joi, 4 iulie 2013

1.5. Rolul și responsabilitățile salvatorului/asistentului medical

1. Datoria de a interveni
Primul aspect legal este datoria de a acționa. Un cetățean oarecare ce ajunge la locul accidentului nu are obligația legală de a opri și acorda primul ajutor victimelor. Însă, dacă vă aflați în situația de a fi angajat sau chiar voluntar în cadrul unei instituții ca salvator și sunteți dirijat la locul unui accident sau la un caz medical, aveți obligația de a acționa.
Trebuie să ajungeți rapid la locul intervenției și să acordați ajutorul medical în limitele cunoștiintelor și echipamentului disponibil. Orice întârziere în prezentare sau acorderea de îngrijiri vă face vulnerabil din punct de vedere legal.
2. Standardul îngrijirii medicale
Care este nivelul de îngrijire pe care puteți să îl asigurați unui pacient? Ca asistent medical sunteți obligat în a asigura o asistență de calitatea conform competențelor.
Circumstanțele în care va desfășurați activitatea pot afecta standardul de îngrijire.
De exemplu, dacă interveniți noaptea , în condiții de frig, ploaie, probabil că nu veți reuși să vă desfășurați la fel ca în condiții de zi, în spațiu protejat. Pentru a vă încadra în standardele de calitate trebuie să îndepliniți dou condiții: trebuie să ingrijiți pacientul în cea mai bună măsură și trebuie să oferiți același ajutor pe care o persoană cu pregătire similară ar face-o în condiții similare.
3. Nivelul de îngrijire (obligații)
Trebuie respectat ordinul comun  privind stabilirea competențelor
4. Responsabilitățile etice și competența
Comunitatea sau departamentul de care aparțineți v-a investit cu anumite responsabilități etice. Aveți obligația să vă conformați unor standarde profesionale de conduită. Aceasta presupune să fiți la curent tot timpul cu informațiile asupra activității practice și teoretice în vederea asigurării îngrijirii adecvate. Aveți, de asemenea, obligația revizuirii periodice a nivelului de cunoștințe. Trebuie să vă evaluați periodic gradul de răspuns la solicitare și să încercați să urmăriți evoluția pacientului prin obținerea informațiilor de la coordonatorul sau personalul medical. Căutați întotdeauna modalități de a vă îmbunătăți performanța. Educația continuă și cursurile de reevaluare sunt destinate să vă mențină la curent cu actualitățile.
Nu uitați niciodată că activitatea pe care o desfășurați în primele momente ale unei urgențe poate face diferența dintre viață și moarte. Competența etică și profesională sunt importante atât pentru dvs. cât și pentru pacient.
5. Consimțământul asupra tratamentului
Consimțământul, în termeni simpli, înseamnă acceptul sau permisiunea. Din punct de vedere legal însă există diverse tipuri de consimțământ. Sub forma consimțământului exprimat expres pacientul își dă acordul, verbal sau non-verbal, de a accepta tratamentul pe care-l oferiți. Acest consimțământ pornește de la premisa că o persoană poate decide asupra propriului corp. Pacientul trebuie să aibe vârsta legală și să fie capabil de o decizie rațională.
La abordarea unui pacient fiți sigur că a înțeles cine sunteți, explicați ce urmează să faceți și fiți siguri că este de acord. Exemplu: dacă spuneți “Aveți o tăietură la nivelul brațului, trebuie să vă bandajez pentru a opri sângerarea” și obtineți aprobarea verbală “De acord, în regulă” înseamnă că ați obținut consimțământul expres.
Orice persoană care nu refuză în mod specific îngrijirea medicală va fi tratată conform principiului consimțământului implicit. Acest concept este cel mai ușor de înțeles în situația pacientului inconștient. Deoarece acest pacient este în imposibilitatea de a comunica, principiile legale presupun consimțământul implicit. Nu ezitați niciodată să tratați o persoană inconștientă.
Consimțământul  în cazul minorilor
Minorul este persoana care nu a împlinit vârsta legală, consemnată de legislația în vigoare. Din punct de vedere legal, minorii (vârsta până la 18 ani) nu sunt considerați ca fiind abilitați să hotărască în nume propriu. În majoritatea cazurilor, acordarea îngrijirilor de către un medic trebuie temporizată până când un părinte sau reprezentant legal își dă consimțământul. Dacă un minor necesită îngrijire de urgență la locul incidentului (prespital) și acest accept nu poate fi obținut nu se ezită în a acorda primul ajutor. Rămâne în grija sistemului medical spitalicesc să decidă în continuare temporizarea până la obținerea acceptului. Retineți că îngrijirea adecvată în prespital este datoria dumneavoastră.
Consimțământul în cazul bolnavilor cu afecțiuni psihiatrice
Un adult în deplinatatea facultăților mentale poate refuza să fie tratat. Probleme din punct de vedere legal pot apărea în cazul pacienților ce refuză tratamentul dar care par a fi rupți de realitate și reprezintă un pericol pentru ei sau pentru alții. Dificultatea, chiar și pentru personalul cu experiență, constă în a stabili dacă acel pacient se află în deplinătatea facultăților mentale. În general, dacă pare că persoana reprezintă un pericol pentru el sau pentru ceilalți, trebuie luate măsuri pentru a o pune sub observație medicală. Nu ezitați în a solicita ajutorul forțelor de ordine, mai ales în acele situații care necesită proceduri speciale din punct devedere legal.
Refuzul tratamentului
Amintițăi-vă că orice pacient în deplinătatea facultăților mentale poate refuza tratamentul în orice moment. Puteți continua să discutați cu pacientul care refuză tratamentul și să încercați să-l ajutați să înțeleagă consecințele deciziei lui.
Testamentele
Testamentul este un document scris și semnat de către pacient în fața unui medic și a unui avocat. Alte denumiri ale acestui tip de documente pot fi directive în avans, directive avansate către medic sau autorități sau ordine de a nu se resuscita. Testamentele sunt enunțate uneori atunci când pacientul se află în stare terminală. De exemplu, un asemenea pacient poate solicita ca eventuale manevre de resusucitare să nu se efectueze.
Dacă nu se poate imediat stabili dacă un testament este legal valabil, trebuie inițiate manevrele medicale și lăsată problema legalității documentelor în seama evaluării de către departamentul medical ce va prelua pacientul.
6. Concepte legale
Abandonul
Termenul definește situația în care o persoană instruită începe manevrele medicale de urgență și le abandonează înainte de preluarea de către următorul eșalon specializat.
Odată inițiate manevrele, acestea trebuie continuate până când o altă persoană cu cel puțin acelașii nivel de pregătire sau superior sosește la locul faptei și preia activitatea. Nu lăsați niciodată pacientul fără îngrijiri odată ce ați preluat cazul.
Persoană decedată la locul intervenției
Dacă există semne că pacientul trăiește la momentul sosirii la locul intervenției, trebuie începute manevrele terapeutice inițiale. Persoanele decedate trebuie tratate conform legislației în vigoare și protocoalelor serviciului. În general, o persoană nu poate fi considerată de la început decedată în afara situațiilor următoare:
Decapitare - însemnând separarea capului de corp. în această situație evident nu mai există nici o șansă de salvare a pacientului.
Rigiditate cadaverică - rigidizarea temporară datorită contracturii musculare ce apare la câteva ore dupa deces. Prezența acesteia indică decesul pacientului și inutilitatea manevrelor de resuscitare.
Descompunerea tisulară - apare dupa cel puțin o zi de la deces
Lividitățile cadaverice - de culoare roșie sau violet, apar în porțiunile declive ale corpului. Sunt determinate de migrația sângelui în țesuturi și sunt dependente de gravitație, poziția cadavrului. Apar la câteva ore de la deces.
Dacă unul din aceste semne este prezent, pacientul poate fi considerat decedat.
Neglijența
Se invocă atunci când pacientul suferă vătămări sau leziuni datorită îngrijirii deficitare acordate, ce nu îndeplinește standardele de calitate așteptate de la o persoană cu pregătire similară, într-o situație similară.
Pentru ca această situație să apară, trebuiesc îndeplinite patru condiții:
1. obligația de a interveni
2. intervenția deficitară
3. leziuni rezultate
4. cauze
Ca salvator solicitat la locul faptei spre a oferi îngrijire, aveți obligația de a ajuta pacientul. Dacă veți eșua în această acțiune se poate interpreta ca neîndeplinirea obligațiilor. Pentru ca neglijența să poată fi invocată pacientul trebuie să demonstreze existența prejudiciilor (leziunietc) ca urmare a acțiunii inadecvate.
Confidențialitatea
Majoritatea informațiilor despre pacient sunt confidențiale. Acestea includ circumstanțele evenimentului, antecedentele personale medicale, eveluarea inițială și îngrijirile acordate. Aceste informații vor fi furnizate numai personalului medical sau altor structuri legale implicate în îngrijirea pacientului. Informațiile nu trebuiesc împărtășite familiei sau prietenilor.
Unele însă pot fi considerate informații de interes public. De exemplu, acestea pot cuprinde tipul accidentului, numele pacientului. Trebuie să cunoașteți caracterul acestora; ele pot fi furnizate mijloacelor mass-media prin modalitatea aprobată de departamentul în care lucrați.
7. Regulament
Agențiile naționale prevăd ca anumite evenimente să fie raportate, ca infracțiunile și bolile infecțioase. Infracțiunile ce trebuie raportate includ: plăgile înjunghiate, plăgile împușcate, accidentele rutiere, accidentele de muncă, agresiunile, copilul abuzat, violența domestică, abuzul persoanelor în vârstă și violul. Va trebui să cunoașteți și agențiile care trebuie anunțate.
Acțiunea la locul crimei
Multe situații medicale de urgență sunt scena unor crime/infracțiuni. Ca salvator, va trebui să acționați având următoarele în minte:
-Protejați-vă. Asigurați-vă că zona este sigură înainte de a intra.
- Dacă considerați că zona nu este sigură, așteptați până ce forțele de ordine vă dau  semnalul pentru a intra.
Prioritatea dumneavoastră este îngrijirea pacientului. Doar siguranța  dumneavoastră vă poate opri în a acorda îngrijire.
- Nu mutați pacientul decât dacă este necesar, pentru a-l transporta rapid la spital,  pentru a efectua manevrele de RCP sau pentru a trata șocul sever. Dacă trebuie  să mutați pacientul, păstrați în memorie scena crimei/infracțiunii.
- Atingeți doar ce trebuie pentru a ajunge la pacient.
- Păstrați scena crimei pentru a fi investigată. Nu mutați mobila decât dacă interferă  cu capacitatea dumneavoastră de a acorda îngrijiri. Dacă trebuie să mutați ceva,  mutați doar atât cât este necesar pentru a acorda îngrijiri.
- Fiți atenți unde puneți echipamentul. Puteți modifica sau distruge probele dacă  așezați echipamentul pe acestea.
- Țineți la distanță persoanele care nu trebuie să fie acolo, de exemplu vecinii  curioși.
- După ce ați acordat pacientului îngrijirile la locul crimei, scrieți un raport scurt  despre incident și faceți o schiță a scenei care să arate unde și cum ați găsit  pacientul. Aceasta poate fi folositoare dacă va trebui să vă reamintiți ulterior  incidentul.
Documentarea
După ce ați tratat pacientul, notați observațiile referitoare la locul incidentului, starea pacientului și tratamentul acordat. Documentarea trebuie făcută  în concordanță cu reglementările organizației dar și cu legislația în vigoare. Documentația dumneavoastră este importantă pentru că descrie starea pacientului și îngrijirile acordate. S-ar putea ca mai târziu să nu vă amintiți tratamentul acordat pacientului fără ajutorul documentației. De asemenea, servește și ca raport legal în eventualitatea unui proces. Documentarea reprezintă și un mod de evaluare a calității îngrijirilor acordate. Documentarea trebuie să fie clară, concisă, precisă și citeață.
Documentația trebuie să includă următoarele informații:
- Starea inițială a pacientului.
- Acuzele pacientului referitoare la leziune sau boală.
- Semnele vitale inițiale ale pacientului și după reevaluare.
- Tratamentul acordat.
- Personalul care s-a ocupat de îngrijirea pacientului.
Alte informații importante:
- Orice condiție ce trebuie raportată.
- Orice expunere la o boală infecțioasă.
- Orice aspect neobișnuit referitor la caz.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu