marți, 2 iulie 2013

CONDUITA DE URGENȚĂ ÎN TRAUMATISME


A. Evaluarea primară a pacientului traumatizat 
Indiferent de situaţia în care s-a produs traumatismul, primul ajutor va consta iniţial într-o
evaluare rapidă a stării victimei fără a o mişca (dacă nu există pericol vital iminent- obstrucţie a căii
aeriene superioare, stop respirator sau cardiac, hemoragie masivă, etc.).
Evaluarea primară a victimei va cuprinde următoarele etape :
a. Examenul obiectiv general efectuat rapid şi evaluarea pericolului creat de eventuale
condiţii de mediu;
b. Stabilirea stării de conştienţă ;
c. Identificarea leziunilor care pun în pericol viaţa pacientului(ventilaţia, activitatea cardiac,
starea de conştienţă);
d. Stabilirea leziunilor externe vizibile (plăgi, fracturi) ;
e. Evaluarea riscului de afectare a capului şi coloanei vertebrale.
f. Solicitarea de ajutor se va face imediat ce am terminat evaluarea primară.
g. Acordarea măsurilor terapeutice imediate. Se va ţine cont că tratamentul acordat în
primele clipe până la venirea ajutorului calificat şi internarea în spital este de multe ori
hotărâtor pentru evoluţia ulterioară a pacientului.
Conduita de urgență :
Dacă victima este conştientă şi nu prezintă semne de hemoragie externă sau alte leziuni
traumatice grave, iar mediul în care se găseşte nu-i pune viaţa în pericol se va menţine victima
nemişcată până la sosirea ajutorului medical solicitat. În toată această perioadă se va menţine contactul
verbal şi se va evalua periodic starea victimei.
Dacă prezintă alterarea stării de conștienţă fără alte leziuni externe, se va aşeza în poziţia de
securitate fiind mobilizată cu grijă.
Prioritate în acordarea primului ajutor o are menţinerea funcţiilor vitale:
a. RCP (dezobstrucţia căii aeriene superioare, ventilaţie şi compresii sternale);
b.Protecţia coloanei vertebrale cu ambele mâini, capul în poziţie neutră, pentru a evita mişcările
bruşte de rotaţie sau lateralitate ale coloanei cervicale;
c.Se vor imobiliza fracturile şi se va face hemostaza hemoragiilor externe.
În continuare vom prezenta câteva din situaţiile cele mai des întâlnite în diferite tipuri de traumatisme şi
complicaţiile provocate de acestea :
A. Primul ajutor în traumatismele toracice :
În cazul acestor traumatisme, pot exista mai multe situaţii:
- prezenţa de fracturi costale cu sau fără volet costal,
- pneumotorax sufocant (apariţia de aer în cavitatea pleurală datorită unei rupturi de
parenchim pulmonar)
- hemotorace (prezenţa de sânge în cavitatea pleurală).
- traumatismelor toracice grave cu ruptură a vaselor mari sau a miocardului însoţite de
hemopericard (sânge în pericard). Dacă victima nu este urgent transportată la spital pentru
sutură vasculară şi evacuarea hemopericardului, leziunile sunt fatale.
Semne clinice: acestea merg de la simpla durere în regiunea toracică concordantă cu respiraţia
până la dispnee gravă însoţită de hipoxie şi insuficienţă cardiacă sau prezenţa semnelor de şoc circulator.
Tratamentul: în cazul traumatismelor toracice simple constă în supraveghere, transport la spital
şi administrarea unui analgetic minor per os sau i.v.
Voletul costal = fractură costală dublă cu două linii de fractură aproximativ paralele care
interesează atât coasta supra cât şi cea subjacentă. Această fractură dublă va favoriza mobilitatea zonei
afectate cu realizarea unei mişcări respiratorii paradoxale (în inspir zona se deplasează spre interior, iar
în expir urmează o mişcare inversă). Astfel, în zona pulmonară corespunzătoare voletului vor avea loc
modificări ventilatorii care în final vor duce la insuficienţă respiratorie şi hipoxie secundară.Semne clinice: respiraţia paradoxală, balansul mediastinal, respiraţie pendulară (trecerea aerului
din zona voletului în plămânul sănătos).
Conduita de urgență constă în:
- Poziţia semişezândă (dacă această poziţie este permisă de starea generală a pacientului) ;
- Bandajarea toracelui cu faşă lată sau fixarea externă a voletului cu benzi de leucoplast ;
- Monotorizarea funcțiilor vitale (resprație, circulație);
- Abord venos periferic/central + instituirea unei perfuzii pentru a evita decompensarea pacientului traumatizat (la indicația medicului);
- Administrarea unui analgetic minor per os sau i.v;
- Oxigenoterapie dacă există posibilitatea.

B. Primul ajutor în traumatismele sitemului osteo-articular şi de părti moi –entorse, 
luxaţii, fracturi, plagi.
În cazul traumatismelor, sistemul osteo-articular este adeseori afectat. Traumatismele uşoare
cum este cazul entorselor şi întinderile ligamentare sunt tratate prin :
- imobilizare cu pansament care să limiteze mişcarea fără a o opri complet;
- comprese reci aplicate local;
- aplicarea locală de creme cu proprietăţi antiinflamatorii sau cortizon care ameliorează
simptomele locale ;
- menţinerea în poziţie ridicată a membrului afectat ;
- administrarea unui antiinflamator pe cale generală;
- asocierea unui analgetic minor;
- transportul pacientului se va face de către personal calificat obişnuit să manipuleze astfel de
pacienţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu