joi, 4 iulie 2013

1.1.5.1. Evaluarea primară a pacientului

Verificați funcțiile vitale și vegetative (respirația, pulsul, tensiunea arterială, culoarea și temperatura tegumentelor)
Verificați respirația
RESPIRATIA( definitie) A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.
      După ce s-a verificat starea de conștiență și s-au eliberat căile aeriene, se verifică dacă victima respiră sau nu. Pentru acest lucru este important să recunoaștem semnele unei respirații eficiente, ale unei respirații ineficiente precum și semnele și cauzele stopului respirator.
Verificarea respirației
Semnele unei respirații eficiente
Verificarea respirației se face prin trei elemente: ‘’văd, aud și simt’’, metoda PAS, efectuate în același timp. Cu pacientul aflat în decubit dorsal și menținând calea aeriana deschisă, se apropie obrazul de fața lui având privirea orientată spre torace și:
· privim mișcarea toracelui
· simțim suflul de aer produs de respirație
· ascultăm zgomotul produs de trecerea aerului prin calea aeriană timp de 10 secunde.
În urma acestei evaluări vom știi dacă pacientul respiră eficient, respiră ineficient sau nu respiră deloc. Un adult, normal conformat, are 14 – 18 respirații/minut. Variază în funcție de vârstă și sex (este mai accelerată la copii și la femei).
Valori normale ale frecvenței respiratorii:
Nou-născuți = 40/min
Copii = 20-30/min
Adulți = 14-18 / min
Să nu uităm că respirația este compusă din inspir urmat de un expir. Dacă pacientul respiră eficient va fi așezat în poziție de siguranță, o poziție obținută prin întoarcerea pacientului pe o parte, care să asigure drenajul eventualelor secreții  în afară.
Dacă pacientul respiră eficient, atunci ne vom asigura de menținerea liberă a căilor aeriene și vom monitoriza frecvența și amplitudinea respirațiilor.
Semnele unei respirații ineficiente
O respirație inadecvată se recunoaște prin prezența unor zgomote anormale pe care le face pacientul în timpul actului respirator, cum ar fi respirația sforăitoare, șuierătoare, o frecvență mai mică (sub 9/minut) sau mai mare (peste 30/min) a ratei respiratorii. În aceste cazuri se poate observa și o schimbare de culoare a pielii dată de lipsa de oxigen, mai ales la nivelul feței, buzelor și a unghiilor.
Absența respirației definește stopul respirator și impune măsuri rapide de resuscitare. Această stare critică este caracterizată de: lipsa distensiei cutiei toracice, lipsa zgomotelor produse de trecerea curentului de aer prin căile respiratorii, lipsa suflului de aer produs de respirație.
În cazul unei hipotermii severe respirațiile pot fi foarte reduse, superficiale astfel încât poate fi mimată moartea.
Sunt numeroase cauze care pot determina stopul respirator. Printre cauzele cele mai frecvente amintim:
· stopul cardiac,
· obstrucția căilor aeriene,
· supradoză de droguri,
· diferite intoxicații,
· pierderi masive de sânge,
· electrocutare, etc.
Semne și simptome ale stopului respirator
· Nu se observă distensia cutiei toracice
· Nu se aude zgomotul produs de trecerea curentului de aer prin căile  respiratorii
· Nu simțim suflul de aer produs de respirație
· Cianoza tegumentelor, mai ales în jurul buzelor
Ventilațiile  artificiale
Pentru a putea face respirație artificială corectă, pacientul trebuie să fie așezat cu fața în sus și cu căile aeriene deschise prin metodele deja amintite. Se pensează cu două degete narinele victimei, salvatorul va trage aer în piept și va sufla în gura victimei timp de 2 secunde un volum de aer suficient pentru a ridica toracele, după care trebuie așteptată ieșirea aerului (expirul). Frecvența ventilațiilor la un adult trebuie să fie de o ventilație la fiecare 4-5 secunde, astfel vom obține o frecvență de 12-14 respirații/minut.
Pentru efectuarea ventilației artificiale  trebuie să parcurgeți următoarele etape:
Etapele ce trebuie parcurse:
Ventilația gură la gură este o cale eficientă de a asigura ventilația unui pacient care nu respiră. Pentru efectuarea ventilației gură la gură parcurgeți următoarele etape:
- Deschideți căile aeriene prin manevra de hiperextensia capului, ridicarea  bărbiei și curățirea cavității bucale
- Cu una din mâini plasat pe fruntea victimei, mențineți această poziție de  hiperextensie a capului
- Cu degetul mare și cel arătător de la aceeași mână pensați narinele victimei
- Deschideți gura victimei
- Trageți aer adânc în piept, apoi așezați etanș gura peste gura victimei
- Insuflați aerul în plămânii victimei, astfel ca insuflația să dureze 2 secunde, până observați distensia cutiei toracice
- După fiecare insuflație ridicți gura de pe gura victimei, permițând acestuia expirul pasiv
-Repetați insuflațiile cu o frecvență de 12-14 insuflații/minut, câte o ventilație la 4-5 secunde la un pacient adult și aproximativ 20 de ventilații la copii.
ATENȚIE!
Ventilațiie  gură la gură pot fi efectuate și folosind o mască de ventilațiesau batista salvatorului. Folosirea acestor materiale previn contactul direct cu gura victimei. În lipsa acestor materiale trebuie să puneți în balanță efectul pozitiv al ventilațiilor comparativ cu șansele scăzute de a contacta o infecție în urma contactului direct cu gura victimei.
 Recapitulare
Dacă pacientul este conștient, evaluați frecvența și calitatea respirației acestuia. Se ridică și coboară toracele la fiecare respirație? Respiră greu pacientul? Dacă pacientul este inconștient, păstrând căile aeriene libere ascultați, simțiți și observați dacă victima respiră adecvat. Aplecați-vă deasupra victimei cu fața către torace și ascultați la nivelul cavității bucale a victimei zgomotele respiratorii, simțiți dacă există schimb de aer apropiind obrazul de nasul și gura victimei, observați mișcările pieptului.
Pentru a putea decide prezența sau absența respirației folosiți metoda PAS timp de 10 secunde. Dacă respirația este dificilă sau dacă auziți sunete neobișnuite ar putea fi vorba despre o obstrucție parțială a căilor aeriene cu mâncare, vărsătură, dinți rupți, gumă, proteză etc. Curățați cavitatea bucală a victimei cu ajutorul degetelor sau folosind aspiratorul.

Dacă nu puteți detecta nici o mișcare a toracelui și nu auziți sau simțiți respirația înseamnă că aceasta este absentă. Luați imediat măsurile necesare pentru a ventila pacientul. Dacă este vorba despre un traumatism, protejați coloana cervicală a pacientului păstrând capul în poziție neutră și făcând subluxația mandibulei. Fixați capul și gâtul pană când acestea sunt imobilizate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu