miercuri, 3 iulie 2013

CONDUITA DE URGENŢĂ ÎN ŞOC

ŞOCUL
Definiţii:
Ø  Insuficienţa circulatorie acută = stare hemodinamică patologică, caracterizată prin scăderea perfuziei tisulare şi suferinţă ischemică tisulară, rezultată din dezechilibrul dintre aportul şi necesarul tisular de oxigen, cauzat de insuficienţa pompei cardiace şi/sau a circulaţiei periferice.
Ø  Şocul = insuficienţă circulatorie acută cu scăderea TAsist < 90 mmHg.

Mecanismele patogenice şi circumstanţele etiologice ale şocului:

Insuficienţa de pompă a inimii

ü  Primitivă:        Şocul cardiogen
ü  Secundară:

Embolia pulmonară masivă

Pneumotoraxul sufocant
Tamponada cardiacă

Insuficienţa circulatorie periferică

ü  Şocul hipovolemic:
Posttraumatic (hemoragic): traumatisme, ruptura unui anevrism de aortă, sarcină ectopică ruptă
Pierderi de lichide: vărsături abundente, diaree gravă, arsuri, boli soldate cu constituirea “celui de al treilea secto”r lichidian (pancreatită, ocluzii), hipertermie cu deshidratare
ü  Şocul anafilactic
ü  Şocul septic
ü  Şocul neurogenic
ü  Şosul de cauză endocrină: hipotiroidia şi boala Addison
ü  Şocul iatrogen: anestezice, antihipertensive etc.

Tabloul clinic:
Condiţia declanşatoare (semne evocatoare ale bolii/condiţiei determinante)
Semnele clinice ale şocului:
ü  Scăderea TA (sistolice < 90 mmHg şi TA medii < 50-60 mmHg);
ü  Tahicardie;
ü  Tahipnee;
ü  Scăderea debitului urinar cu oligurie;
ü  Alterarea stării de conştienţă, până la comă.



p AS (mm Hg)
DC (l/min)
RVP (dyne/sec/m2)
Normal
10
5
1200
Şoc cardiogen
­ 25
¯ 2
­ 3000
Şoc hemoragic
¯ 0
¯ 3
­ 3000
Şoc septic
¯ 2
­ 12
¯ 400

Parametrii hemodinamici caracteristici diferitelor forme de şoc 
*Şocul septic este alături de cel anafilactic singurul cu DC ­ şi ¯ RVP


ATITUDINEA PRACTICĂ DE URGENŢĂ ÎN CAZUL ŞOCULUI

Reprezentare schematică a conduitei terapeutice generale în şoc
 
Dacă TA nu este măsurabilă – iniţierea resuscitării - etapele A,B,C








Ø  A: Asigurarea libertăţii căilor aeriene, curăţirea cavităţii bucale de sânge, secreţii, corpi stăini, îndepărtarea protezelor dentare
Ø  B: Asigurarea respiraţiei prin ventilaţie pe mască cu aport de O2 sau intubaţie orotraheală cu ventilaţie asistată mecanic
Ø  C: Asigurarea circulaţiei prin abord venos periferic (2 linii venoase sigure) şi/sau cateter venos central; ridicarea picioarelor patului
 



 














                                      Identificarea şi tratatrea cauzelor şocului prin măsuri specifice


 


Infuzia rapidă de substanţe coloidale sau cristaloide pentru creşterea TA
(Excepţie: Şocul cardiogen)


 


Extinderea investigaţiilor de laborator


 


Monitorizare: ECG, TA, linie venoasă, catater venos central, sondă urinară (debit urinar dorit > 30 ml/h)


 


Măsuri specifice suplimentare:
Tratament etiologic
Repleţie volemică (funcţie de TA, debit urinar, PVC)
Evitarea umplerii volemice excesive în şocul cardiogen
Hipotensiune persistentă: suport inotrop pozitiv

* În caz de dubiu asupra etiologiei şocului, acesta va fi tratat ca hipovolemic, fiind cauza cea mai frecventă şi reversibilă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu