marți, 2 iulie 2013

CONDUITA DE URGENȚĂ ÎN CAZ DE FRACTURI

 DEFINIŢIE: Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os.
       Semne şi simptome

Semne de probabilitate
         Durerea
         Deformarea regiunii
         Impotenţa funcţională
         Scurtarea membrului
         Vânătaia - echimoza

Semne sigure
Semnele de certitudine, daca este identificat macar unul dintre ele, pun diagnosticul sigur de fractura.
                  
1. Mobilitatea anormala 
2. Netransmiterea miscarii cand se incearca ridicarea membrului presupus fracturat de capatul sau proximal (de dincoace de fractura). 
3. Intreruperea clara a continuitatii osului - se poate determina palpand marginea osului. La un moment dat se poate sesiza discontinuitatea si la nivelul pielii se poate remarca chiar o mica depresiune.
4. Crepitatiile osoase – zgomote specifice (ca sunet, asemanatoare zgomotului produs la calcarea pe zapada inghetata) care apar la palparea fracturii si care sunt cauzate de frecarea intre ele a capetelor fracturate.
5. Evidentierea sub piele sau chiar prin piele (in cazul fracturilor deschise) a unuia sau a celor doua capete fracturate.
6. Modificarile radiologice, care permit aprecierea clara a fracturii si a detaliilor acesteia.
 PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE FRACTURI
         Scop: Prevenirea complicaţiilor şi leziunilor ulterioare şi să diminueze durerea şi umflarea zonei
Reguli generale:
 CE NU TREBUIE FĂCUT !?!
         Nu se acţionează brutal
         Nu se impun victimei mişcări inutile
         Nu se face reducerea fracturii
         Nu se ridică victima în picioare
         Nu se transportă victima înainte de imobilizarea fracturii
CE TREBUIE FĂCUT !?!
         Primul ajutor se acordă la locul accidentului şi constă în imobilizarea fracturii (cu ajutorul atelelor)
         Diminuarea durerii prin administrarea unui calmant şi asigurarea unui confort termic
         În caz de fractură deschisă: oprirea hemoragiei, pansarea rănii şi apoi imobilizarea
         Transportul victimei numai după realizarea imobilizării
         Condiţia de imobilizare corectă: orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii (încheieturi) – cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului (proximal şi distal).
                            Atelele, fie că sunt confecţionate special fie că sunt improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de scândură sau placa, cozi de mătură, şipci paturi etc), trebuie să îndeplinească trei condiţii:
                            - să fie uşoare
                            - să fie rigide
                            - să fie suficient de lungi, să cuprindă articulaţia de desubtul şi deasupra focarului de fractură.

Ratiunile imobilizarii fracturilor


         diminuarea durerii
         scăderea hematomului perifracturar
         facilitarea mobilizării pacientului
         prevenirea complicaţiilor provenite din mobilitatea anormală a fragmentelor fracturate, (compresiunea / dilacerarea axelor vasculare sau nervoase)

         Se efectueaza in cadrul examinarii secundare

         Trebuie efectuata inaintea mobilizarii pacientului

         Atela sa cuprinda ariculatiile de deasupra si sub focarul de fractura/luxatie
         Dupa aplicarea atelei se verifica pulsul distal
         Degetele se lasa afara
         Fractura deschisa se imobilizeaza in pozitia gasita dupa pansarea plagii
Atelele pneumatice nu se aplica pe haine
Scopul imobilizarii fracturilor
         împiedica mişcările active şi pasive - repaus
         menţine axarea corectă a membrului
         diminuează durerea
         evita complicaţiile provocate de  mişcarea în focar a unui fragment osos
         amelirează tulburări funcţionale date de compresiunea unor vase sau nervi
         impiedicarea miscarilor fragmentelor osoase fracturate
         evitarea complicatiilor ce pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos
         scaderea durerii
         poate reduce sangerarea
         reduce probablitatea transformarii unei fracturi inchise in deschisa
         permite transportul pacientului si manipularea lui
Principiile unei bune imobilizari
         doar după stabilizarea funcţiilor vitale
         să realizeze axarea relativă a segmentului de imobilizat
         să cuprindă articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură
         să fie adaptată segmentului afectat
         să fie simplă,necompresivă
         în poziţia fiziologică a membrului
         să nu determine durere
         să permită vizibilitate asupra segmentului distal de fractură
DISPOZITIVE DE  IMOBILIZARE ÎN TRAUMATISME
         Atele lineare,
         atele cutie,
         Atele vacuumatice,
         Atele gonflabile
         Atele de extensie
         Aparatul toracobrahial
     Bandajul ,, în 8’’
IMOBILIZAREA
         Traumatism mana - atela palmara+esarfa
         Traumatism antebrat - atela+esarfa
         Traumatism cot - bandaj+esarfa
         Traumatism humerus - atela+esarfa
         Dislocarea anterioara a umarului - esarfa
         Traumatism glezna - atela pneumatica
         Traumatism femur – atela de tractiune (extensie)

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu