamine
vomitiv, -ă adj., s.n. medicament care provoacă vomitare fr. vomitif


X
xantocromie s.f. - coloraţie în galben - verzui a pielii fr. xanthochromie
xantom s.n. - tumoare benignă galbenă, conţinând colesterol xanthome
xantopsie s.n. - tulburare a vederii, care face ca totul să pară galben fr. xanthopsie
xerodermie s.f. - boală congenitală caracterizată prin uscarea şi descuamarea pielii fr. xérodermie
xeroftalmie s.f. - opacifiere a corneei, provocată de lipsa vitamieni A fr. xérophtalmie


Z
zaharină s.f. - compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de îndulcire fr. saccharine
zigomă s.f. - prelungirea osului temporal fr. zygoma
zigot s.m. - celulă rezultată din unirea a doi gameţi fr. zygote

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu